Foto: Sputnik

Săptămâna trecută a fost una cu destule evenimente, dar cel mai interesant, de departe, a cam fost trecut cu vederea de presă. Nichiforciuc a făcut, joi seară, o declarație care în orice partid care se respectă ar fi fost urmată de excluderea sa din rândurile formațiunii.

Spunea Nichiforciuc, într-o declarație aproape tragicomică pentru Unimedia, că Ion Chicu poate fi din toamnă premierul PD-ului, chiar dacă acum e al PSRM-ului. „De ce nu ați admite situația că după alegerile prezidențiale, domnul Chicu ar putea fi prim-ministru din partea PD?”, se-ntreba retoric una dintre fostele borsetci ale lui Plahotniuc.

Pavel Filip e un tip care a suportat multe la viața lui, mai ales când a fost premierul lui Plahotniuc. Dar totuși, una era să te umilească Plahotniuc și cu totul alta e când o face… Nichiforciuc. Cam cum o fi dat ochii a doua zi, s-au când s-o fi întâlnit cu colegii săi de partid, cel care în acte încă e președinte PD, după ce a fost subminat în halul ăsta?

Sigur că e greu de crezut că poate fi atât de naiv chiar și Pavel Filip încât să creadă că are vreo șansă să devină „premier sau spicher după alegerile prezidențiale”, așa cum prevede „acordul de guvernare PD-PSRM”, dar măcar astfel putea să-și mai satisfacă orgoliul câteva luni, dar mai important, să-și mențină o oarecare autoritate printre colegii de partid de nivel mai inferior, cărora să le spună că nu a abdicat în modul cel mai jalnic în fața lui Igor Dodon, dar iată că, vezi Doamne, la un moment dat va fi numit în una dintre principalele funcții în stat.

Nu știu cât de mulți ar fi putut să-l creadă, pentru că în oricare dintre cele două deznodăminte posibile ale prezidențialelor, șansele sale de a deveni spicher sau premier erau egale aproape cu zero. Dacă Dodon pierdea alegerile, lucrurile erau evidente, pentru că urmau anticipate parlamentare, iar dacă le câștiga devenea și mai evident că nu mai avea de gând să împartă puterea cu nimeni.

Dar iată că a sosit ziua de 30 aprilie și acest vis amăgitor al lui Pavel Filip a fost spulberat de Nichiforciuc, care l-a sfidat, transmițându-i că nu contează și că „premierul PD-ului” după prezidențiale va fi tot Chicu.

În mod normal, un lider care se respectă și își respectă partidul, ar fi trebuit în prima secundă după ce a citit declarația, mai ales făcută într-o sursă media a lui Dodon, să-i ceară plecarea din partid. Pentru că a fost o sfidare nu doar a lui Filip, ci a întregii formațiuni, în condițiile în care renunți la principala prevedere din acordul cu PSRM de care te puteai lega pentru a te mai menține pe linia de plutire.

Iar Nichiforciuc e evident că a făcut acea declarație pentru a-i demonstra lui Dodon cât de loial îi este. Dacă a conștientizat sau nu cât de gravă e și că va grăbi destrămarea partidului, e mai greu de spus. Cert e că lucrurile s-au precipitat, iar întrevederea în formatul Andronachi-Nichiforciuc-Botnari-Diacov cu omul lui Dodon e posibil să fi fost o consecință a acelei declarații.

Așa cum o consecință a fost și ședința fracțiunii, de ieri, unde se pare că Filip ar fi cerut excluderea lui Nichiforciuc din PD, dar fără succes. Dacă s-a întâmplat anume așa, e absolut evident că Filip nu mai poate fi considerat de facto lider al acestui partid și că un Nichiforciuc a devenit mai influent decât el, iar această influență a fost văzută de toți ieri.

După cum spuneam și mai sus, nu cred că Filip a sperat vreodată că va reveni din toamnă într-o funcție importantă în stat, dar la cum decurg lucrurile acum în partid, nu are de ce să mai spere nici măcar la șefia formațiunii pentru prea mult timp. Formațiune care nici măcar nu e clar cât va mai exista.

Acum întrebarea e dacă va continua să-și accepte, deja conștient pentru el și toți colegii săi de partid, rolul de mascotă plasată în fruntea partidului, fără absolut nicio influență în fracțiunea parlamentară, acolo unde și contează lucrurile, sau va avea demnitatea ca pentru prima dată în cariera sa politică să se opună acestui statut și să facă un pas demn.

Astăzi Filip are de ales între a mai sta câteva luni în fruntea PD-ului pentru a-i asigura un confort parlamentar lui Dodon sau să lupte pentru propria-i demnitate și să contribuie astfel la stoparea apariției unui nou Plahotniuc în Moldova.

Măcar atâta timp cât l-a slujit pe Plahotniuc ocupa funcția de premier, avea un confort financiar uriaș, din punct de vedere politic era prima figură în stat. Astăzi nu este decât un deputat, fără prea mare influență în partidul în care figurează ca președinte, sfidat și umilit de Dodon și oamenii săi din PD.

Nu știu dacă amenințările cu dosarele penale asupra sa și copiilor săi merită o astfel de umilire. Pentru că, cel mai probabil, odată cu eliminarea sa oficială din fruntea PD-ului, dosarele vor fi reactivate.

Așadar, Pavel Filip, pentru ce? Chiar merită?

Alex Cozer

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here