2022, anul în care Putin va deveni mai agresiv în raport cu Europa: Se fac 100 de ani de la fondarea URSS

În era războaielor hibride, va surprinde Rusia cu un conflict tradiţional, cu soldaţi, tancuri şi bombardamente în Ucraina? Sau Moscova va folosi tensiunile pe care le-a cultivat cu atenţie în ultimii ani pentru a-şi întări poziţia în ceea ce unii analişti percep a fi un şantaj asupra Occidentului? Şi până la urmă ce vrea Putin?

2021 a fost un an tumultuos în relaţiile Occidentului cu Rusia. Probabilitatea este mare ca 2022 să fie la fel, dacă nu mai rău. După cum spune un analist rus, „este aproape imposibil, uitându-te la sfârşitul anului 2021, să vezi un viitor luminos pentru relaţiile UE-Rusia în 2022. În cel mai fericit caz, relaţiile nu se vor înrăutăţi prea mult“.

Iar 2022 este un an special. Se împlineşte un secol de la formarea URSS. Pe 30 decembrie 1922, reprezentanţi ai Rusiei, Ucrainei, Belarusului şi Republicii Transca­ucaziene s-au urcat pe scena Tea­trului Balşoi din Moscova pentru a procla­ma formarea unei ţări care în mai puţin de două generaţii va deveni o superputere globală: URSS, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, cu centrul la Moscova. În prezent, la Moscova, puterea aproape absolută o are Vladimir Putin şi nu sunt puţini cei care spun că visul său este de a face ca lumea să se învârtească din nou în jurul Rusiei. În ultimele luni, mai mulţi oficiali americani au avertizat că Rusia, dacă nu este descurajată prin sancţiuni economice, va invada din nou Ucraina. Polonia şi statele baltice spun de ani buni că marele vecin de la est are intenţii agresive. Retoricile belicoase se intensifică şi de o parte şi de alta. Ce se va întâmpla între UE, SUA şi Rusia nu-i interesează doar pe americani şi pe europeni, ci şi pe ruşi, scrie zf.ro.

The Moscow Times, un ziar care poate fi considerat atât de independent pe cât este posibil într-o Rusie în care o putere centrală controlează aproape totul, a încercat să deseneze o hartă a planurilor de politică externă ale Rusiei pentru 2022 punând întrebări câtorva experţi în domeniu. Imaginea nu este liniştitoare.

Andrei Kortunov, director general al Consiliului Rus de Afaceri Internaţionale, crede că o pace în Ucraina ar fi o victorie în sine pentru toată lumea. Aceasta pentru că în condiţiile actuale este greu de imaginat vreun progress semnificativ în relaţiile ruso-ucrainene. „Un succes ar fi capacitatea tuturor părţilor să evite o confruntare militară directă în Donbass (estul Ucrainei ocupat de trupe separatiste proruse), în Marea Azov sau de-a lungul graniţelor“, spune Kortunov. Legăturile dintre Kiev şi Moscova nu sunt suficient de flexibile pentru un compromis.

De asemenea, schimbarea de guvern din Germania şi viitoarele alegeri pentru preşedinte în Franţa va face greu pentru liderii europeni să preia controlul situaţiei. Preşedintele SUA Joe Biden, deşi implicat în actualul război al cuvintelor şi ameninţărilor, este aşteptat să acorde o atenţie mai mare rivalităţii dintre SUA şi China, cu o eventuală invazie chineză a Taiwanului fiind o chestiune fierbinte. Totuşi, există şanse şi pentru diminuare dacă se înregistrează progres în probleme mai mici, cum ar fi un acord pentru trazitul de gaze între Rusia şi Ucraina.

În ceea ce priveşte relaţiile dintre UE şi Rusia în 2022, pentru Anton Barbaşin, directorul editorial al RiddleRussia, cel mai fericit scenariu este ca acestea să nu se strice prea mult. Aceste relaţii for fi definite de trei mari subiecte: Ucraina, Belarus şi gazele naturale. În toate aceste chestiuni, obiectivul UE este să reducă la minimum pagubele, în timp ce Rusia este pregătită să mărească riscurile, cu presupunerea că UE va fi cea care va clipi prima.

Tensiunile cu cel mai distructiv potenţial sunt cele legate de Ucraina. O relaxare ar putea veni după ce UE acceptă Nord Stream 2, un gazoduct rusesc nou cu o încărcătură politică imensă aflat în centrul speculaţiilor despre criza energetică din Europa. Barbaşin apreciază însă că preţuri stabile ale gazelor naturale nu pot să apară în scenariul de bază pentru 2022. ÑChiar dacă va fi un an de pace, 2022 nu va fi unul al relaxării“.

Artiom Şraibman a abordat subiectul integrării dintre Rusia şi Bielorusia şi a amintit că scopul Moscovei este cel puţin de a-şi împiedica vecina să se apropie de Occident. În prezent, Bielorusia este dependentă financiar şi economic de Rusia, iar Putin va folosi acest lucru pentru a-şi întări influenţa asupra acestei ţări. În acest sens, va continua instituţionalizarea dependenţei prin promovarea integrării bilaterale în statul-uniune, prin mărirea prezenţei militare ruse şi prin „ajutarea“ Minskului să-şi reorienteze fluxurile comerciale către Rusia ca reacţie la sancţiunile occidentale. Ambiţiile ruse s-ar putea lovi, însă, de încăpăţânarea dictatorului Lukaşenko de a conduce un stat independent. Orientul Mijlociu, important pentru liniştea Europei, pare că nu mai este în centrul politicii externe a Rusiei. Dar aceasta după ce Moscova a obţinut acolo o situaţie „stabilă prin chiar instabilitate“, inclusiv prin intervenţiile militare din anii trecuţi din Siria, arată Mariana Belenskaia, corespondent în regiune pentru Kommersant.

Rusia a reuşit să-şi restaureze acolo autoritatea, să stabilească legături şi să-şi asume roluri. Anul acesta, misiunea principală va fi de a majora comerţul cu ţările din Orientul Mijlociu, inclusiv extinderea pieţei cerealelor, şi menţinerea interesului pentru armamentul rus. Siria este un subiect aparte, iar Rusia are interesul ca acolo să nu reizbucnească violenţele. Planul ei este de a continua cu reconstrucţia infrastructurii. De asemenea, Moscova va fi cu ochii pe conflictul din Libia, având legături cu toate părţile implicate, şi pe „dosarul nuclear iranian“, cu atât mai mult cu cât de el au devenit interesate Turcia şi Qatar. Rolul Moscovei de „garant al securităţii“ va include, aşa cum a fost şi până acum, şi Asia centrală, cu Afganistanul condus din nou de talibani. Dar acolo în acest rol a început să acţioneze şi China. Aceasta înseamnă că Moscova îşi va intensifica interacţiunile cu agenţiile de securitate din regiune şi va insista cu proiecte de integrare în direcţia unor ţări până acum sceptice să adere. Uzbekistan, spre exemplu, ia în considerare serios intrarea în Uniunea Economică Eurasiatică a Rusiei. Această uniune este răspunsul şi contragreutatea Moscovei la UE.