Decizia Curții Constituționale privind sesizările deputaților pe marginea Legii privind regimul stării de urgență

Autor: , in Actualitate / Social / 23 iunie, 2020, 15:24

Magistrații Curții Constituționale (CC) au admis parțial sesizările unor deputați privind controlul constituționalității unor prevederi din Legea cu privire la regimul stării de urgență, de asediu și de război și a unor prevederi din Hotărârea Parlamentului din 17 martie curent privind declararea stării de urgență.

Curtea a stabilit că autoritățile responsabilă de gestionarea stării de urgență își pot exercita atribuțiile prevăzute de legea menționată doar pe durata stării de urgență. Prin urmare, competențele stabilite de dispozițiile contestate sunt limitate în timp.

„Prin natura lor, autoritățile responsabile de gestionarea stării de urgență fac parte din puterea executivă, astfel chiar dacă legislatura a utilizat formulări flexibile la descrierea măsurilor care pot fi efectuate de către aceste autorități acestea din urmă nu pot depăși domeniul de competență al Executivului, deoarece singurele competențe pe care le dețin de la Parlament sunt competențe caracteristice Executivului. Competențele autorităților responsabile de gestionarea stării de urgență sunt strict limitate de motivele și obiectivele care au stat la baza declarării stării de urgență și nu pot depăși competențele autorităților publice stabilite prin Constituție”, susțin magistrații Curții.

Prin urmare, Curtea a stabilit că competențele contestate au un domeniul de aplicare limitat, concret și strict funcțional.

Curtea a subliniat că este esențial ca Parlamentul și organele judiciare să exercite un control efectiv asupra activității Guvernului pentru a fi contracarate abuzurile și a observat că legea privind regimul stării de urgență nu stabilește suficiente mecanisme care i-ar permite Parlamentului să verifice dacă autoritățile responsabile de gestionarea stării de urgență acționează în limitele legale.

Cu privire la posibilitatea contestări în fața tribunalelor de drept comun a măsurilor de urgență întreprinse de către Executiv, Curte a reiterat că, alături de Parlament, sistemul judiciar joacă un rol crucial în controlul prerogativelor Executivului pe durata stării de urgență privind legalitatea unei declarații de stare de urgență, precum și privind verificarea legalității măsurilor de urgent specifice.

Mai mult, magistrații spun că sistemul judiciar trebuie să asigure în continuare dreptul la un proces echitabil și el trebuie să asigure persoanelor un remediu efectiv în cazul în care autoritățile publice încalcă prin măsurile de urgență drepturile omului.

Curtea a observat că deciziile autorităților responsabile de gestionarea stării de urgență pot fi contestate în instanța de judecată în procedura de contencios administrativ. Codul administrativ stabilește la articolul 225 alin. (3) că în fața instanțelor de contencios administrativ pot fi contestate actele administrative individuale şi normative referitoare la securitatea naţională a Republicii Moldova, la exercitarea regimului stării excepţionale, la măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice în vederea combaterii calamităților naturale, a incendiilor, a epidemiilor, a epizootiilor şi a altor fenomene similare. Totodată, prin același articol, legislatorul a stabilit că instanțele judecătorești sesizate pot exercita controlul judecătoresc doar în privința a) existenței situației excepţionale la data la care a fost emis actul; b) competenței autorităţii publice de a emite actul; c) existenței interesului public care justifică emiterea actului administrativ; d) imposibilității efective a autorităţii publice de a emite actul în condiţii obișnuite.

Analizând limitele controlului judecătoresc stabilite de articolul 225 alin. (3) din Cod, Curtea a observat că articolul 225 alin. (3) din Codul administrativ limitează competența judecătorilor la verificarea legalității măsurilor de urgență. Curtea a constatat că judecătorii de contencios administrativ nu pot verifica dacă măsurile contestate sunt „necesare” sau dacă acestea sunt „strict impuse de exigențele situației de urgență”, adică dacă sunt proporționale cu scopul legitim urmărit.

Principiul proporționalității impune ca în cazul unor măsuri legislative cu un câmp de aplicare foarte larg care afectează drepturile fundamentale să existe garanții care ar putea compensa eventuala aplicare abuzivă a acestor măsuri. Trebuie să existe un remediu sub forma controlului judecătoresc, iar tribunalele trebuie să aibă jurisdicție deplină.

Curtea a hotărât că se recunosc constituționale articolele 20 lit. k), 22 alin. (1) lit. i), 24 lit. g) și 25 lit. j) din Legea privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război și textul „altor acţiuni necesare” de la Articolul 2 pct. 12) din Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 privind declararea stării de urgenţă, în măsura în care:

(a) autoritățile responsabile de gestionarea stării de urgență îndeplinesc doar atribuții, măsuri sau acțiuni necesare realizării scopurilor care au stat la baza declarării stării de urgentă;

(b) atribuțiile, măsurile sau acțiunile necesare nu depășesc sfera de competență a puterii executive, și

(c) Parlamentul poate exercita un control efectiv al măsurilor în discuție.

Curtea a declarat neconstituțional articolul 225 alin. (3) din Codul administrativ în partea în care limitează competența instanțelor de judecată de a efectua controlul proporționalității măsurilor dispuse de către autoritatea publică.

Până la modificarea Codului administrativ de către Parlament, în cazul contestării măsurilor adoptate de către autoritățile responsabile de gestionarea stării de urgență, instanțele judecătorești vor trebui să examineze inclusiv dacă măsura dispusă de către autoritatea publică este proporțională cu situaţia care a determinat-o.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Comentarii


Lasă un răspuns


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

X