Când vine vorba despre Basarabia, există o constantă în discursul oficial al Moscovei: Rusia se simte mereu obligată să explice altora cine sunt românii și cine sunt moldovenii. De această dată, rolul profesorului autoproclamat i-a revenit ambasadorului Federației Ruse la București, Vladimir Lipaev, care, într-un interviu acordat agenției de stat TASS, a considerat necesar să ne lumineze asupra unei chestiuni pe care, aparent, nici românii și nici moldovenii nu ar fi capabili să o înțeleagă singuri: identitatea lor.
Potrivit diplomatului rus, ideea că românii și moldovenii ar fi „un singur popor” nu ar fi decât rezultatul unei „propagande agresive” venite dinspre București. Desigur, în logica diplomației moscovite, tot ce contrazice narațiunea oficială a Kremlinului devine automat propagandă. În schimb, explicațiile venite de la Moscova sunt, probabil, simple exerciții de „clarificare istorică”.
Ambasadorul merge însă și mai departe și ne oferă și un pronostic economic. În opinia sa, România „nu ar putea suporta” costurile unei eventuale Uniri cu Republica Moldova. Cu alte cuvinte, un diplomat rus, reprezentant al unei puteri care a construit decenii la rând politici de dependență energetică și influență politică în regiune, se simte în poziția de a calcula bugetul României și de a face prognoze despre viitorul economic al unui stat membru al Uniunii Europene.
Se poate înțelege ideea că integrarea economică ar presupune costuri și eforturi serioase. Orice proces de reunificare sau integrare profundă este complex și de lungă durată. Dar reducerea unei eventuale Uniri la o simplă problemă de „cine plătește nota” este o simplificare convenabilă, menită mai degrabă să descurajeze dezbaterea decât să o clarifice. Integrarea economică nu se rezumă la calcule imediate de buget, ci presupune transformări structurale, investiții și politici pe termen lung.
În realitate, dacă vreodată românii de pe ambele maluri ale Prutului vor decide democratic că doresc să trăiască într-un singur stat, soluțiile, inclusiv cele economice, vor fi găsite fără a cere avizul ambasadei Federației Ruse.
Interviul ambasadorului conține însă și alte observații interesante. Diplomatul rus critică faptul că o parte a conducerii de la Chișinău ar avea și cetățenia română. O observație care sună cu atât mai ironic cu cât vine din partea reprezentantului unui stat care, de-a lungul ultimelor decenii, a distribuit pașapoarte în numeroase regiuni ale spațiului post-sovietic exact pentru a-și extinde influența politică.
Dar probabil cea mai spectaculoasă parte a interviului vine spre final, când ambasadorul aproape că se laudă, fie și indirect, cu efectele propagandei ruse în România. Potrivit acestuia, un procent semnificativ din populație ar considera că sprijinul pentru Ucraina nu ar trebui acordat, iar numărul celor care cred într-o victorie a Rusia ar fi în creștere.
Dacă această afirmație ar fi într-adevăr exactă, ea nu ar reprezenta un argument geopolitic, ci mai degrabă o confirmare a faptului că propaganda funcționează atunci când este repetată suficient de des. Iar aici diplomația rusă are, într-adevăr, o experiență îndelungată.
În rest, mesajul ambasadorului nu este unul nou. Este aceeași combinație familiară de lecții despre identitate, avertismente economice și insinuări geopolitice care apar ori de câte ori se discută despre relația dintre România și Republica Moldova. Singura diferență este că, de această dată, lecția a fost livrată direct de la București.
Ceea ce rămâne însă neschimbat este un principiu simplu: viitorul relației dintre România și Republica Moldova nu va fi decis nici la Moscova și nici în interviurile unui ambasador. El va depinde, în cele din urmă, de voința democratică a cetățenilor de pe ambele maluri ale Prutului.
