Putin nu renunță la confruntarea cu Occidentul: „Președintele războiului” își leagă supraviețuirea politică de conflictul cu NATO
Președintele rus Vladimir Putin și-a legat supraviețuirea politică de o confruntare continuă cu America și aliații săi. Atacul cu cel puțin 19 drone lansat săptămâna trecută asupra Poloniei a transmis un mesaj clar: liderul de la Kremlin nu intenționează să pună capăt războiului împotriva Occidentului prea curând, a scris Politico.
Incursiunea rusă în spațiul aerian al NATO vine după săptămâni de atacuri aeriene asupra Ucrainei, soldate cu zeci de victime civile, pagube la clădirile unde își au sediile delegațiile UE și britanică și, pentru prima dată, lovirea unei instituții guvernamentale în centrul Kievului.
Departe de a fi dispus să accepte un acord de pace sub presiunea președintelui american Donald Trump, Putin și-a construit statutul de lider politic pe menținerea unui conflict mocnit cu Statele Unite și aliații lor.
„Putin este președintele războiului. Nu are niciun interes să îl încheie”, afirmă Nikolai Petrov, analist senior la New Eurasian Strategies Center din Londra.
Putin, „lider de război”
Potrivit experților, pentru Putin revenirea la un rol de președinte în timp de pace ar echivala cu o retrogradare. „Indiferent de condiții, nu poate renunța la acest rol”, subliniază Petrov.
Pe măsură ce invazia la scară largă împotriva Ucrainei se apropie de al patrulea an, Kremlinul are, paradoxal, mai multe motive de optimism decât la începutul conflictului, când spera să cucerească țara vecină în câteva zile.
Armata ucraineană, lipsită de arme și efective suficiente, se confruntă cu mari dificultăți, iar Rusia avansează treptat. Totuși, progresul este lent și costisitor: peste un milion de victime estimate în rândul forțelor ruse și o economie care riscă să intre în recesiune.
Riscurile politice ale păcii
În plan politic, însă, încheierea conflictului ar aduce riscuri majore pentru Putin. Controlul strict al presei și internetului i-ar permite Kremlinului să vândă un acord de pace drept o victorie. Problema este că cea mai mare amenințare la adresa puterii lui Putin nu mai vine din partea opoziției liberale, ci a naționaliștilor radicali, care așteaptă o victorie grandioasă nu doar împotriva Ucrainei, ci și a „Occidentului colectiv”.
„Există o dorință în rândul aripii dure a establishmentului politico-militar de a distruge NATO, de a demonstra că este inutilă”, a declarat Alexander Baunov, fost diplomat rus și analist la Carnegie Russia Eurasia Center.
Escaladarea confruntării cu NATO
După întâlnirea dintre Putin și Trump, luna trecută, la Alaska — promovată de liderul american ca un summit pentru încetarea focului — Moscova și-a intensificat campania de război hibrid împotriva Europei.
Înainte de atacul cu drone asupra Poloniei, aeronave rusești au pătruns de mai multe ori în spațiul aerian polonez din Belarus, uneori prăbușindu-se la zeci de kilometri de Varșovia. Potrivit publicației germane WELT, cinci drone au zburat direct spre o bază NATO, fiind interceptate de avioane F-35 olandeze.
În același timp, Rusia a început să mute industrii strategice, inclusiv șantiere navale, în estul țării, departe de granița cu NATO, și desfășoară exerciții militare de amploare cu Belarus, chiar lângă frontiera poloneză.
„Indiferent de rezultatul războiului din Ucraina, confruntarea cu Occidentul nu se va încheia acolo, ci va continua sub diverse forme, inclusiv militare”, avertizează Petrov.
Testarea unității Occidentului
Pentru Putin, incursiuni precum cea din Polonia sunt menite să testeze angajamentul NATO față de apărarea colectivă și să submineze încrederea publică în alianță. „Putin a arătat că poate ataca țări NATO chiar acum și că acestea nu au sisteme de apărare eficiente”, spune Kirill Rogov, fondatorul think tank-ului Re:Russia.
Trump a alimentat aceste îngrijorări, declarând că incidentul „ar fi putut fi o greșeală”. Kremlinul a negat că dronele ar fi vizat intenționat ținte din Polonia, iar Belarus a sugerat că ar fi fost o problemă de „bruiaj electronic”.
„Este stilul clasic al lui Putin: ambiguu, astfel încât să poată fi interpretat fie ca provocare deliberată, fie ca accident”, a concluzionat Rogov.
