În seara zilei de 17 noiembrie, poporul român a devenit mai sărac: Ilie Ilașcu a trecut la cele veșnice.
Născut la 30 iulie 1952, în localitatea Taxobeni, pe Prut, Ilie Ilașcu s-a afirmat ca un apărător neobosit al valorilor naționale. A fost unul dintre fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia (1988-1992), creată într-un context în care populația românească din RSS Moldovenească își cerea dreptul la suveranitate față de Uniunea Sovietică. În 1989, a devenit președintele Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol, organizație care a activat în perioada apariției structurilor secesioniste ale viitoarei „Republici Moldovenești Nistrene”.
În 1992, Ilașcu a participat la luptele de pe Nistru ca ofițer al unor trupe cu destinație specială ale Ministerului Securității Naționale din Republica Moldova, acționând în spatele liniilor de front împotriva Armatei a 14-a a Federației Ruse și a grupurilor paramilitare de cazaci.
Între 2 și 4 iunie 1992, Ilie Ilașcu, alături de alți cinci membri ai grupului cunoscut ulterior drept „Grupul Ilașcu”, a fost arestat la Tiraspol de militari ai fostei Armate a 14-a sovietice, fiind acuzați de crime de război.
Procesul desfășurat de separatiști în 1993, încheiat cu condamnarea la moarte a lui Ilie Ilașcu, a fost considerat nelegitim de comunitatea internațională, deoarece a fost marcat de absența garanțiilor unui proces echitabil. Momentul lecturii sentinței a dobândit ulterior o valoare simbolică pentru națiunea română: de după gratii, Ilașcu a întrerupt procesul, rostind: „Trăiască, trăiască și înflorească Moldova, Ardealul și Țara Românească!”.
În condițiile detenției sale ilegale, Ilașcu a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova pentru două mandate (1994-1998 și 1998-2000), iar ulterior a devenit membru al Parlamentului României și al delegației parlamentare a României la Consiliul Europei. Cazul său a devenit subiect de dezbatere europeană și a fost susținut de numeroase foruri internaționale.
În 2001, după nouă ani de detenție, a fost eliberat în urma presiunilor politice exercitate de europeni asupra autorităților Federației Ruse. Stabilit la București, Ilie Ilașcu a continuat să își servească țara ca senator român, după care s-a retras treptat din viața publică.
Pentru meritele sale deosebite, a fost decorat în 2001 cu Ordinul Național „Steaua României”, iar în 2010, după căderea regimului comunist, împreună cu ceilalți membri ai „Grupului Ilașcu”, a primit „Ordinul Republicii” din partea președintelui interimar al Republicii Moldova.
Drama pe care o trăim rămâne aceeași: de la momentul obținerii independenței încoace, an de an se sting luptătorii pentru unitatea națională, lăsând în urmă goluri grele și gândul amar că nici până acum nu am avut curajul să facem Unirea. Ilie Ilașcu nu va fi uitat de negura vremii, căci va rămâne întipărit în istorie pentru opoziția sa față de comunism, pentru curajul în fața morții și pentru patriotismul romantic, pentru care a stat încarcerat pe nedrept nouă ani într-o temniță rusească.
