În politica Republicii Moldova există personaje care nu se transformă ideologic, ci doar își adaptează discursul în funcție de conjunctura electorală. Incidentul din Parlamentul Republicii Moldova este relevant în acest sens. Intrarea neanunțată a lui Ion Ceban în plenul Legislativului și tentativa deliberată de a ocupa tribuna centrală reprezintă o manifestare clasică a populismului de pe Bâc. Sub pretextul unui „gest civic” și al promovării unui referendum democratic, edilul Chișinăului a încercat să se proiecteze încă o dată în postura politicianului care „luptă cu sistemul”, el făcând istoric parte din sistem. În realitate însă, acțiunea a avut un caracter eminamente electoral, fiind construită pentru impact mediatic, rețele sociale și consolidarea propriei imagini publice.
Pentru context, Ion Ceban a anunțat că Mișcarea Alternativă Națională (MAN) va iniția procedura pentru un referendum în Parlamentul Republicii Moldova pe două subiecte: reforma administrației publice locale și trecerea școlilor în subordinea Ministerului Educației. Inițiativa a fost criticată de președintele Parlamentului, Igor Grosu, care a susținut că edilul încearcă să blocheze reforma administrativă.
Dar cine este, conform informațiilor din spațiul public, primarul Ion Ceban?
Primarul a fost în mod voluntar unul dintre promotorii agresivi ai moldovenismului sovietic, ai românofobiei și ai discursului anti-european, iar astăzi încearcă să se proiecteze drept un politician „tehnic” și „pro-european”. Totuși, dincolo de noul ambalaj electoral, metodele și reflexele sale politice au rămas aceleași: populismul și provocarea permanentă a conflictului instituțional.
Această strategie nu este nouă. Ea derivă direct din vechea cultură politică moldovenistă și post-sovietică, în care conflictul permanent cu „centrul” era folosit pentru mobilizarea emoțională a electoratului. Diferența este că astăzi discursul nu mai poate fi explicit anti-european, deoarece societatea moldovenească s-a schimbat profund. Astfel, vechii exponenți ai spațiului pro-rus au fost nevoiți să se travestească politic și să devină „pro-europeni”.
Important de înțeles este faptul că Ion Ceban provine, întâi de toate, din structurile Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Formațiune politică pentru care „adolescentul” Ion Ceban, în vârstă de 32 de ani, organiza manifestații anti-europene și întreținea retorica moldovenistă, cultivând virulent românofobia și euroscepticismul în 2012. Ulterior, acesta s-a solidarizat cu Igor Dodon în Partidul Socialiștilor, partid care l-a înscăunat politic în funcția de primar al Chișinăului. Mai mult decât atât, Ion Ceban a susținut referendumul privind independența Găgăuziei din 2014, unul dintre cele mai grave episoade separatiste și anti-constituționale din istoria recentă a Republicii Moldova.
Astfel, timp de ani de zile, acesta a promovat exact politicile și discursurile pe care astăzi încearcă să le mușamalizeze sub formula „pro-europenismului pragmatic”. Problema fundamentală nu este faptul că un politician își poate schimba opiniile. Într-o societate democratică, asemenea evoluții sunt posibile. Problema apare atunci când schimbarea este exclusiv una de imagine, fără delimitarea sinceră de ideologia care l-a consacrat politic. Iar dacă e să privim în ansamblu, nu îl avantajează nici faptul că pe 24 februarie 2022, în ziua invaziei Federației Ruse asupra Ucrainei, acesta era prezent la Moscova, conform unei investigații realizate de jurnaliști din Estonia.
În această ordine de idei, societatea trebuie să facă distincția clară între activism autentic și populism electoral. Manifestările de tipul celei produse în Parlament nu reprezintă altceva decât reflexul populist de inspirație răsăriteană, care favorizează direct agenda Kremlinului la Chișinău.
