Creierul uman se micșorează. Explicațiile oamenilor de știință

Creierul uman a pierdut, în decurs de trei milenii, 10 la sută din dimensiunile sale. Oamenii de știință sunt conștienți de acest fapt, dar au avut dificultăți în a-l explica. Mai multe ipoteze au fost deja avansate, fără prea multe certitudini, până când biologii, antropologii și cercetătorii americani în neuroștiințe cred, în sfârșit, că au deslușit acest mister.

Oamenii au un creier considerat „mare”, care la începutul evoluției și-a mărit dimensiunile. În urmă cu 20.000-30.000 de ani, omul de Cro-Magnon și Homo sapiens aveau printre cele mai mari creiere cunoscute. Dar în urmă cu aproximativ 3.000 de ani, în timpul actualei ere geologice, a Holocenului, dimensiunea creierului uman a început să scadă.

Dimensiunile sale s-au micșorat clar, de la 1.500 la 1.350 centimetri cubi. Cu alte cuvinte, și-a pierdut cam 10 la sută din volum, o pierdere echivalentă cu o minge de tenis. Oamenii de știință știu de mult timp despre acest fenomen, dar au avut dificultăți în a explica cauzele acestuia.

De curând, o echipă de biologi, specialiști în antropologie (cărți din domeniu pot fi cumpărate aici) în neuroștiințe de la universitățile Dartmouth și Boston din Statele Unite ale Americii pare să se fi apropiat de rezolvarea acestui mister. Aceștia au publicat rezultatele unui studiu pe platforma științifică Frontiers in Ecology and Evolution.

Exemplul furnicilor

Potrivit acestor cercetători, reducerea dimensiunii creierului uman este legată de utilizarea inteligenței colective în societățile umane. „Oamenii trăiesc în grupuri sociale în care mai multe creiere contribuie la apariția inteligenței colective”, spun ei. Prin urmare, micșorarea creierului ar putea fi legată de schimbul de cunoștințe și de luarea deciziilor la nivel de grup, transmite Digi24.

Potrivit oamenilor de știință, furnicile sunt cheia pentru a înțelege mecanismele care au dus la micșorarea dimensiunii creierului uman. Această specie are în comun cu oamenii aspecte legate de viața socială, cum ar fi luarea deciziilor colective, diviziunea muncii și producerea hranei. Oamenii de știință au pornit de la principiul că aceste asemănări ar putea indica în general ce factori pot influența schimbările în dimensiunea creierului uman.

Prin urmare, au fost studiate dimensiunea creierului furnicilor și consumul de energie al acestora. În acest fel, oamenii de știință au înțeles că inteligența colectivă și diviziunea muncii au jucat un rol în variația dimensiunii creierului.

Într-adevăr, dimensiunea creierului furnicilor scade atunci când acestea împărtășesc cunoștințe și se specializează într-o sarcină individuală. Creierul consumă mai puțină energie dacă are mai puține cunoștințe de stocat și trebuie să facă doar o sortare simplificată a informațiilor colectate. Prin urmare, creierul nu mai trebuie să fie la fel de mare ca în trecut la furnici. Cam la fel se întâmplă și la oameni.

Dimensiunea creierului nu determină inteligența

Deși este de netăgăduit faptul că dimensiunea creierului nostru a scăzut de-a lungul mileniilor, nu înseamnă că oamenii sunt mai puțin inteligenți decât înainte. Potrivit unui studiu științific internațional din 2015, coordonat de Universitatea din Viena, dimensiunea creierului nu determină inteligența umană. Conexiunea adecvată a materiei albe și a materiei cenușii este mult mai importantă decât masa cerebrală în sine.

În schimb, studiul privind motivele micșorării creierului sugerează că „un grup de oameni este mai inteligent decât cea mai inteligentă persoană individuală din grup”, spune unul dintre coautorii studiului, doctorul James Traniello de la Universitatea din Boston.