Nu toate bombele explodează cu zgomot. Unele ticăie în istorie – 9 mai e una dintre ele. A fost sau e pe cale să fie din nou. Pentru Rusia, este piatra de temelie a unei ideologii agresive, în jurul căreia s-a construit întâi o mitologie, apoi o propagandă, iar acum un război. Ce a fost la început o victorie comună a aliaților, o zi în care Europa a închis cea mai neagră paranteză a secolului trecut, a devenit o armă psihologică cu țeava îndreptată spre fostele colonii ale imperiului sovietic și împotriva Europei.
Parada militară de la Moscova e de fapt dedicată victoriei într-un război care nu s-a terminat. Victoria întârzie și probabil războiul nu se va sfârși degrabă. Orice armistițiu pe care Putin îl propune e un fel de a spune că Rusia nu vrea pace. Pacea lui Putin e în realitate capitulare și supunere.
Primele semne de revizionism, când 9 mai începe să ticăie, apar încă din anii `90. Rusia post-sovietică, măcinată de probleme economice și nostalgii imperiale, avea nevoie de o poveste. Elțîn a scos din sertar ziua victoriei și a dat primul spectacol în piața roșie în 1995. Regimul comunist organizase doar patru parade ale victoriei. La început, 9 mai nici măcar nu era zi liberă. Minivacanța cu șașlîk și vodcă era doar o proiecție utopică a viitorului. Elțîn a reinventat parada și i-a dat frâiele lui Putin care a transformat-o într-un ritual aproape religios care ține, iată, de 30 de ani.
TIC: Liniștea. În primii ani de putere, Putin nu zgâlțâie prea tare trecutul, se sprijină pe ideea victoriei colective din Al Doilea Război Mondial, unde URSS lupta cot la cot cu Statele Unite, Marea Brianie și mișcările de rezistență din Europa. Pactul Ribbentrop-Molotov e pus rușinos sub covor, adică colaborarea cu Hitler pe care regimul comunist o ținuse în secret. Putin caută la această etapă legitimarea internă și recunoașterea externă.
TAC: Trecutul devine monopol de stat. În anii 2010, Putin ajustează contribuția aliaților și revine la imaginea lui Stalin. Narațiunea Kremlinului e că victoria asupra nazismului a fost un merit în mare parte rusesc, lend-lease-ul american nu prea a contat și pactul lui Stalin cu Hitler – o lovitură de geniu. Trecutul e despre glorie națională și un conducător tare. Putin încearcă să lipească forțat regimul țarilor cu cel al bolșevicilor într-un mit unitar. Rusia atacă Ucraina sub steag fals și anexează peninsula Crimeea în 2014.
TIC-TAC: Istoria, armă de război. În 2021 totul se leagă. Dacă doar Rusia l-a învins pe Hitler, atunci ar avea și azi dreptul moral să lupte cu nazismul. Nazismul din capul lui Putin care rescrie în această perioadă istoria cu furie imperială până la demonizare. Foștii aliați ai Uniunii Sovietice sunt recalificați drept complici ai lui Hitler. Franța, Polonia, Țările Baltice, toate sunt acuzate de colaboraționism latent. Ucraina deși a fost teatru de război și 6 milioane de ucraineni au luptat în armata roșie – e ștearsă din ecuația victoriei. Ucraina, Europa, NATO sunt reîncarnați în naziști. Rusia își adună armata la hotar și declanșează invazia pe scară largă în februarie 2022.
Bomba cu ceas a fost chiar sub nasul nostru, sub urechile lumii libere. Ticăia încet și pervers dar n-am vrut s-o auzim. Am pus flori pe ea. Și Putin a detonat-o din buncărul său pandemic. Acum ne amenință și cu butonul roșu dacă nu-i vom accepta povestea 9 mai.
Parada victoriei e de ochii lumii. Rezistența Ucrainei a demonstrat că Rusia e o superputere de carton cu linii roșii care se fluidizează la Kursk sau Belgorod. Putin și-a mutat sistemele de apărare antiaeriană ca să protejeze piața roșie, a lăsat descoperit spatele frontului, a lăsat să ardă industriile militare doar pentru circ, pentru ritualul său de putere. Din cauza pericolui aerian, aviația civilă a rămas la pământ, la propriu. Timp de trei zile a fost haos deasupra și în jurul Moscovei. Se pare că redenumirea aeroportului Volgograd în Stalingrad a ridicat doar moralul sutelor de mii de pasageri care au rămas la sol.
Spre deosebire de Stalin pe care îl reabilitează cu cinism dincolo de orice logică istorică, Putin și-a murdărit mâinile de sânge în direct, în fața tuturor. Cu camerele pornite, nu prin arhive sau ziare. Stalin a fost mai viclean, i-a băgat Europei cuțitul în spate și a ieșit la urmă erou. A reușit să urce pe podiumul celor care au salvat lumea de nazism, să iasă de partea bună a istoriei. Desigur, cu ajutorul democrațiilor occidentale detestate la Moscova! Aviația aliată a bombardat industria germană. Anglo-americanii au deschis al doilea front. Fără lend-lease-ul american, chiar Stalin recunoaștea, că URSS nu ar fi rezistat: avioane, tancuri, camioane, muniții și tușonkă.
Și totuși. Certificatul de nașere al războiului pe care Putin spune că Rusia l-a câștigat de una singură, este emis la Moscova. Ribbentrop și Molotov au semnat în prezența lui Stalin care zâmbea pe sub mustață împărțeala Europei de Est. La Brest-Litovsk, armata roșie și trupele naziste au defilat împreună peste ruinele Poloniei. URSS i-a trimis lui Hitler vagoane întregi de grâne, bumbac, cauciuc, metale, petrol. Parisul a căzut prin complicitatea lui Stalin. Iar cu Franța, a picat și sistemul de alianțe care îi încurca armatei sovietice să mărșăluiască triumfal prin Chișinău. Ca să ne aducă eliberarea de libertate, epurările etnice și economice, deportările, înfometarea, tribunalele extraordinare. Faptele regimului comunist așteaptă prăfuite în arhivă – ca să le judecăm cu justețe.
E o luare aminte: Rusia nu poate fără o victorie reîncălzită la microundă. Nu are alt proiect decât puterea prin violență. Istoria nu se repetă niciodată la fel, dar… se repetă. Iar cât timp în Republica Moldova, vom rămâne prizonieri ai unui discurs monopolizat de Rusia, bomba cu ceas va continua să ticăie pentru noi. TIC-TAC.
