Cum a ajuns Serbia printre liderii europeni la vaccinare deși este una dintre cele mai sărace țări de pe continent

În timp ce Uniunea Europeană încă se chinuie să-şi pună într-o viteză superioară campaniile de vaccinare, cu nemţii reproşând guvernului că au ajuns de râsul lumii, Serbia îşi cons­tru­ieşte imaginea de stat care ştie să acţioneze rapid şi eficient în vremuri de criză nu doar acasă, ci în întreaga regiune. Cât este pro­pagandă şi cât este realitate?

În primul rând trebuie spus că preşe­dintele Serbiei Aleksandar Vucic este expert în propagandă, ocupând şefia ministerului de informaţii într-unul din cabinetele dicta­to­rului Slobodan Miloşevici. Apoi, Serbia a ignorat meca­nis­mul UE şi pe cel global, COVAX, de distr­ibuire a vaccinurilor şi a apelat la vaccinurile dezvoltate în China şi Rusia, nerecunoscute în Occident, iar acum se pregăteşte să devină principalul producător al acestora în regiune. Iar de câteva săptămâni Serbia permite oricărui străin din UE sau din Balcani să vină să se vaccineze contra Covid fără prea multe formalităţi, scrie zf.ro.

Premierul sârb, şcolit în SUA, a fost primul lider european care s-a inoculat cu vaccinul Pfizer-BioNTech. Rusofilul ministru de interne s-a pozat când a fost vaccinat cu produsul rusesc Sputnik V. Ministrul sănătăţii a ales vaccinul chinezesc contra COVID-19 Sino­pharm. După o lună în care şi-a implorat po­porul să vină la centrele de vaccinare, preşedintele Vucic a primit şi el, zilele trecute, la un centru de vaccinare sătesc, Sinopharm, asigurând apoi că se simte bine. Declaraţiile lui au fost preluate cu încântare de presa chineză.

Într-o altă tabără, cel mai faimos cetăţean al Serbiei, campionul la tenis Novak Djokovic, şi-a declarat gălăgios reticenţa pri­vind vaccinarea. Un consilier guvern­a­mental pe tema pandemiei declara că COVID-19 „există doar pe Facebook“. Un me­dic de prestigiu a îndemnat populaţia să iasă afară din case şi să nu se ferească de virus pen­tru că acesta nu-i infectează decât pe bătrâni.

Săracă, autocrată şi bucuroasă să experimenteze cu vaccinurile fraţilor ruşi şi prietenilor chinezi, Serbia este un candidat improbabil la titlul de cea mai vaccinată naţiune europeană, după cum scrie The Guardian.

Până la 27 martie, arată datele oficiale, 20% din cei 7 milioane de locuitori ai ţării erau vaccinaţi cu cel puţin o doză. Alte cifre arată că rata de vaccinare era de 35,2% pe 1 aprilie, în timp ce media UE era de 16,5%. Ritmul de vaccinare din Serbia de până acum ar fi comparabil doar cu cel din Ungaria, care şi ea a apelat, în pofida recomandărilor Comisiei Europene, la produse ruseşti şi chinezeşti, potrivit bne IntelliNews.

Vucic a anunţat la începutul lunii trecute ca ţara sa şi-a asigurat aproape 15 milioane de doze iar el s-a implicat personal în negocieri. Dintre acestea, circa 3,3 milioane de doze au fost importate până la finalul săptămânii trecute. Însă multe nu au fost folosite. Iar rata de infectare creşte. Avansul fulminant de până acum al campaniei de vaccinare s-a lovit de reticenţa şi de neîncrederea populaţiei, ceea ce nu este ceva nou în Serbia. Când în urmă cu trei ani a izbucnit o epidemie de varicelă, autorităţile au învinovăţit un puternic lobby antivaccinare. Însă acest lobby nu ar fi fost atât de puternic dacă nu i s-ar fi permis accesul la presă, care în Serbia este în cea mai mare parte controlată de guvern.

Aparentul impas a fost mascat rapid. În ultimele săptămâni, zeci de mii de oameni din Balcanii de Vest şi Europa Occidentală, inclusiv italieni şi austrieci, după cum scrie presa, au răspuns chemării guvernului sârb şi au venit în Serbia pentru a se vaccina contra COVID-19, gratuit şi rapid.

Printre invitaţi s-au numărat, în ultimul weekend din martie, şi 8.500 de oameni de afaceri din Balcanii de vest. Pentru ei, campania de vaccinare a fost organizată de Camera de comerţ a Serbiei, potrivit BIRN. Unii au spus că n-au avut nevoie decât de paşaport. Unii au venit chiar neinvitaţi şi n-au fost lăsaţi pe dinafară. Premierul Ana Brnabic a explicat la un post de televiziune că ţara sa ar fi fost nevoită să distrugă 20.000-25-000 de doze de AstraZeneca deoarece acestea ar fi expirat la începutul lunii aprilie, dar guvernul nu a dorit ca acest lucru să se întâmple şi a ales să ajute regiunea cu surplusul său de vaccinuri.

Doar în acel weekend au fost vaccinaţi 22.000 de străini cu AstraZeneca, spun cifrele publicate de guvern. „Sunt recunoscătoare cetăţenilor sârbi, care au cumpărat din banii lor vaccinurile, pentru că le-au permis să se vaccineze vecinilor care nu aveau suficiente doze“, spune Ena Jazic Surkovic, locuitor al Sarajevo, Bosnia şi Herţegovina, care a venit să se vaccineze în Serbia. „Am ales viaţa. Vaccinul înseamnă viaţă pentru mine.“ În semn de recunoştinţă pentru Serbia, care şi-a donat o parte din vaccinuri vecinilor, premierul macedonean Zoran Zaev a anunţat posibilitatea ca sârbii să nu mai plătească taxe de drum în ţara sa în sezonul de vară. Strategia guvernului de la Belgrad are şi critici.

Unul dintre aceştia este grupul Uniţi contra Covid, format din medici sârbi. Ei reproşează autorităţilor că acestea încă nu au o campanie coerentă pentru vaccinarea propriilor cetăţeni şi că nu descurajează antivaccinismul din presa controlată de guvern. Scepticismul privind vaccinurile este atât de mare încât Vucic i-a implorat pe oameni în discursuri televizate să vină să se vaccineze. Unii analişti cred că Serbia are cea mai mare rată de neîncredere în vaccinuri şi cele mai puternice mişcări anti-vaccinare din regiune.

Terenul este foarte fertil pentru astfel de atitudini deoarece chiar guvernul cultivă neîncrederea, mai ales în Occident, şi xenophobia. De asemenea, şi neîncrederea în autorităţi şi în instituţiile statului este mare. Consecinţa este că, în pofida ritmului accelerat de vaccinare iniţial, la sfârşitul lunii martie Serbia avea a cincea cea mai mare rată de infectare cu Covid din Europa. Cu toate acestea, guvernul sârb intenţionează să construiască două fabrici de vaccinuri, una pentru varianta rusească, iar cealaltă pentru modelele chineze, Serbia putând deveni astfel un centru principal de producţie pentru Balcani şi Europa de sud-est.