Alexandru Tănase: Declarațiile făcute de președinții Maia Sandu și Nicușor Dan au scos tema Reunificării din registrul romantic, sentimental sau exclusiv identitar. Subiectul e tratat ca o posibilă opțiune strategică de securitate
În urma declarațiilor făcute de președinții Nicușor Dan și Maia Sandu, tema Unirii Republicii Moldova cu România nu se mai află doar într-un registru romantic, sentimental și identitar, ci capătă mai ales o dimensiune strategică, respectiv de securitate, explică Alexandru Tănase, fost președinte al Curții Constituționale și ex-ministru al Justiției, într-un interviu acordat pentru publicația Guvernu.ro.
Războiul desfășurat de Rusia împotriva Ucrainei reprezintă punctul de cotitură care a remodelat dezbaterea despre Unire, mai punctează Alexandru Tănase.
Redăm fragmentul relevant din interviu:
Jurnalist: Declarațiile recente ale președintei Maia Sandu și ale președintelui Nicușor Dan au reactivat o conversație veche. Dar unde suntem de fapt azi? Nu în discursuri, ci în realitate. Există în Republica Moldova, la acest moment, o masă critică umană, instituțională și politică care să facă Unirea mai mult decât o idee frumoasă?
Alexandru Tănase: De fapt, aceste declarații nu au reactivat o discuție mai veche, pentru simplul motiv că această discuție nu a încetat niciodată să existe. Problema destinului Republicii Moldova și perspectiva Reunificării cu România s-au născut odată cu statul Republica Moldova și au însoțit permanent evoluția sa politică. Chiar și atunci când subiectul era împins la periferia discursului public, el continua să existe în profunzimea societății, ca reper identitar, geopolitic și civilizațional.
Mai mult decât atât, atitudinea față de Unire a fost și a rămas una dintre marile linii de demarcație politică din competiția internă moldovenească. În fond, aproape toate marile confruntări electorale din ultimii treizeci de ani au avut, explicit sau implicit, această temă în fundal: orientarea spre spațiul românesc și european sau menținerea Republicii Moldova în zona de influență a lumii ruse. Chiar și acei politicieni care evitau termenul de „Unire” se poziționau inevitabil față de această dilemă strategică.
Ceea ce s-a schimbat acum este altceva. Odată cu declarațiile Maiei Sandu și ale președintelui Nicușor Dan, tema Reunificării a ieșit din registrul romantic, sentimental sau exclusiv identitar și a intrat în zona politicii reale. Pentru prima dată după mulți ani, subiectul nu mai este tratat ca o nostalgie istorică sau ca un exercițiu retoric rezervat anumitor cercuri unioniste, ci ca o posibilă opțiune strategică de securitate și de viitor pentru Republica Moldova.
Această mutație nu s-a produs întâmplător. Ea este consecința directă a războiului din Ucraina. Invazia rusă din 2022 a schimbat radical arhitectura de securitate în Europa de Est și a obligat toate statele din regiune să-și reevalueze poziția existențială. Pentru Republica Moldova, războiul a avut efectul unei treziri brutale. Iluzia că neutralitatea constituțională poate garanta securitatea statului s-a prăbușit sub șenilele tancurilor rusești care au intrat în Ucraina. S-a văzut limpede că, în această regiune, statele fragile și lipsite de garanții reale de securitate devin vulnerabile în fața imperialismului rus.
În acest context, discuția despre Reunificare începe să fie privită nu doar prin prisma memoriei istorice, ci și prin prisma supraviețuirii strategice. România nu mai este doar „țara-mamă” în sens simbolic, ci membru NATO și al Uniunii Europene, adică parte a celui mai solid sistem de securitate și prosperitate existent astăzi în Europa. Iar pentru o parte tot mai mare a societății moldovenești, apare inevitabil întrebarea: poate Republica Moldova să reziste singură într-o zonă atât de instabilă?
Sigur, asta nu înseamnă că există astăzi o majoritate clară și ireversibilă în favoarea Unirii. Realitatea sociologică este mai complexă. Societatea moldovenească rămâne fragmentată identitar, marcată de decenii de propagandă sovietică și de existența unei populații care privește încă Rusia ca reper cultural sau geopolitic. În plus, există numeroase probleme practice – economice, administrative, constituționale și geopolitice – care fac imposibilă transformarea unei asemenea idei într-un proiect imediat.
Dar există o schimbare profundă de paradigmă: Unirea nu mai este percepută exclusiv ca un ideal romantic al trecutului, ci începe să fie discutată ca o posibilă soluție de viitor. Iar aceasta este, probabil, cea mai importantă schimbare politică produsă în Republica Moldova după începutul războiului din Ucraina.
Citiți AICI interviul complet
