Săptămâna trecută, deputații PSRM, în frunte cu Igor Dodon și Irina Vlah, alături de partidul ei satelit, au cutreierat orașele din nordul Moldovei, marcând 82 de ani de la „eliberarea” acestora de sub fascism. Au comemorat în aceeași manieră în care o făceau locuitorii RSSM în perioada sovietică, forțați de regimul polițienesc controlat de Moscova să se umilească în fața „eliberatorilor”. Au vorbit, de asemenea, despre valorile transmise copiilor, despre speranța pentru viitor și despre mândrie, toate în aceeași retorică folosită de propagandiștii de la Moscova, care glorifică armata lui V. Putin, armată ce ocupă zilnic părți din Ucraina.
În aceste condiții, după 51 de ani de ocupație sovietică, în care ne-au fost încălcate drepturile fundamentale, nu era firesc, în logica dreptului internațional și a asumării responsabilității istorice, ca Republica Moldova, stat independent și suveran față de URSS, să primească despăgubiri din partea succesoarei de facto a acestui regim totalitar pentru crimele împotriva umanității? Ar fi fost un gest de dreptate. Ce am primit, însă, în schimb?
Un spectacol grotesc, în care agenții Kremlinului comemorează vremurile „bune” în care ascendenții noștri au avut de suferit. Această batjocură nu este întâmplătoare: scopul acestor sărbători cu iz totalitar este de a pregăti terenul pentru eventualitatea în care „ai lor” vor reveni peste pământul nostru.
În loc de concluzie, ar trebui să ne întrebăm serios ce urmăresc, de fapt, acești „binevoitori” care mimează, în mod machiavelian, opoziția. Finalitatea sugerată de aceste acțiuni este evidentă, revenirea la un model de putere în care controlul polițienesc al statului prevalează asupra libertății, iar aspirația noastră de a aparține lumii civilizate este privită ca o crimă de acești viitori komisari ai norodului.
