OpiniiPublicațiiTop 2

Neutralitatea nu oprește dronele! De ce refuzăm să pregătim copiii pentru pericole reale?

Există o imagine care spune mai mult decât zeci de declarații politice despre securitatea Republicii Moldova. Un elev joacă fotbal pe terenul sportiv al unui liceu din Chișinău. La un moment dat, observă o dronă pe cer și scoate telefonul pentru a o filma. O scenă aparent banală, surprinsă de un copil, dar care ar trebui să ridice o întrebare serioasă pentru autoritățile de la Chișinău: dacă acea dronă ar fi căzut în apropierea terenului de sport, ar fi știut elevii ce trebuie să facă?

Nu știm dacă acel copil cunoștea riscurile, dacă profesorii îi explicaseră vreodată cum trebuie să reacționeze într-o asemenea situație sau dacă cineva din administrația instituției avea un protocol clar de urmat. Știm însă că elevul a ales să filmeze drona. Iar acest detaliu ar trebui să ne pună pe gânduri.

Republica Moldova nu mai poate trata asemenea incidente drept simple știri de actualitate, care dispar din atenția publică după câteva ore. De la începutul războiului din Ucraina, dronele rusești au încălcat în repetate rânduri spațiul aerian al Republicii Moldova. Unele au fost descoperite prăbușite pe teritoriul țării, altele au survolat localități, iar incidentele au ajuns inclusiv în proximitatea capitalei.

La 17 noiembrie 2026, autoritățile au raportat noi incidente, inclusiv survolarea teritoriului național de către drone de tip Shahed în mun. Chișinău. Ministerul Apărării anunțase deja 74 de incidente aeriene de la începutul anului. Nu mai vorbim, așadar, despre un pericol îndepărtat, ci despre o realitate cu care cetățenii Republicii Moldova trebuie să învețe să conviețuiască, fără să o considere normală. Și atunci, ce facem? Așteptăm următoarea dronă, următorul incident și următoarea conferință de presă în care autoritățile ne asigură că situația este monitorizată?

În acest context, merită amintită inițiativa Ministerului Apărării din Republica Moldova, care, în luna iunie 2026, a propus introducerea unei discipline opționale de „educație patriotică” pentru elevii claselor X–XII și pentru cei din instituțiile de învățământ profesional tehnic. Propunerea făcea parte dintr-un proiect mai amplu privind pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei și urmărea, potrivit autorilor, inclusiv formarea unei culturi de securitate în rândul tinerei generații. La sfârșitul lunii octombrie, cu regret, Ministerul Educației a respins însă introducerea unei discipline separate, argumentând că valorile naționale și responsabilitatea civică sunt deja abordate în cadrul unor materii precum istoria, limba română și dezvoltarea personală. Ulterior, Ministerul Apărării a propus organizarea unor ore tematice dedicate patriotismului, în locul unei discipline distincte.

Dar dincolo de această dispută instituțională există o problemă mult mai concretă. Ministerul Educației susține că elevii sunt deja pregătiți pentru situații de risc prin orele de dezvoltare personală și exercițiile de evacuare. Secretara de stat Valentina Olaru a explicat inclusiv că, în cazul în care o dronă lovește o instituție de învățământ, elevii trebuie să urmeze procedurile aplicate în cazul unui incendiu. A menționat, totodată, că Republica Moldova nu dispune de adăposturi comparabile cu cele din Ucraina.

Nu contestăm existența acestor proceduri. Întrebarea este dacă ele sunt suficiente și dacă pregătirea teoretică se transformă în deprinderi practice. Pentru că una este să evacuezi o clădire în cazul unui incendiu și alta este să știi cum să reacționezi atunci când observi o dronă, când găsești fragmentele unui aparat de zbor sau când există riscul unei explozii în apropierea școlii. Nu este suficient să le spunem copiilor că există proceduri de evacuare pentru incendii. O dronă căzută într-o curte de școală, fragmentele unui aparat exploziv sau o posibilă detonare presupun riscuri specifice. Iar un copil care se apropie curios de un asemenea obiect, pentru a-l fotografia sau filma, se poate transforma într-o victimă.

Să fim foarte clari: nu propunem ca elevii din Republica Moldova să învețe să fabrice drone, să utilizeze armament sau să fie instruiți pentru participarea la un conflict militar cum se întâmplă în Rusia putinistă. Nu avem nevoie de copii transformați în militari în miniatură. Avem nevoie de copii care știu să se protejeze, să recunoască un pericol, să se îndepărteze de o zonă nesigură și să anunțe autoritățile.

Este exact diferența dintre militarizarea educației și educația pentru protecție civilă. Prima poate fi subiect de dezbatere politică și ideologică. A doua ține de responsabilitatea elementară a statului față de propriii cetățeni.

Desigur, vor exista politicieni care vor încerca să transforme această discuție într-un nou episod de propagandă. Igor Dodon, Ion Ceban, Vasile Costiuc, Ion Bulgac, Adrian Dugher și alți reprezentanți ai curentului pro-rus din Republica Moldova ar putea prezenta o asemenea inițiativă drept o tentativă de atragere a țării în război, invocând militarizarea educației și implicarea copiilor în agende geopolitice. Este o retorică prin care o necesitate elementară de protecție civilă riscă să fie transformată într-o controversă politică. Or, a-i învăța pe copii cum să reacționeze în cazul observării unei drone, cum să se adăpostească sau cum să evite un obiect exploziv nu înseamnă a-i pregăti să lupte, ci a-i învăța cum să-și protejeze propria viață.

Dar să le punem o întrebare simplă: ce anume îi transformă pe copii în militari dacă îi învățăm să nu atingă un obiect suspect, să se adăpostească în cazul unui pericol sau să sune la 112?

De când protejarea vieții a devenit o acțiune militaristă? Nimeni nu propune ca Republica Moldova să adopte modelul Federației Ruse, unde educația militar-patriotică a fost extinsă, iar copiii sunt implicați inclusiv în activități de familiarizare cu armamentul și tehnica militară. Nu acesta este modelul și nu aceasta este discuția. Putem condamna militarizarea educației din Rusia fără să ajungem la concluzia absurdă că orice formă de pregătire pentru situații de urgență trebuie respinsă.

Mai mult, exemplul Ucrainei ar trebui să ne determine să privim cu mai multă seriozitate această problemă. Ucrainenii au fost nevoiți să învețe, în condiții dramatice, ce înseamnă adăpostirea, evacuarea, identificarea pericolelor și protejarea copiilor în timpul atacurilor aeriene. Republica Moldova nu trebuie să aștepte să ajungă în situația Ucrainei pentru a înțelege importanța acestor deprinderi.

Nu trebuie să existe panică, dar nici naivitate. Neutralitatea constituțională a Republicii Moldova nu oprește dronele să-i încalce spațiul aerian și nu îi protejează automat pe cetățeni de consecințele războiului purtat la graniță. Neutralitatea nu poate deveni o scuză pentru lipsa de pregătire.

Așadar, în loc să ne blocăm în disputa despre denumirea unei discipline școlare sau despre cine câștigă capital politic dintr-o asemenea inițiativă, ar trebui să avem o discuție serioasă despre introducerea unui program național de educație pentru protecție civilă. Ministerul Educației, Ministerul Apărării și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență ar putea elabora împreună module adaptate vârstei elevilor, cu exerciții practice, simulări și reguli clare de comportament în situații de risc.

Iar aici revin la imaginea elevului de pe terenul de fotbal din Chișinău. Un copil ar trebui să se preocupe de meciul pe care îl joacă, de școală, de prieteni și de viitorul său. Nu ar trebui să fie nevoit să înțeleagă singur ce înseamnă o dronă militară care îi survolează orașul. Dar dacă asemenea situații se întâmplă, statul are obligația să-l pregătească.

Nu putem controla traiectoria dronelor rusești și nici deciziile Kremlinului. Putem însă controla cât de pregătiți sunt cetățenii noștri atunci când apare un pericol. Copiii Republicii Moldova nu trebuie învățați să meargă la război. Dar trebuie învățați cum să se întoarcă teferi acasă atunci când războiul ajunge prea aproape de ei.

Preluarea textelor de pe cotidianul.md este permisă doar în limita a 300 de semne, cu obligativitatea indicării linkului direct către articolul original. Conținutul publicat este protejat de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Preluarea integrală a materialelor se poate face exclusiv în baza unui acord prealabil cu redacția sau în cadrul unui abonament lunar.

Oleg Chiseliov

Oleg Chiseliov, originar din Chișinău, este student la Facultatea de Istorie, Universitatea din București, și vicepreședinte al Asociației Tinerilor Diplomați din Republica Moldova. Interesele sale includ istoria României (secolele XIX–XXI), regimul putinist, Uniunea Sovietică, Basarabia modernă și contemporană, precum și monarhia română.
Back to top button