36 de ani de la „Podul de Flori” – ziua în care Prutul a devenit punte, nu graniță
La 6 mai 1990, zeci și sute de mii de oameni au transformat frontiera de pe Prut într-un simbol al unității și speranței. Evenimentul „Podul de Flori” rămâne una dintre cele mai emoționante manifestări ale apropierii dintre românii de pe ambele maluri, marcând o ruptură simbolică de trecutul sovietic și o revenire la legăturile istorice și culturale comune, transmite Radio Moldova.
În urmă cu 36 de ani, pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, granița dintre România și fosta Uniune Sovietică a fost deschisă temporar. În acea zi de duminică, 6 mai 1990, oamenii au putut traversa Prutul fără pașaport sau viză, într-un gest colectiv de solidaritate și regăsire.
Evenimentul a fost organizat pe o distanță de aproximativ 700 de kilometri, în opt puncte de trecere, de la Miorcani-Pererâta până la Galați-Giurgiulești. Participanți din ambele state, din județele de graniță ale României și din localitățile RSS Moldovenești, au venit să se întâlnească după decenii de separare.
Acțiunea „Podul de flori de la Prut” a fost inițiată de Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni, în colaborare cu Asociația culturală București-Chișinău și Frontul Popular din Moldova. Atmosfera a fost una profund simbolică, clopotele bisericilor au răsunat simultan pe ambele maluri, iar milioane de flori au fost aruncate în apele Prutului, creând imaginea unui „pod” viu, expresie a dorinței de unitate și libertate.
„La ora 12:00, ora oficială a Bucureștiului, devenită de duminică și ora oficială a Chișinăului, un sobor de preoți a oficiat, cu acest prilej, un tedeum, după care clopotele tuturor bisericilor din stânga și din dreapta Prutului au răsunat, pentru prima dată, după decenii, împreună. Apoi, apele Prutului au primit din cea mai nordică așezare de pe harta României, de la Miorcani și de-a lungul întregului curs ofranda de flori, dăruită de cei prezenți într-un simbolic gest de ridicare a unei punți. Au fost lansate milioane de flori, care au format un adevărat pod plutitor multicolor, simbol al dorinței de pace, înțelegere și armonie între oameni, al deschiderii sufletești tot mai puternice, pe măsura libertății și democrației pe care cu toții le trăim. A urmat momentul trecerii pe partea stângă a Prutului, moment de vârf al acțiunii, întâlnirea între participanți, adevărată sărbătoare a cugetului și simțirii tuturor celor prezenți. S-au prezentat spectacole de muzică și jocuri populare, s-a toastat pentru rod bogat pe ogoare, pentru sănătatea oamenilor, pentru îndeplinirea idealurilor de fericire a fiecăruia”, transmitea Agerpres în ziua manifestării.
Mesajele de unitate și identitate comună au fost exprimate și în documentele vremii.
„Prutul a fost și va rămâne o apă care unește două maluri ale Moldovei. De când acest râu a despărțit frate de frate, sufletul înjumătățit al românului a tot umblat peste apa lui, ca Isus peste apele mării. Conștiința, credința, spiritul n-au avut hotare. Cei care au încercat să le hotărnicească s-au făcut de rușine în fața lui Dumnezeu și a lumii întregi. Noi, românii, suntem la noi acasă ‘de la Nistru pân’ la Tisa’, din vârful Carpaților până la mare. Și această casă o vrem de acum înainte cu toate ușile deschise, pentru a ne putea vedea la față cu frații de același sânge și pentru a ne întregi sufletele”, se preciza într-un manifest semnat de mai mulți lideri de asociații politice și civice din Republica Moldova
La eveniment au participat și oficiali ai vremii, dar și personalități culturale și politice marcante.
„Pe lângă acest râu, mai curge un alt râu, alături de el mai este un Prut făcut din lacrimile noastre”, spunea fostul ministru al Culturii, Ion Ungureanu.
Relatările participanților vorbesc despre emoții intense și momente unice.
„Era o tensiune emoțională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alții și se regăseau după ani și ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă și a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniți. Aveau mari emoții și nu îndrăzneau să facă nici o mișcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit și ceilalți. S-au întâlnit toți la mijlocul Prutului și au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut și nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioși astăzi cei care ironizează Podul de Flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei”, spunea poetul Grigore Vieru.
Semnificația istorică a evenimentului a fost subliniată și de istorici.
„Podul de Flori din 1990 a fost cea mai puternică manifestare a sentimentului societății românești. Podul de Flori a dat un semnal puternic fostelor autorități de la Moscova, care au înțeles că, dacă în spațiul dintre Prut și Nistru obține victorie românismul, acesta va fi întotdeauna pierdut de imperiu”, a spus Anatol Țăranu.
Un an mai târziu, în iunie 1991, a avut loc un al doilea „Pod de Flori”, când sute de mii de basarabeni au trecut în România, continuând acest gest simbolic de apropiere și reafirmare identitară.
