FOTO: „Voi trăi cu acest tavan negru până la sfârșit”. Bucea, la patru ani de la masacru: memoria unei străzi marcate de crimele războiului

Bucea, un oraș mic și aparent liniștit, aflat în apropiere de Kiev, încearcă să revină la normalitate. Odată cu venirea primăverii, viața pare să-și reia cursul. Însă pentru cei care au trăit evenimentele din primăvara anului 2022, orașul rămâne un simbol al ororilor războiului, scrie publicația „Meduza”.

Bucea a intrat în istorie ca unul dintre principalele locuri unde au fost documentate crime împotriva civililor în timpul ocupației ruse. În martie și aprilie 2022, în perioada în care orașul a fost ocupat, sute de civili au fost uciși. Potrivit datelor publicate în 2024 de arhiva orașului Bucea, 381 de civili și-au pierdut viața, inclusiv copii. În 2022, autoritățile ucrainene estimau că în întregul raion Bucea au murit cel puțin 458 de persoane.

Cea mai mare concentrare de victime a fost înregistrată pe strada Iablonska, unde trupele ruse ar fi instalat o bază militară și ar fi concentrat tehnică de luptă. În decembrie 2022, publicația The New York Times a identificat 36 de persoane ucise în această zonă. Datele mai recente ale arhivei Consiliului Local Bucea, verificate de Radio Europa Liberă, indică faptul că aproximativ 130 de civili au fost uciși pe această stradă.

La patru ani de la acele evenimente, urmele tragediei sunt încă prezente. Pentru unii localnici, memoria nu s-a estompat. Mărturiile celor care au supraviețuit vorbesc despre traume profunde și despre dificultatea de a merge mai departe.

La solicitarea publicației „Meduza”, fotograful Emilien Urbano a vizitat strada Iablonska și zonele din jur, documentând modul în care locuitorii păstrează vie amintirea celor întâmplate. Fotoreportajul surprinde nu doar locurile, ci și poveștile oamenilor care continuă să trăiască cu urmele războiului.

Strada Iablonska este cea mai apropiată de podul peste râul Bucea. Dincolo de râu se află Irpin — oraș pentru care, pe tot parcursul lunii martie 2022, s-au dus lupte grele. Bucea a devenit zona din spate a grupării ruse, iar strada Iablonska — locul unde au fost concentrate tehnica militară rusă și punctele de control.

Așa arată în prezent partea de nord-est a străzii Iablonska, unde, în martie 2022, se afla unul dintre punctele de control rusești. După eliberarea Bucei, aici au fost descoperite cel puțin 10 cadavre ale unor locuitori ai orașului. Majoritatea au fost uciși în primele zile ale ocupației ruse. La acea vreme, în Bucea nu exista comunicație, iar oamenii nu știau despre intrarea trupelor în oraș — mulți au fost împușcați chiar pe stradă, în timp ce își vedeau de treburile lor

Liubov

Eu locuiesc în această casă. Am stat aici de la început și până pe 10 martie. Rușii ne monitorizau zilnic, la fiecare bloc erau [repartizate] câte două persoane. Ni se interzicea să mergem oriunde. Ieșeam doar să gătim mâncare lângă intrarea în bloc. Asta era tot ce ni se permitea. Noaptea ne ascundeam în subsol și ziua tot acolo stăteam. În jur se bombarda. Era frig: în subsol erau până la 8 grade Celsius.

Din alimente aveam doar ce rămăsese în casă [înainte de invazie]. După 4 sau 5 martie, oamenii au început să ajungă la magazinul „Novus”. Era deja distrus, iar din mâncare mai rămăseseră doar orez, paste — ceva ce puteai consuma imediat nu mai era. Apa era doar cea pe care o aduseserăm de la izvor înainte de război și pe care am reușit să o păstrăm.

Lora

Pe 3 martie au tras dintr-o armă și au lovit un apartament, ucigând un tânăr. Probabil aveau suspiciuni în privința lui. Băieții noștri, locatari ai blocului, au alergat să stingă incendiul și să-l salveze, dar nu au reușit. Apoi a venit mama lui și a rugat să-i fie pus trupul pe un cărucior [pentru a-l transporta] — unul ca cele din supermarket.

Ei stăteau aici, foarte aproape, și bombardau Irpinul non-stop. Noi, femeile, mergeam la ei pentru negocieri, pe strada Vokzalna. Anume femeile, nu bărbații — așa era mai sigur. Le-am cerut să ne lase să plecăm, pentru că erau mulți copii mici care, între timp, se îmbolnăviseră.

Ne-au permis să plecăm pe 10 martie. Când ne deplasam în coloană, am văzut trupuri de oameni întinse pe străzi. Nu puteam face nimic — ei mergeau alături, înarmați cu automate.

Locul unde a fost împușcat Mihail Romaniuk, lângă casa de pe strada Iablonska, 221. La 6 martie 2022, acesta mergea cu bicicleta spre Irpin, împreună cu ruda sa, Alexandr Smagliuk, pentru a ajunge la tatăl lui Alexandr. Mihail a fost ucis, iar Alexandr a reușit să vireze pe o alee și să se salveze.

Vera

Aici, în micul nostru colț, au avut loc frecvent bombardamente. Când am avut posibilitatea, am plecat. Eram șase persoane într-o mașină foarte mică.

Când ne-am întors, toate ferestrele erau sparte. În apartament era apă peste tot. Acoperișul se prăbușise, ploaia intra înăuntru, totul s-a înnegrit. Și așa a rămas până astăzi. Nu am cerut niciodată ajutor de la nimeni. Știu că acum sunt atât de multe alte probleme și atât de mulți oameni care au nevoie de sprijin. De aceea îndur asta. Voi trăi cu acest tavan negru până la sfârșit. Oricum, nu mai am mult timp (am 86 de ani).

Eu însămi sunt rusoaică, din regiunea Smolensk. Nu m-am gândit niciodată că Rusia va ataca Ucraina. Niciodată.

O trecătoare

Uneori mergi pe această stradă și totul îți revine în memorie. Când vezi urmele gloanțelor, când oamenii vorbesc despre cei care au fost uciși aici — totul se întoarce. Dar, în rest, nu există un loc mai liniștit decât casa. Chiar și după tot ce s-a întâmplat aici.

Clădirea de birouri de pe strada Iablonska, nr. 144, pe care militarii ruși au transformat-o în bază.

Curtea clădirii de birouri de pe strada Iablonska, nr. 144. Potrivit mărturiilor martorilor și investigației publicației The New York Times, la 4 martie 2022, aici au fost executați opt bărbați — Anatolii Prihodko, Andrii Matviițciuk, Andrii Verbovski, Denis Rudenko, Andrii Dvornikov, Sviatoslav Turovski, Valerii Kotenko și Vitalii Karpenko.

Toți acești bărbați erau locuitori ai Bucei, nu aveau legătură cu armata sau poliția și se alăturaseră forțelor de apărare teritorială cu câteva zile înainte de execuție. Aproape toți locuiau la câteva minute de mers pe jos de această curte.

Când militarii ruși au revenit în Bucea, la 3 martie 2022, bărbații se aflau la posturile lor. O perioadă au reușit să se ascundă în casa unui localnic, însă chiar în dimineața următoare, militarii ruși, care efectuau percheziții, i-au descoperit și i-au dus pe toți nouă, inclusiv pe proprietarul casei, la baza lor de pe strada Iablonska, 144.

Potrivit lui Ivan Skaiba — singurul dintre cei reținuți care a supraviețuit — aceștia au fost duși în curte și executați. „Am căzut și m-am prefăcut mort”, își amintea el. „Nu m-am mișcat și nu am respirat. Era frig afară și se vedea respirația oamenilor.”

Skaiba a așteptat până când militarii au plecat, după care a reușit să fugă.

Liubov

Din această casă a ieșit un bărbat și a întrebat: „Pot să trec pe partea cealaltă?” Un militar rus, care stătea pe această parte, i-a spus: „Nu e nicio problemă, puteți merge. Dar nu pot să spun ce va fi pe partea cealaltă. Adică vă asumați un risc.” Bărbatul a traversat strada. Iar militarii aflați pe partea opusă l-au împușcat.

O trecătoare

Ei verificau subsolul nostru, încercau să afle dacă avem arme. Veneau în fiecare zi. Unul stătea afară, iar altul intra. În subsol avem o încăpere de depozitare pentru lucruri mărunte. Verificau dacă nu ascundem ceva.

În subsolul nostru stăteau, probabil, 15–20 de persoane, deoarece și oameni din blocul vecin se refugiau la noi. Ieșeam afară doar când primeam permisiunea și făceam foc pentru a găti mâncare.

Olga

Nu cred că acest lucru poate fi uitat. Atunci am ajuns la o grădiniță, unde era un adăpost antiaerian. Îmi amintesc de oameni — la acel moment încă curați, bine îmbrăcați. Apoi am rămas doar trei. Ei (militarii ruși) au ocupat toate spațiile de deasupra noastră. Erau înarmați cu automate. Dormeam pe rând pe o bancă îngustă. Era frig.

În acest loc de pe strada Iablonska, în apropierea casei nr. 350, militarii ruși au împușcat patru bărbați — Oleksandr Chumak, Maksim Kireev, Dmitrii Șkirenkov și Oleksandr Gutorovici. Oleksandr Chumak avea mâinile legate.

Ecaterina

Este imposibil de uitat. Cred că acest lucru nu va dispărea niciodată cu adevărat, din memorie.

În curtea din spatele casei noastre, pe strada Staro-Iablonska, nr. 6, au fost găsite cinci trupuri arse, inclusiv al unui copil. Asta înseamnă că se aflau chiar lângă casa noastră. Am vândut terenul, iar acolo au fost construite clădiri noi. Astfel, din vechiul loc aproape că nu a mai rămas nimic.