Jurnalistul Nicolae Chicu: “9 Mai… La auzul acestor două cuvinte, mulți dintre noi simțim un amestec de emoții. Și e normal, pentru că 9 Mai este o armă psihologică. Dusă până la absurditate. Propaganda rusă a rescris istoria și a retușat simbolistica acestei zile de mai multe ori. Dita-mai „parada” și în acest an. Dar războiul nu s-a terminat… pentru Rusia. Kremlinul se folosește de 9 Mai pentru a-și justifica agresiunea împotriva Ucrainei. I-a șters din istorie pe aliații occidentali, ignoră lend-lease-ul american, practic vrea monopolul asupra victoriei împotriva nazismului. Putin încearcă să impună ideea că doar Moscova are legitimitatea morală și istorică să organizeze celebrări. Ce știm precis e că la Moscova s-a semnat certificatul de naștere al celui de-Al Doilea Război Mondial – Pactul Ribbentrop-Molotov.
ÎMPĂRȚEALA POLONIEI
Pe 23 august 1939, ministrul german de externe Ribbentrop și omologul său sovietic Viaceslav Molotov au semnat în prezența lui Stalin pactul de neagresiune sovieto-nazist, care includea un protocol secret privind împărțirea Poloniei și a sferelor de influență în Europa de Est. Peste o săptămână avea să înceapă Al Doilea Război Mondial. Polonia a fost invadată de naziști pe 1 septembrie din vest și pe 17 septembrie din est, de sovietici. Aceștia au sărbătorit lichidarea statului polonprintr-o parada militară comună, la Brest-Litovsk, pe 22 septembrie 1939.
Iată-l pe Radosław Sikorski, ministrul de externe al Poloniei. La Consiliul de Securitate ONU, le arată diplomaților internaționali o fotografie de arhivă de la parada din ’39– o strângere de mână tovărășească între un ofițer nazist și altul sovietic. A primit înapoi doar un zâmbet sfidător din partea delegației ruse. Dar alții pot primi pedepse cu închisoarea.
În Federația Rusă, legea penală și cea contravențională interzic compararea Uniunii Sovietice cu Germania Nazistă. Nu ai voie să vorbești despre colaborarea cu Hitler, despre invazia și împărțirea Poloniei, despre actele de agresiune împotriva României și ocuparea Basarabiei, Țărilor Baltice sau Finlandei. Există o singură versiune admisă – URSS a eliberat, URSS a salvat, URSS s-a apărat. Precedentul a fost creat în 2016 prin cazul lui Vladimir Luzghin, un blogger din Permi. El a fost amendat pentru reabilitarea nazismului cu 3400 de dolari. Luzghin a scris online că sovieticii și naziștii au invadat împreună Polonia. Instanța a decis că prezentarea Uniunii Sovietice drept agresor ar fi denaturarea adevărului istoric.
În august 2022, politicianul Leonid Gozman a fost pedepsit cu 30 zile de închisoare pentru o postare online, el a scris ironic că e greșit să pui semnul egalității între Hitler și Stalin, Hitler a fost răul absolut, dar Stalin și mai rău. Legislația rusă a fost înăsprită după anexarea peninsulei Crimeea, în 2016 și apoi în 2021. Orice deviere de la narațiunea oficială poate fi pedepsită cu cel mult cinci ani de închisoare. Asta face parte din politica oficială a Kremlinului: rescrierea trecutului pentru a justifica prezentul. Pactul Ribbentrop-Molotov a trecut ca și data de 9 Mai printr-o instrumentalizare a orgoliilor – inițial URSS nu recunoștea înțelegerea secretă dintre nemți și ruși; apoi după destrămarea imperiului sovietic a fost prezentată drept o mișcare strategică și genială a lui Stalin.
PARADELE VICTORIEI ÎN URSS, DOAR 4!
Regimul comunist a organizat 4 parade militare în Piața Roșie, dedicate Victoriei și doar trei pe 9 Mai. Prima în 1945,pe 24 iunie, după capitularea Germaniei Naziste. A fost o manifestație solemnă, dar unică pentru că în anii următori, nici Stalin și nici Hrușciov nu au mai făcut parade militare. Între 1947 și 1965, 9 Mai nu era zi liberă, iar principala sărbătoare sovietică era 7 noiembrie, ziua revoluției din octombrie – lovitura de stat dată de Lenin și bolșevici în 1917. Percepția populației sovietice era că nu e nimic de sărbătorit. Între 1941 și 1945, pierderile militare și civile au ajuns la 27 de milioane.
Brejnev a transformat 9 mai în sărbătoare și a organizat o paradă militară în Piața Roșie în 1965, la aniversarea a XX-a. Regimul avea nevoie de reîmprospătare a mitologiei pentru a-și justifica continuitatea. Brejnev s-a folosit de victoria împotriva nazismului și a fixat această dată cu roșu în calendar, un moment festiv, triumfalist, golit de tragedia războiului.
A treia paradă a avut loc sub Gorbaciov în 1985 iar în 1990 – ultima, pe fundalul prăbușirii iminente a imperiului sovietic.
În timpul regimului sovietic, au existat doar patru parade militare dedicate Zilei Victoriei. Atât. În rest 9 Mai era o sărbătoare marcată prin defilări civileși întâlniri cu veterani. Parada militară era o excepție, nu o regulă.
REVIZIONISMUL LUI PUTIN
În era Putin, 9 Mai a trecut printr-o metamorfoză, în linii mari: trei faze. Dar tradiția paradelor organizate în fiecare an a început-o Boris Elțîn. El a căutat o sărbătoare națională care să-i adune la un loc pe ruși. În 1995, are loc prima paradă post-sovietică și de atunci nu a fost întrerupt obiceiul de 9 Mai, cu o singură excepție – în anul pandemic 2020, parada s-a ținut pe 24 iunie ca în 1945. Inițial era Victoria aliaților, adică URSS împreună cu Marea Britanie, Statele Unite, Franța. În 1995, a participat la paradă Bill Clinton, în 2005, George Bush și Jacques Chirac. La începutul anilor 2000, Putin recunoștea ajutorul occidental împotriva Germaniei Naziste.
În 2008, Rusia a invadat Georgia și paradele de 9 Mai încep să devină ostentativ militariste, iar retorica se transformă – de la niciodată, la mojem povtoriti, adică o putem repeta. E introdusă panglica Gheorghevskaia, deși putea fi observată discret în simbolistica Victoriei și înainte de 2008.
După anexarea Peninsulei Crimeea în 2014, Kremlinul a început să reducă importanța aliaților occidentali. În mass media și artă, se conturează o narațiune nouă: Uniunea Sovietică a purtat războiul singură. Occidentul e descris ca fiind dușmanul istoric al Rusiei. Stalin – reabilitat ca mare strateg și lider. Crimele, represiunile, foametea, zecile de milioane trimise în tocătorul războiului drept carne de tun – prețul teribil și nejustificat plătit de populația sovietică, toate sunt trecute în umbră. Referirile oficiale la orașul Volgograd pe 9 Mai revin la formulă sovietică, iar recent aeroportul a fost redenumit din Volgograd în Stalingrad.
Rusia are o politică oficială de condamnare a regimului comunist, însă doar declarativă. Comemorarea victimelor are un caracter generalist, Kremlinul i-a redus la tăcere pe toți cei care ar putea lega crimele de o condamnare mai largă a sistemului sovietic sau de o critică a practicilor autoritare de astăzi. De exemplu a lichidat în 2021 Asociația Memorial, fondată de dizidentul Andrei Saharov, și le-a fabricat dosare liderilor organizației.
Punctul de cotitură a fost eseul publicat de Putin în iulie 2021, în care susținea că rușii și ucrainenii sunt un singur popor, dar cu rușii în poziție de frate mai mare. Acest text a marcat trecerea la o ideologie imperialistă clară. Noua istorie a Kremlinului elimină Ucraina din narațiunea războiului, deși șase milioane de ucraineni au luptat împotriva nazismului, iar Ucraina Sovietică a fost un teatru de război sângeros.
Totodată, Europa este descrisă ca fiind complice cu Hitler: Franța, pusă sub semnul întrebării pentru cazuri izolate de colaboraționism. Polonia? Nu are dreptul să-și amintească faptul că a fost victimă în 1939, iar peste 20 de mii de polonezi au fost masacrați de Stalin. Țările Baltice? Sunt acuzate că au fost de partea naziștilor, deși URSS le-a ocupat după înțelegerea secretă cu Germania Nazistă. Lend-lease-ul american? Nu prea e motiv de mândrie.
LEND-LEASE ȘI ADEVĂRURI INCOMODE
Rusia se erijează în singura învingătoare a lui Hitler, dar fără deschiderea frontului de vest și sprijinului american, Uniunea Sovietică nu ar fi rezistat, risca să se prăbușească. Stalin a recunoscut la Teheran în 1943 că fără Statele Unite, ar fi pierdut războiul.
America i-a livrat Uniunii Sovietice 18 milioane de tone de produse industriale și agricole – 300.000 de camioane, 11.000 de avioane de luptă, 6.000 de tancuri, locomotive, vagoane, echipamente medicale, îmbrăcăminte, hrană, renumita tușonkă și combustibili.
Circa 4 milioane de tone au fost doar alimente, pentru o economie care nu reușea să-și hrănească populația nici în timp de pace. Fără acest sprijin, URSS ar fi suferit milioane de morți în plus prin înfometare. Valoarea ajutorului american ar fi echivalentul a 200 de miliarde de dolari astăzi.
Dar ce a făcut Stalin până în iunie 1941, când Hitler a invadat URSS? Uniunea Sovietică a fost principalul furnizor economic al Germaniei Naziste. În virtutea Pactului Ribbentrop–Molotov și al protocoalelor secrete, Stalin a susținut direct mașinăria de război germană în timp ce naziștii ocupau și distrugeau Europa democratică. Livrările sovietice au fost colosale:
– 1,6 milioane de tone de cereale,
– 900.000 de tone de petrol,
– 500.000 de tone de minereu de fier,
– 300.000 de tone de fontă și oțel,
– 200.000 de tone de bumbac,
– 200.000 de tone de fosfați,
– 140.000 de tone de magneziu,
– 100.000 de tone de soia,
– 20.000 de tone de crom,
– 18.000 de tone de cauciuc,
– 2 tone de platină.
Soldații germani au fost îmbrăcați, echipați și hrăniți parțial de URSS. Industria germană de armament a funcționat cu resurse sovietice. În timp ce Marea Britanie impunea o blocadă navală totală Germaniei, Stalin îi trimitea camaradului său Hitler tot ce nu putea el să importe din restul lumii.Iar Kremlin repetă astăzi obsesiv că toți au colaborat cu Hitler, Rusia a câștigat singură.
8 MAI SAU 9 MAI
Putin a cerut încetarea focului timp de două zile, cică pentru paradă. Un nou artificiu ca de Paște. Armistițiu de câteva ore pe care l-a încălcat de sute de ori. Astea nu-s altceva decât încercări de a-i unge ochii lui Trump, gen: vezi boss, că eu îs pacifist. Kievul a acceptat deja necondiționat armistițiul de 30 de zile. Respins de Rusia. Zelenski a transmis că nu le poate garanta siguranța politicienilor care vor participa la parada din piața roșie. Cel puțin să stea Putin cu frica-n sân.
A 80-a aniversare a victoriei a început mai devreme, a ținut câteva zile până pe 8 mai la Londra. În timp ce Rusia își pregătea parada, trupele ucrainene au defilat împreună cu militarii britanici. Kievul s-a rupt de monopolul rusesc asupra victoriei și a adoptat modelul 8 Mai în loc de 9 Mai.
Diferența ține de simbolismul politic, dar se explică în practică prin fusul orar. Pentru țările occidentale, războiul în Europa s-a încheiat oficial pe 8 mai 1945, la ora 23:01, ora Europei Centrale. Atunci a intrat în vigoare capitularea necondiționată a Germaniei, semnată mai devreme cu o zi, pe 7 mai, la Reims, în Franța, în fața generalilor anglo-americani și Uniunii Sovietice. Dar la Moscova, era deja 9 mai. Stalin oricum nu a fost mulțumit nici de locul semnării – pe teritoriul aliaților occidentali – nici de prezența relativ discretă a Uniunii Sovietice la ceremonie. A cerut un act nou de capitulare, La Berlin, în sectorul de ocupație sovietic, și în prezența mareșalului Jukov. Așa s-a născut varianta sovietică a victoriei. Astfel, diferența de o oră a fost transformată într-o diferență de viziune. Dacă pentru Europa 8 mai e ziua reconcilierii și a păcii, pentru Moscova, 9 mai a devenit ziua revanșei și a cultului militar.
9 MAI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
În Republica Moldova s-a propus, la un moment dat, ca Ziua Victoriei să fie marcată pe 8 mai, iar 9 mai să rămână exclusiv Ziua Europei. O idee simbolică, menită să despartă comemorarea de propagandă. S-a renunțat. Astăzi, 9 mai e zi liberă în calendar, dar cu două semnificații: o comemorare sobră a sfârșitului războiului și, totodată, o celebrare a începutului păcii europene – anunțată prin Declarația Schuman, pe 9 mai 1950. N-a fost întâmplător: fără capitularea regimului nazist, fără reconcilierea franco-germană, fără conștientizarea că Europa nu mai poate trăi în război, Uniunea Europeană n-ar fi existat. Pluguri, nu tunuri – ăsta era visul. Pacea, solidaritatea, cooperarea – nu revanșismul.
Dar Rusia își spune altă poveste – și o spune și la Chișinău. An de an, 9 mai devine și în R.Moldova o scenă a regiei rusești. Parade, panglici bicolore, „regimentul nemuritor”, o rețea de propagandă activă, coordonată de partide și asociații pro-Kremlin. Ironia? Tocmai în Rusia, „regimentul nemuritor” a fost interzis. De frică. De teamă că oamenii vor ieși în stradă cu fotografiile celor morți în Ucraina. Aproape un milion de victime. Cel puțin 200 de mii de morți. Moartea din Ucraina nu trebuie văzută – doar glorificată.
Iar noi? Cum ieșim din povestea lor? Începem prin întrebări simple: în 1940, cine era aliatul lui Hitler? Răspuns: Stalin. Cine a ocupat Basarabia în 1940? URSS. Ce ne-a adus așa-zisa „eliberare” din 1944? Foamete, deportări, execuții, represiuni. Am fost eliberați de libertate. Rănile noastre istorice nu pot fi vindecate cu lozinci despre glorie. Fiecare popor are dreptul la propria memorie.”
Materialul a fost realizat în integralitate de jurnalistul Nicolae Chicu.
