Foto: IPN

Nu mă refer la tratamentele medicale, astea ar fi bine să le lăsăm pe seama medicilor, iar noi să-i susținem și să-i ajutăm. Cu tot ce putem, inclusiv să-i protejăm de deciziile politicianiste a conducerii. Mă refer la de unde obținem resursele atât de necesare pentru a: 1. Opri și lichida epidemia în interiorul Republicii Moldova; 2. Pentru a ajuta cetățenii și mediul de afaceri să facă față crizei economice și sociale aferente pandemiei.

Pentru prima avem nevoie de bani, încă nu știm de la autorități de câți, pentru că ei încă nu au un plan prin care să oprească și să lichideze epidemia de coronavirus. Cele enunțate până acum nu sună a plan. Dar, mai ales, avem nevoie de putere de negociere pentru a ne ”lipi” la livrările de echipamente și preparate necesare. În primul rând teste. Ieri România a negociat și aprobat procurarea a 2 milioane de teste din Coreea de Sud. Republica Moldova are doar donații, despre achiziții – nimic clar. În schimb, guvernarea, preocupată prioritar doar de realegerea pentru al doilea mandat al lui Igor Dodon, ne zice despre ”ajutoare” din Rusia și China. Din nou – nimic concret. Apropo de priorități, combaterea pandemiei vine abia pe locul doi după PR-ul lui Igor Dodon și doar complementar acestui deziderat suprem al Guvernului Chicu.

Să revenim la cine ne poate ajuta? Și să încercăm să discernem rațional. După valul de propagandă anti-UE susținut masiv de 3 sponsori mari – Rusia, China și sechelele educației provinciale lipsită de gândire critică, se ascund realitățile. UE nu s-a pregătit bine de pandemie. A reacționat lent. Oricum, pe fundalul dezastrului în care intră SUA, UE va arăta bine. Mitul lipsei de solidaritate europeană va afecta puternic imaginea comunității, dar nu și realitatea. UE se mobilizează, deblochează miliarde pentru țările membre, începe să facă planuri pentru reconstrucția economică post-criză. Cu diferită intensitate, țările membre au luat măsuri dure pentru a preveni răspândirea la etape timpurii. Cel puțin și-au creat condiții.

Igor Dodon ne anunță festiv că ne va ajuta China și Rusia să depășim criza asta? Oare care le-ar fi motivația să ne ajute ”tăman pe noi”? Sau poate Igor Dodon vrea să ne convingă că marile puteri acționează din ”dragoste de oameni” și nu reieșind din propriile interese? Sau asta pentru că el e așa ”lider genial” și se rupe Putin și Xi în zece ca să-l mai țină un mandat? Pe naiba! China ar putea să ne dea ceva doar pentru că are de unde și doar în schimbul unor cedări pentru care ne părea rău foarte curând. China nu îți cere reforme și democrație în schimbul ”investițiilor” îți cere pământ, resurse și obligațiuni din partea guvernului să le execuți orice dorință de acum înainte. Pentru China noi suntem doar un teritoriu. Rusia? Tot pe vechi. Doar că acum se adaugă că nu le este ”de noi”. Au obiective mai mari. Rusia acum vede oportunitatea de a-și atinge obiective strategice mult mai importante decât menținerea Moldovei în glodul ”zonei de bufer”. Ei vor forța scoaterea sancțiunilor europene, vor tinde să scuture unitatea europeană, își lustruiesc imaginea. În timp ce epidemia le este deja în casă și Putin are nevoie vitală de încheierea operațiunii ”obnulenie”.

Desigur, între o acțiune de PR internațional prin salvarea de vieți străine și salvarea orașelor insalubre rusești de la pandemie, Putin va alege imaginea ”marii puteri”. Lupta contra pandemiei în Rusia se poate face și prin neînscrierea cazurilor depistate în statistici. ”Femeile ruse vor naște alții” este o politică de stat constantă. Dar între a-și face image în Italia, Spania, Franța, SUA, țările bogate în resurse din Africa și Republica Moldova, pe care credeți că le va alege? Oare Moldova? Singura resursă de valoare pe care o poate livra țara noastră Rusiei este Igor Dodon și deputații PSRM. Ca și pentru China, Republica Moldova este pentru Rusia un teritoriu. Care să nu fie în UE și NATO, asta contează pentru Moscova. Dacă e locuit sau nu, mai puțin contează.

Întrebarea pe care trebuie să ne-o adresăm este una ”foarte moldovenească” – ”Cui noi trebuim?”.

În cazul UE și, în special al României, situația este total diferită. Republica Moldova și România, respectiv UE au de la 700 la 900 mii cetățeni comuni. Ce înseamnă aceasta? Asta înseamnă că în momentul în care țările UE vor soluționa pandemia, vor fi extrem de interesate ca în Republica Moldova să fie la fel. Numai de la declanșarea crizei în Italia, din țările UE au revenit sute de mii de moldoveni. Acum aceștia stau acasă. Alte sute de mii s-au pomenit în situație crâncenă și vor încerca să ajungă în țară în următoarele săptămâni. Oamenii rămân fără job-uri, fără bani de chirie. Efectiv – unii deja sunt în stradă. Dincolo de faptul că statul moldovenesc nici măcar nu este capabil să documenteze aceste situații, cine ne poate ajuta să le soluționăm? China? Aici nu atât de bani e nevoie, dar de cooperare.

După ce țările UE vor redeschide granițele, sutele de mii de moldoveni cu cetățenie română vor abunda vama Albița, iar din România mai departe. Ce faci cu ei? Îi bagi în carantină? Unde, la adresele de domiciliul fictiv din satele județului Iași sau din Vitan? A doua zi vor fi în Italia, Spania, Franța înapoi. Asta e realitatea. Sunt deja prea mulți. Eforturile de combatere a pandemiei din Republica Moldova trebuie cuplate la cele a României și, implicit, UE. Pentru UE, pandemia de Coronavirus în Republica Moldova este o problemă de securitate internă. Nu există nici nu alt stat Non-UE (nici măcar Elveția și Norvegia) atât de conectat/integrat cu comunitatea cum este Republica Moldova, poate Marea Britanie în această perioadă de tranziție.

Trebuie să fim raționali, România și UE sunt singurele care au interes nemijlocit să ne ajute. Pentru că așa se ajută pe sine însuși. Iar elucubrațiile cu China și Rusia trebuie terminate. Acestea au doar interes să profite de momentul nostru de slăbiciune. Despre această realitate încă nici la București nu prea își dă seama nimeni, gestul de a nu opri exportul de produse medicale spre Republica Moldova a fost bun, dar insuficient. În mod evident, Guvernul din Palatul Victoria se îngrijește mai întâi să stabilizeze situația pe interiorul țării. Dar va ajunge și la diaspora din țările UE (dintre ei vreo 15% originari din RM), dar și la necesitatea de a soluționa situația din stânga Prutului.

În mod firesc, grija pentru a explica situația și a cere cooperare strânsă ar trebui să vină de la Chișinău. Dar aici intervine realitatea politică. Cine să discute cu Guvernul lui Dodon? Atunci poate avem nevoie de un Guvern capabil să discute la București și la Bruxelles?

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

1 COMENTARIU

  1. E un moment crucial pentru tara noastra,aveti dreptate,dle Pasa. Acum si toti socialistii cred ca se roaga ca Moldova sa fie „ocupata” de UE si Rominia cit mai curind ca sa le salveze si lor si familiilor lor vietile. Nu mai vorbesc de persoanele normale. Acum mai tare ca oricind intelegem,unde e locul nostru si cu cine-acolo sint sperantele noastre acum-in Uniunea Europiana si alaturi de Rominia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here