27 martie 1918 – ziua în care Basarabia și-a regăsit destinul. 108 ani de la Unirea cu România
La 27 martie 1918, într-un moment definitoriu pentru istoria românilor, Sfatul Țării de la Chișinău a votat Unirea Basarabiei cu România, consfințind revenirea la spațiul național după mai bine de un secol de ocupație țaristă. Astăzi, la 108 ani de la acel act istoric, evenimentul rămâne un simbol al voinței de unitate și al dreptului unui popor de a-și decide singur destinul.
Decizia Unirii a fost adoptată în cadrul unei ședințe solemne, cu 86 de voturi pentru, trei împotrivă și 36 de abțineri. Rezultatul a fost anunțat de președintele Sfatului Țării, Ion Inculeț, care, alături de secretarul Ion Buzdugan, a semnat Declarația de Unire. Documentul consfințea faptul că Basarabia, „ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove”, se unește „de azi înainte și pentru totdeauna cu mama sa România”.
La Chișinău, martor al acestui moment istoric a fost prim-ministrul României de atunci, Alexandru Marghiloman, care a proclamat oficial, în numele regelui Ferdinand I și al poporului român: „Basarabia este de acum unită pe veci cu România”.
Într-o telegramă adresată Sfatului Țării, regele Ferdinand I sublinia semnificația profundă a momentului, afirmând că votul reprezintă împlinirea unui ideal național: „Un vis frumos s-a înfăptuit”.
Unirea nu a fost un act spontan, ci rezultatul unui amplu proces politic și social declanșat în contextul prăbușirii Imperiului Rus. În 1917, la Chișinău, a fost creat Partidul Național Moldovenesc, care milita pentru reforme democratice și afirmarea identității naționale, inclusiv introducerea limbii române în administrație și învățământ.
Pe fundalul mișcărilor revoluționare și al haosului din fostul imperiu, populația Basarabiei a cerut tot mai ferm autonomie și drepturi naționale. Congresul Ostășesc din toamna anului 1917 a proclamat autonomia teritorială și politică a regiunii și a decis crearea Sfatului Țării, organ legislativ reprezentativ, format din 195 de deputați.
La 2 decembrie 1917, Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică Moldovenească, iar la începutul anului 1918, în contextul deteriorării situației de securitate, a fost votată independența. Drumul către Unire devenea astfel ireversibil.
Sub conducerea unor lideri precum Ion Inculeț și Pantelimon Halippa, curentul unionist a câștigat tot mai mult teren, culminând cu votul istoric din 27 martie 1918.
Actul a fost confirmat ulterior prin decret regal, semnat de regele Ferdinand I la 9/22 aprilie 1918, oficializând astfel Unirea Basarabiei cu România.
La mai bine de un secol distanță, 27 martie rămâne o zi de referință în istoria națională, momentul în care Basarabia a ales, prin voință democratică, să revină acasă.
