Victoria pro-europenilor: o șansă istorică pentru începutul soluționării pașnice a diferendului transnistrean
Începutul anului 2025 a marcat destrămarea mitului independenței de facto a regiunii transnistrene. Pentru prima dată, regiunea a intrat într-un colaps economic profund, determinat de sistarea sprijinului financiar și energetic din partea Federației Ruse. Sustenabilitatea economică a regiunii depindea aproape integral de gazul rusesc livrat gratuit, utilizat pentru producerea energiei electrice destinate atât consumului intern, cât și exportului către Republica Moldova, menținând astfel o relație de interdependență energetică.
Criza a fost declanșată de expirarea, la 1 ianuarie 2025, a contractului de tranzit de gaze pe cinci ani dintre Gazprom și Naftogaz, compania de stat a Ucrainei. Întreruperea tranzitului a afectat grav livrările către Transnistria, subliniind vulnerabilitatea structurală a regiunii și dependența economică totală față de vânzarea de energie către malul drept.
Pe fundalul acestei crize, alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025 au evidențiat o schimbare notabilă în mentalitatea locuitorilor din stânga Nistrului. Dacă în 2021 Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) obținea doar 13,59% din voturi în regiune, în 2025 procentul a crescut la aproximativ 30%. Această evoluție reflectă o reorientare a unei părți a populației transnistrene către opțiuni politice care promit integrare europeană, stabilitate și protecție în fața riscurilor de securitate generate de războiul de ocupație purtat de Rusia împotriva Ucrainei.
În acest context, obiectivul aderării până în 2028 la Uniunea Europeană este unul posibil, dată fiind finalizarea screeningului bilateral, care deschide partea complexă a celor 35 de capitole care cuprind reforme ce vizează statul de drept, libertățile fundamentale, economia și securitatea. Astfel, reintegrarea regiunii din stânga Nistrului trebuie prioritizată, fiind esențială pentru securitatea Republicii Moldova, prin inițierea negocierilor directe cu conducerea de la Tiraspol, cu sprijinul Uniunii Europene, dar și al altor parteneri internaționali.
Aceste negocieri trebuie să urmărească în primul rând, dezarmarea și destructurarea administrației militare din regiune pe cale diplomatică, precum și integrarea infrastructurii economice a acesteia. Este pentru prima dată din 1992 când contextul regional, și disponibilitatea partenerilor occidentali sunt aliniate pentru a oferi Republicii Moldova mecanismul politic necesar soluționării durabile a diferendului transnistrean.
În final, trebuie subliniat că reintegrarea teritorială în cadrul constituțional al Republicii Moldova, cu sprijinul Uniunii Europene, ar reprezenta o victorie politică decisivă, precum și una istorică pentru cetățenii moldoveni afectați direct de conflictul transnistrean. Astfel, viitoarea guvernare are datoria de a nu rata acest moment, ci de a începe negocierile cu regimul de la Tiraspol pentru a asigura pacea și stabilitatea regională. Această oportunitate unică, creată de realitățile geopolitice și de pragmatismul unei părți a locuitorilor din regiunea transnistreană, trebuie valorificată printr-un efort diplomatic susținut, o strategie de reintegrare realistă, prin inițiativa Guvernului de la Chișinău.
