Cine și cum îl „readuce”, de fapt, pe Plahotniuc
Rolul opoziției în orice stat democratic, sau care măcar se vrea a fi așa, este să sancționeze puterea atunci când aceasta greșește și să preia frâiele statului când i se ivește orice oportunitate. Așa este normal. Așa ar trebui să fie.
Doar că ce se întâmplă în ultima perioadă cu opoziția din Republica Moldova ar putea să le dea de gândit celor ce fac știință politică, pentru că e foarte diferit de definiția acestui termen. Mă refer la blocul ACUM, în special la o componentă care a format acest bloc și care acum pare că inventează tot felul de motive doar pentru a nu da jos acest Guvern calamitate, care pe fondul pandemiei a adus Moldova în pragul unui dezastru.
Am enumerat în editorialul de săptămâna trecută toate motivele pentru care acest Guvern trebuie demis. De atunci lucrurile doar s-au agravat, pentru că după cum se vede ne afundăm tot mai mult în criza pandemică în timp ce în absolut toată Europa tendința este pozitivă. Izolarea de Occident e și mai pronunțată, deoarece luni l-am văzut pe Chicu cum a acuzat că votarea unei legi a ONG-urilor „va lăsa moldovenii fără stat” și „va distruge țara”, un mesaj clar anti-european, în condițiile în care UE insistă pe adoptarea acesteia pentru a acorda următoare tranșă din asistența macrofinanciară. Iar semne că ar exista idei și soluții pentru a evita o criză economică foarte puternică, la fel, nu se întrevăd.
O opoziție responsabilă, căreia-i „pasă de țară”, așa cum ne asigură cei care o formează astăzi la Chișinău, ar trebui să facă ceva pentru a opri „catastrofa pe care a creat-o Guvernul Chicu”, iar aici le citez exact exprimarea. Pentru că ei ne spun zi de zi că actuala guvernare este dezastruoasă, ne-a transformat în rușinea Europei prin felul în care a gestionat pandemia, că ne-a băgat și-ntr-o criză economică de proporții, că distruge agenții economici, că ne-a izolat internațional și câte și mai câte.
Dar, paradoxal, tot această opoziție spune că „ar fi iresponsabil din partea noastră să dăm jos acest Guvern dacă nu avem certitudinea învestirii altuia”. Păi cum, e responsabil să țineți acest Guvern „dezastru, catastrofă, rușinos, arogant” și cum îi spuneți voi? Ceva nu se leagă în logica de aici.
Așa cum e complet lipsit de logică să spui că nu vrei să votezi cu Shor demisia Guvernului, dar să vrei s-o faci cu Candu. Care e diferența între Shor și Candu, în condițiile în care comisia parlamentară de anchetă organizată tot de voi spune că ambii au fost organizatori ai furtului miliardului, patronat de Plahotniuc?
Și-am ajuns din nou la Plahotniuc, de care unii sunt foarte îngrijorați în ultima vreme că ar putea reveni. Degrabă se face exact un an de când fizic Plahotniuc a plecat din Moldova, dar de fapt a cam fost prezent mereu aici, iar acum pare mai prezent ca niciodată în viața politică de la Chișinău.
Este absolut evident că înregistrarea cu sacoșa a venit de la Plahotniuc. Așa cum e evident că în ea erau bani și că devenise o obișnuință veche ca Dodon să primească foloase financiare de la el. Năstase și Usatîi spun chiar că Dodon le-a mărturisit cum primea câte un milion de lei săptămânal de la Plahotniuc pentru protestele din 2015-2016. Deci este absolut clar că Plahotniuc îl poate distruge oricând pe Dodon, trimițându-l direct la pușcărie. Tot ce trebuie să facă este să depună un denunț la Procuratură în care să dezvăluie cum îl mituia pe Dodon. Probat, desigur. Dar aici nu cred că e vreo îndoială că probe există cu duiumul. Dacă-i este greu lui Plahotniuc s-o facă, „Costea Borsetca” sau alte personaje din anturajul său pot îndeplini acest rol.
Plahotniuc nu face totuși acest denunț. Nu publică nici imagini, care cu certitudine există, ce ar demonstra corupția lui Dodon. De ce nu o face? Poate exista o singură explicație plauzibilă: pentru că îl șantajează pe Dodon și vrea să obțină ceva de la el.
Iar această situație, de 52-48 în Parlament, pe care o avem astăzi, îi convine perfect lui Plahotniuc pentru a efectua șantajul. Dodon are sabia lui Damocles deasupra capului fiind amenințat că rămâne fără majoritate și că-i este demonstrată corupția. Practic este o situație de pressing maxim, sau un șah care anunță victoria (așa cum i-ar plăcea lui Dodon să se exprime).
Și ce fac cei din „opoziția reală” pe tot acest fundal? Sunt niște spectatori, dar nici măcar simpli, cum s-ar spune la fotbal. Chiar mai rău, sunt niște spectatori cărora le-au căzut niște bilete din pod, au ajuns și ei în tribune la un meci, dar nu prea înțeleg ce se desfășoară pe teren și nici nu au nicio dorință și sau idee să se implice în vreun fel.
Mă întreb cam ce i-ar costa pe cei din Blocul ACUM dacă ar ieși mâine, consolidat, cu o candidatură de premier și un cabinet de miniștri? Dacă ar spune că ei își asumă Guvernarea și că vor astfel să scape Moldova de „catastrofa” pe care tot ei o invocă zilnic. Să depună o moțiune de cenzură și să ceară susținere pentru ea. Dacă nu va avea suficientă susținere acea moțiune, vor putea măcar spune: „Am încercat, dar Dodon și Plahotniuc s-au înțeles iar. Să-și asume ei dezastrul”.
Dacă moțiunea trece, dar Guvernul lor nu este susținut, lucrurile nu se schimbă practic cu nimic. Pot spune din nou că „Plahotniuc și Dodon s-au înțeles”, rămâne Chicu în continuare premier în exercițiu în cele 4 luni până la prezidențiale și dezastrul va fi probabil complet. Sau e vreo diferență între „catastrofa Chicu” cu puteri complete și „catastrofa Chicu” interimar? Eu din ce știam, diferențe între catastrofă și catastrofă nu există.
Dacă e a treia variantă (extrem de puțin probabilă), că vă votează Guvernul și apoi nu vi-l mai susține în Parlament, să vedem cum va explica Andrian Candu această schimbare bruscă de atitudine. Dacă va mai avea timp s-o explice, pentru că un procuror general cu o altă guvernare ar putea fi descătușat complet și atunci lucrurile cu siguranță vor decurge mult mai rapid în majoritatea dosarelor. Iar într-o astfel de formulă s-ar putea extrem de rapid să reapară o majoritate în Parlament cu voturi de unde te poți aștepta mai puțin.
Tot ce trebuie în situația asta e să încerci. Să te bați pentru a face mai bine. Să arăți celor care te susțin că lupți într-adevăr. Că vrei chiar să oprești „dezastrul”, „catastrofa”, și că nu te limitezi doar la declarații ieftine.
Altfel, o să mergeți la prezidențiale precum mieii la tăiere, cu șanse chiar mai mici decât în 2016.
Și-atunci nu va mai fi cazul să se întrebe cineva „Cine îl aduce pe Plahotniuc?”. Chiar dacă îl va chema altfel, el va fi deja aici, cu puteri complete, acordate de realegerea ca președinte, pe un val de susținere extraordinar. Vă mai întrebați ce rezultate vor fi la anticipatele de peste 3-4 luni într-un asemenea scenariu?
Alex Cozer
Comentarii
Un articol plin de supoziții și ”reconandări” una mai prețioasă decât alta, încât apare impresia că editorialistul, într-un stil CGB-ist, lucrează împotriva opoziției.