De fiecare dată când este pomenit dosarul „kuliok”, atenția publică se îndreaptă automat spre Igor Dodon. Fostul șef al statului și actual lider al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova a devenit figura centrală a scandalului de corupție, iar imaginile din iunie 2019, cu punga neagră trecută dintr-o mână în alta, sunt reluate constant ca probă în dosar. În prezent, Dodon este judecat pentru corupere pasivă și pentru acceptarea finanțării ilegale a partidului de către o organizație criminală, cauza fiind deja pe masa instanței de judecată, alături de alte dosare.
În aceeași speță, Vladimir Plahotniuc este învinuit pentru corupere activă. Procurorii au explicat fără echivoc că Igor Dodon este acuzat că ar fi pretins și acceptat bani, iar Plahotniuc, împreună cu Serghei Iaralov, i-ar fi promis și oferit mită. Cu toate acestea, în percepția publică, Plahotniuc continuă să rămână într-un plan secund, deși, din punct de vedere juridic, rolul său este la fel de central. Legea este clară în această privință: persoana răspunde penal pentru faptele săvârșite cu vinovăție, iar autorul răspunde exclusiv pentru propria faptă. Cu alte cuvinte, Vladimir Plahotniuc urmează să fie judecat individual într-un dosar penal separat, ce vizează infracțiunea de corupere activă, în care are calitatea de autor.
Articolul 325 din Codul penal stabilește că promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte avantaje unei persoane publice, pentru influențarea exercitării funcției, constituie infracțiune de corupere activă. Pentru forma agravată, atunci când sunt implicate sume deosebit de mari, o persoană cu funcție de demnitate publică și interesele unui grup criminal organizat, pedeapsa prevăzută este de la 6 la 12 ani de închisoare, însoțită de amendă. În acest dosar, acuzarea reține existența mai multor circumstanțe agravante: o sumă estimată la aproximativ 800 de mii de dolari, oferită președintelui în exercițiu la momentul comiterii faptei, cu scopul obținerii unor beneficii politice și juridice injuste. Din perspectivă juridică, lucrurile sunt evidente: coruperea pasivă și coruperea activă sunt infracțiuni indisolubil legate. Una nu poate exista fără cealaltă. Dacă Dodon este subiectul activ al infracțiunii de corupere pasivă, acuzat că a primit „kuliokul”, atunci Plahotniuc este subiectul activ al infracțiunii de corupere activă, cel care l-a oferit.
În esență, gravitatea acestei spețe nu constă doar în suma de bani, ci în tentativa ilicită de a transforma instituția prezidențială într-un instrument de tranzacționare politică. Este vorba despre un atac direct asupra statului de drept și asupra ideii de funcție publică exercitată în interesul cetățeanului. Într-un stat de drept autentic, justiția trebuie să îi sancționeze pe ambii făptuitori, proporțional vinovăției fiecăruia. Rămâne de văzut dacă organele de drept vor reuși să ducă până la capăt aceste dosare și să ofere societății un verdict bazat pe supremația legii. Pentru că adevărata miză este capacitatea statului de a demonstra că nimeni nu este mai presus de lege, nici fostul „satrap” rusofil Dodon, nici acest „серый кардинал” reîntors din „vacanță”.
