Utilizarea istoriei în contextul alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025 în Republica Moldova este o componentă vizibilă ale acestor alegeri. Istoria nu este doar trecut – ea devine un instrument de mobilizare, de conturare a identității și de influențare a percepției alegătorilor și un instrument de manipulare.
Istoria ca vector de identitate și legitimitate
Președinta Maia Sandu a invocat în repetate rânduri parcursul istoric al Republicii Moldova spre libertate și stat de drept, subliniind „șansa istorică” de a adera la Uniunea Europeană până în anul 2030. Integrarea europeană nu este doar o opțiune politică, ci o alegere civilizațională profundă, iar alegerile din 28 septembrie 2025 sunt cruciale, întrucât vor contura direcția națională pentru următoarele decenii.
Această orientare pro-europeană este susținută de o serie de factori determinanți: diaspora numeroasă din Occident, care își dorește ca viața de acasă să reflecte standardele și valorile europene; deschiderea fără precedent a liderilor europeni față de Chișinău; amenințările constante din partea Federației Ruse, manifestate inclusiv prin șantaj energetic și sistări de gaz; precum și contextul regional tensionat, marcat de agresiunea militară împotriva Ucrainei.
Toți acești factori au contribuit la cristalizarea unui consens tot mai larg în societate privind alegerea ireversibilă a drumului european pentru Republica Moldova.
Amenințări asupra istoriei și adevărului
Rusia și aparatul său propagandistic au reînviat vechi amenințări istorice, cultivând temeri legate de militarizare sau pierderea neutralității, adaptându-le cu subtilitate la contextul electoral. Atitudinea Kremlinului față de acest capitol din istoria relațiilor moldo-ruse este exploatată cu scopul de a manipula emoțional și geopolitic. În acest sens, este promovată o viziune distorsionată a trecutului, în care românii și basarabenii sunt prezentate drept două națiuni distincte, iar ideea limbii moldovenești este susținută cu fervoare, alături de o afinitate exagerată față de ceea ce a însemnat Moldova Medievală și figura lui Ștefan cel Mare.
Această viziune istorică este susținută cu tărie de conducerea Federației Ruse, de la Vladimir Putin până la purtătoarea de cuvânt a Ministerului Afacerilor Externe, Maria Zaharova. În ultimii ani, aceasta din urmă a transformat lecțiile de istorie într-un instrument de propagandă, adresându-se direct românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Un exemplu clar în acest sens este afirmația sa: „Și, cel mai important, mă adresez acum cetățenilor Moldovei: limba moldovenească există”.
În acest context, Zaharova a declarat și că „renunțând la limba moldovenească, actualul regim de la Chișinău pune sub semnul întrebării: a cui este acum Basarabia (care până la 1940 a fost ocupată de România) și cui aparțin pământurile de la Nistru (care până la 1940 intrau în componența Ucrainei)?”. Potrivit acesteia, „limba moldovenească”, într-un mod paradoxal, s-a păstrat oficial doar în Transnistria.
Prin astfel de declarații și manipulare, Kremlinul urmărește să reînvie narațiuni istorice ce pun sub semnul întrebării identitatea și unitatea națională a românilor, întărind în același timp controlul geopolitic asupra regiunii. Astfel, limbajul politic și istoric folosit de oficialii ruși devine un instrument de divizare, menit să creeze incertitudine în rândul populației din Republica Moldova și să întărească influența Moscovei asupra acestui teritoriu.
Istoria ca instrument de dezinformare și mobilizare electorală
În contextul electoral actual, unul dintre cele mai problematice aspecte îl constituie prezența unor politicieni moldoveni care promovează narațiuni pro-Kremlin, având ca scop manipularea opiniei publice și mobilizarea alegătorilor. Printre aceștia se numără partide și lideri politici ce îmbrățișează idei și viziuni care pot contribui la distorsionarea realității istorice și politice din Republica Moldova.
Astfel, Partidul „Moldova Mare”, condus de Victoria Furtună; Partidul Politic Alianța „Moldovenii”, în care se regăsesc foști membri ai Partidului Socialiștilor, se alătură unei serii de formațiuni politice care promovează narațiuni în acord cu interesele Kremlinului. De asemenea, Partidul Socialiștilor, sub conducerea fostului președinte Igor Dodon, și Partidul Comuniștilor, condus de Vladimir Voronin, continuă să joace un rol esențial în promovarea ideilor moldoveniste de tip sovietic. Mai mult, partidele finanțate de oligarhul fugar Ilan Șor ce se află acum la Moscova sunt ancorate profund în ceea ce înseamnă apropierea de Rusia.
Chiar și în cadrul Blocului „Alternativa”, care se prezintă drept o forță pro-europeană, există figuri politice precum Mark Tkaciuc, fost ideolog al guvernării comuniste, și primarul Chișinăului, care, în perioada în care erau asociați cu comuniștii, susțineau ideea limbii și națiunii moldovenești. Aceste contradicții interne generează confuzie și creează un climat propice dezinformării și manipulării electorale, având în vedere că politicile și narațiunile promovate de acești politicieni contravin adevărului istoric și lingvistic.
În ultima lună, am asistat la o serie de declarații și acțiuni publice ale Victoriei Furtună, care promovează cu tărie conceptul de „Moldova Mare”. Ea revendică explicit teritoriile istorice ale României, insistând asupra unei viziuni teritoriale mai largi, iar în același timp condamnă ferm ideea Unirii, considerând-o contrară intereselor națiunii moldovenești. Furtună militează pentru consolidarea identității moldovenești, susținând existența distinctă a limbii moldovenești și promovând o viziune națională proprie. În paralel, a demarat o intensă campanie de promovare a albumului monografic Moldova Mare, organizând lansări în diverse localități din Republica Moldova, încercând astfel să capteze atenția și să consolideze susținerea acestei viziuni în rândul cetățenilor.
Se utilizează rețele sociale, conturi-fantomă și tehnici de dezinformare care exploatează teme istorice (neîncredere în instituții, falsă nostalgie, teme conservatoare) pentru a polariza alegătorii și a migra atenția de la agenda reală. Scopul este intimidarea și fragmentarea electoratului pro‑european, dar și menținerea unei pârghii ideologice și identitare în interesul Rusiei.
Finanțare. În 2025, finanțarea rusească pentru alegerile din Moldova s-a intensificat printr-o combinație de bani ilegali, propagandă și mobilizare a segmentelor vulnerabile. Operațiuni precum Matryoshka au inundat spațiul online cu știri false, vizând în special vorbitorii de limbă rusă, diaspora și comunitățile din Găgăuzia și Transnistria. Autoritățile estimează că Moscova a investit peste 200 de milioane de euro în dezinformare și propagandă, folosind criptomonede, rețele sociale (Telegram, TikTok), precum și clerici afiliați pentru a difuza narative anti-UE și anti-Sandu. În paralel, blocul pro-rus „Victoria”, creat de Ilan Șor, a consolidat partidele și grupările regionale cu sprijin logistic și financiar din Rusia, promovând deschis integrarea Moldovei în spațiul eurasiatic.
Bătălie identitară: de la manuale de istorie la manipulare electorală
În februarie 2025, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a lansat acuzații grave la adresa Republicii Moldova. Ea susține că noile manuale de istorie destinate școlilor încearcă să „mușamalizeze crimele României naziste”, invocând explicit numele mareșalului Ion Antonescu. Zaharova a atras atenția asupra unei pretinse tentații de reabilitare a lui Antonescu, sugerând că manualele justifică sau minimalizează regimul său din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Însă, manualul de istorie din Republica Moldova nu îl reabilitează pe Ion Antonescu și nici nu justifică regimul său. Acuzația lansată de Moscova face parte dintr-o campanie clasică de dezinformare, în care se folosește memoria celui de-Al Doilea Război Mondial pentru a crea scandal și a submina credibilitatea autorităților de la Chișinău. De fapt, manualele aprobate de Ministerul Educației tratează perioada respectivă în linie cu istoriografia europeană, menționând atât rolul României în alianța cu Germania nazistă, cât și crimele regimului antonescian, fără a le minimaliza. Prin urmare, manualul este corect și echilibrat.
