În ultimii 12-13 ani, Maia Sandu a mai spus, de câteva ori, că ar vota un referendum vizând Reunirea RM cu România. Fie într-un interviu realizat de scriitorul și jurnalistul Alecu Reniță, fie în cadrul altor interviuri / emisiuni. Novatoare nu e declarația ca atare, ci momentul și locul unde a fost făcută.
În trecut, când jurnaliști reali sau propagandiști de partid (în RM, ăștia sunt mai mulți decât jurnaliștii, și-și spun ”jurnaliști”) o întrebau ceva de genul, existau în joc mize electorale imediate pentru ea și PAS. Asta fiindcă electoratul PAS este o chestie artificială și forțată, atât din interior, cât și din exterior, posibilă numai prin bipolarizare brutală (dialectica votului pierdut) și prin interzicerea (cenzurarea) oricăror altor actori politici pro-europeni (de pildă, a unioniștilor) pe canalele mediatice aflate în buzunarul puterii și al rețelei ONG-istice aferente. În UE și-n Vest în genere practicile astea ale statului nu-s considerate normale. Mulți unioniști au votat Maia și PAS din lipsă de alternativă și de spaima rușilor, nu din dragoste sau apreciere pentru Maia și PAS.
Acum însă, Maia e pe ultima sută de metri. Nu are un urmaș (asta și pentru că a ”ucis” totul în jur), ea nu va mai putea candida la președinție și este pentru ultima oară când PAS va mai guverna de unul singur. (Va fi premier? Poate. Dar faceți un exercițiu de memorie și spuneți-mi câți foști președinți din stânga sau din dreapta Prutului au ajuns după aia premieri).
Activând amar de ani în prim-planul vieții publice, Maia știe foarte bine ce să spună și când să spună. Nu cred că recenta declarație privind referendumul pentru Reunire a fost făcută pur întâmplător, anume pentru presa britanică, pe o platformă care asigură accentuarea și propagarea ei oriunde în Vest. Cred că declarația Maiei a fost gândită ca o formă de ”presiune” la adresa europenilor, într-un moment în care devine evident pentru oricine e întreg la cap că RM nu se va integra în UE nici peste 3 ani, nici peste 1000. E o tragere de mânecă a Bruxellesului – vedeți că putem juca la două capete. Asta cu toate că doar propaganidiștii moldoveniști travestiți în ”jurnaliști” nu văd ceea ce de altfel se vede și de pe Lună, cu ochiul liber: părți importante ale UE nici nu vor să audă despre o eventuală aderare a RM, continentul are probleme mult mai importante. Gata cu propaganda, s-au terminat alegerile.
Oare e RM în măsură să pună ”presiune” pe europeni? RM nu e în măsură să pună presiune pe nimeni. Situația îmi amintește de o întrebare a lui Vexxatu Vexx: ”Dacă ați vedea un copil pe stradă, fără mâini, fără picioare și cu capul spart, l-ați lua, l-ați lua?”
Asta în condițiile în care, vorba unui prieten, RM ar trebui înfiată de UE, și nu prezentată propagandistic drept candidată la o integrare imposibilă pentru (sub)nivelul ei economic, juridic, dezvoltational ș.a.m.d.. Ori UE nu înfiază pe nimeni. Mama și tata sunt în altă parte. Și nici casa de copii nu e Acasă.
P.S. Nu încetează să mă fascineze impostura și îngâmfarea de ștrumfi a propagandiștilor moldoveniști cică ”jurnaliști” de la Chișinău, de-a lungul timpului îndopați și cu bani de la Șor, Platon sau Usatîi (plus de la niște condamnați fugiți în Germania). Dacă mâine s-ar face Reunirea, mai toți ăștia ar ajunge niște pâine-n buzunare în România Mare. Sunt repere și deontologi numai în ripublica lor mică și sărăcită, acolo unde susțin papagalicește (și pe bani mulți) o distopie de ”stat” care îi menține pe românii de la Est de Prut departe de UE și NATO. Auzi flatulențe: cică nimeni alții decât ei, băștinașii-jurnaliști de-acolo, nu pot înțelege ce chestii complexe se-ntâmplă în paharul lor cu apă numit ”stat” de Stalin. Ăsta provincialism.
