Igor Boțan: „Rusia a pus bombe cu efect întârziat în Republica Moldova” / Moldova, între independență și riscul revenirii în sfera Rusiei

Pe 19 august 1991 avea loc lovitura de stat în URSS, cunoscută drept puciul de la Moscova. Republicile care făceau parte din Uniunea Sovietică începeau atunci să se rupă treptat de Kremlin și să își proclame independența. În același an, Republica Moldova și-a declarat independența, la trei zile după Ucraina, iar România a fost primul stat care a recunoscut noul stat.

Despre contextul istoric, dar și despre provocările de astăzi și riscurile ca, după 34 de ani, Republica Moldova să fie atrasă din nou în sfera de influență a Rusiei, a vorbit Igor Boțan, directorul Asociației pentru Democrație Participativă (ADEPT), în cadrul emisiunii „Moldova Zoom” de la RFI România, moderată de Lina Grâu.

Republica Moldova nu s-a numărat printre primele republici unionale care și-au proclamat independența, iar această ezitare a fost determinată de circumstanțele foarte complicate în care se afla la acel moment.

„Este adevărat că autoritățile din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească au ezitat puțin, au așteptat ca Ucraina să-și declare independența, dar trebuie să înțelegem că circumstanțele au fost foarte, foarte specifice atunci. Republica Moldova deja avea conflicte separatiste pe teritoriul său și era amenințată direct de la Moscova. Acest lucru nu s-a întâmplat în cazul Ucrainei, iar dacă vorbim de țările baltice, țările baltice aveau pretexte mult mai serioase pentru că în perioada interbelică țările baltice au fost recunoscute internațional. Nu li s-au impus tratate de către Uniunea Sovietică, care a deschis baze militare pe teritoriul țărilor baltice și ulterior acestea au fost ocupate. Deci, țările baltice aveau oarecum un alt statut”, a declarat Igor Boțan, directorul Asociației pentru Democrație Participativă (ADEPT), în cadrul emisiunii „Moldova Zoom”.

Igor Boțan, expert în procese democratice, a explicat că începuturile mișcării de independență a Republicii Moldova trebuie privite în contextul transformărilor politice care au avut loc în Uniunea Sovietică la sfârșitul anilor ’80.

„Dar aici trebuie să înțelegem un lucru foarte important. Totul a început pe neașteptate în luna iunie-iulie 1988, când a avut loc Conferința a XIX-a a Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, care a adoptat rezoluția privind democratizarea societății sovietice. Deci era anul 1988, iar în noiembrie Estonia și-a declarat suveranitatea în cadrul Uniunii Sovietice. Și aici cei care ne ascultă trebuie să înțeleagă că Constituția Uniunii Sovietice și Constituțiile Republicilor Unionale prevedeau că acestea toate sunt state sau republici suverane în cadrul unei federații”, a declarat Igor Boțan.

În analiza sa, Boțan a explicat începutul „paradei suveranităților”, mecanism prin care republicile sovietice au început să-și revendice autonomia juridică față de Moscova.

„Formal erau republici suverane, dar Constituția Sovietică și Constituțiile Republicilor Sovietice nu prevedeau în niciun fel faptul că aceste republici suverane au dreptul de veto asupra, de exemplu, legilor adoptate de centrul unional. Și parada suveranităților a început pentru a scoate în evidență faptul că legile unionale pe teritoriile republicilor sovietice intră în vigoare doar după ce sunt acceptate de către centrele republicane. Acesta a fost principalul lucru pe care trebuie să-l înțelegem”, a spus Boțan.

Igor Boțan a subliniat că Republica Moldova s-a confruntat cu o situație mult mai complicată decât alte state din regiune, pentru că încă de la început a fost expusă riscurilor venite dinspre Federația Rusă.

„Rusia a pus acele bombe cu efect întârziat în Republica Moldova”, a afirmat expertul, referindu-se la conflictele separatiste și influența directă exercitată de Moscova.

„Pentru Republica Moldova și Ucraina, a fost important ca Rusia să-și declare suveranitatea, pentru că țările baltice și-au declarat-o deja în 1988. După ele au urmat alte republici, iar Republica Moldova a fost printre ultimele. Diferența a fost că aici aveam declarate regimurile separatiste. Transnistria și Găgăuzia au susținut deschis puciul de la Moscova. A fost acel moment în care Rusia a pus acele bombe cu efect întârziat în Republica Moldova, care ne-au ținut atâta timp în zona influenței rusești”, a menționat Igor Boțan.

Boțan a menționat că adoptarea Declarației de Independență a fost posibilă și datorită mobilizării populației, care a ieșit masiv în Piața Marii Adunări Naționale.

„A fost nevoie ca actul de declarare a independenței Republicii Moldova să fie susținut de către mulțimi, de către cetățeni. Piața Marii Adunări Naționale a fost arhiplină și acest lucru a imprimat o mai mare legitimitate votului deputaților în Parlament. Din punctul meu de vedere, a fost un act de curaj din partea deputaților”, a mai menționat Boțan.

În interviu, Igor Boțan a făcut o amplă trecere în revistă a dilemelor de atunci și a explicat de ce Unirea imediată cu România nu a fost posibilă, invocând constrângeri juridice, lipsa de pregătire a societății și prezența armatei sovietice pe teritoriul Moldovei.

„Republica Moldova și-a declarat independența și dacă ne uităm atent la documentul adoptat de Parlament, vedem că țara noastră aderă și acceptă Actul Final de la Helsinki, deci modificarea hotarelor în Europa putea avea loc doar cu acceptul comunității internaționale. Mai mult, pe teritoriul Republicii Moldova erau încă unități militare sovietice, iar noi nu aveam nici armată, nici poliție, nici forțe de ordine bine puse la punct. O eventuală revoltă putea duce la procese imprevizibile”, a opinat Boțan.

În același timp, Boțan a subliniat că România însăși nu era pregătită atunci pentru o Unire, dovadă fiind rezultatele modeste obținute de Mircea Druc la alegerile prezidențiale din 1992.

El a evidențiat și evoluția treptată a mișcării unioniste în Republica Moldova, care astăzi beneficiază de susținerea a 30-40% din populație, comparativ cu 10-12% acum 15 ani.

În încheiere, analistul politic a explicat că experiența Germaniei sau a Coreei nu poate fi aplicată mecanic în cazul Republicii Moldova, iar soluția realistă este integrarea europeană.

„Părerea mea este că o Unire, pe care mi-o doresc, trebuie să aibă loc doar în condiții în care avem certitudinea că nu va fi contestată de actori externi și nici serios în interior. Avem găgăuzi, avem problema transnistreană nesoluționată. Eu nu mi-aș dori o unire rapidă care ulterior să fie contestată și să aducă probleme României. E mai bine să mergem pe calea integrării europene și în cadrul Uniunii Europene, pas cu pas, să soluționăm problemele”, a conchis Igor Boțan.