Șoșoacă și dialogul cu Putin sau Sluțki & Asociații. Câteva detalii necunoscute publicului român, ce înseamnă opoziția de buzunar în Rusia & cum operează GRU

Câteva precizări, detalii și amănunte sunt esențiale publicului românesc. Inclusiv context, personaje și legături pe care le știu cei care au capacitatea să le facă. Asta presupune lecturi și cunoașterea adversarului, mai ales în contextul dificil pe care România îl traversează, iar interesul rusesc asupra României va exista cu asupra de măsură. Interesul de a denatura, mistifica, destabiliza și crea un război cognitiv, profitând de falimentul instituțional al statului român, căci se știe că majoritatea celor care ne conduc nu au lecturile necesare, nu au informații (sau nu știu ce să facă cu informațiile). Inclusiv necunoașterea limbii ruse e o barieră de înțelegere. Republica Moldova a câștigat în 2024 și mai ales în 2025 tocmai pentru că a înțeles care sunt nu doar mizele, dar și metoda propagandei ruse, cât și instrumentele operațiunii de destabilizare. România nu le înțelege. Sau poate nu vrea să le înțeleagă? Din acest motiv țara noastră rămâne extrem de vulnerabilă, apatică și, evident, o țintă. Interesul Federației Ruse pentru această zonă crește în mod constant, tocmai pentru a se infiltra, a penetra, a denatura și a destabiliza fragila democrație românească și a crește neîncrederea în instituții. Dar operează cu materialul clientului, suntem nepregătiți și o democrație deficitară.

Cum mă ocup de spațiul ex-sovietic cu multă atenție și curiozitate intelectuală, o să invit cititorii să descopere o lucrare esențială, „Rusia un mileniu de istorie”, scrisă de Martin Sixsmith, mai ales finalul cărții unde tratează era lui Boris Elțîn, ascensiunea oligarhilor și haosul economic și social din acel deceniu. Multe dintre răspunsurile la ce se întâmplă azi le găsim documentate de la un martor al acelor timpuri. Sixsmith a fost corespondent BBC la Moscova timp de 17 ani.

Zilele acestea s-a desfășurat Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg (SPIEF), eveniment deschis sub auspiciile dronelor ucrainene și aflat sub Înaltul Patronaj al lui Vladimir Putin. E deja un eveniment anual cunoscut, organizat încă din 1997, an care precede marea criză a rublei ruse, într-un deceniu când Federația Rusă se afla în criză profundă de investiții și încerca să atragă investitori străini. Era o perioadă dificilă, după alegerile din 1996 câștigate de Elțîn cu sprijin american, ani în care The U.S. Russia Investment Fund sprijinea dezvoltarea unei economii de piață în vremuri de haos, decădere și criză socială post-sovietică în Rusia. Putin încă nu era director al Federalnaia Slujba Bezopasnosti (FSB-ul născut din operativul, fundamentul și spiritul KGB), însă lucra în administrația prezidențială a lui Elțîn, adus din Peterburg, unde fusese șeful comitetului de relații externe din Primăria orașului și ulterior viceprimar în administrația primarului din Sankt Peterburg, tocmai reinventat din „Leningrad”. Primar era Anatoli Sobceak, o figură extrem de cunoscută, apreciată, cu o mare deschidere, un reformator. Sobceak avea să piardă primăria și ulterior pleacă în exil, unde moare la scurt timp.

Bref, un eveniment legat direct de viața și de interesele directe ale lui Vladimir Vladimirovici Putin, desfășurat într-un oraș legat de viața și ascensiunea lui. Cum de acest oraș sunt legate biografiile și altor Siloviki ori oameni din anturajul direct al lui Putin: Medvedev, Patriarhul Kirill Gundiaev, Herman Graf (șeful Sberbank, cea mai mare bancă rusă), Alexei Miller (șeful Gazprom), frații Rotenberg, Igor Secin (Rosneft), Nikolai Patrușev (FSB), Serghei Narîșkin (SVR).

Participanți au fost, desigur, numeroși. Am să mă rezum doar la cazul românesc. A ajuns pe toate monitoarele interacțiunea lui Șoșoacă cu Putin. Și întâlnirile ei cu oligarhul Ilan Șor.

Însă, presei românești i-a scăpat pe cine a salutat ea chiar după Putin. Și-a început intervenția printr-un salut la adresa lui Vladimir Vladimirovici, urmat de unul la adresa unui personaj necunoscut în România: Leonid Sluțki, cel care a și asistat la discursul lui Putin.

Sluțki nu e un personaj irelevant la Moscova, aspect pe care îl înțeleg cei care înțeleg istoria politică recentă rusă. El este președintele LDPR, Partidul Liberal Democrat Rus, cel condus de un personaj notoriu al lumii politice ruse, un exponent violent al naționalismului rus și al controlului serviciilor secrete ruse asupra politicului, Vladimir Volfovici Jirinovski.

LDPR este însuși o creație de final de ani ’80, început de ani ’90 a KGB. Este un partid de opoziție controlată. Sunt mai multe partide din această categorie. De ce există ele? Să spunem, pentru a legitima competiția politică, multipartidismul.

În realitate, ele sunt toate controlate direct de serviciile ruse de spionaj și chiar direct de Kremlin. În Duma de Stat este doar o figurație, cine urmărește ședințele Dumei de Stat îmi va da dreptate.

În limba rusă, ele se numesc în jargon, „karmanaia opoziția” (карманная оппозиция), opoziția de buzunar. Este și cazul CPRF, partidul comunist al Federației Ruse, condus de la fondare de veșnicul Ghenadi Ziuganov, vocea comuniștilor ruși post-sovietici, candidatul care l-a înfruntat în turul al doilea pe Elțîn la alegerile prezidențiale ruse din 1996. CPRF deține și funcții în administrația locală rusă, funcții de guvernator. Este un partid care exploatează cele mai dure și sensibile angoase și neliniști economice ale tranziției post-sovietice ruse, un partid născut din cenușa celor mai dure elemente din fostul PCUS, partidul comunist al Uniunii Sovietice. Astăzi, el se află tot în categoria acestor partide de buzunar, opoziția sistemică rusă, care în mod formal dezavuează unele decizii ale Kremlinului. În cazul CPRF de exemplu, situații și măsuri economice.

Să revenim la Sluțki. E unul dintre membrii cei mai influenți ai Dumei de Stat și chiar președintele Comitetului Dumei de Stat pentru afaceri internaționale.

Multe voci din presa independentă rusă au documentat conexiunile lui cu spionajul militar rus și acțiunile pe care el le face. E președintele Fondului rus pentru pace, o organizație veche, care susține că face diplomație publică, legată de Biserica Rusă, de Patriarhul Kirill Gundiaev, finanțată de GRU și care invită des profesori universitari, lideri religioși și politicieni în Rusia. Practic, el coordonează operațiuni de influență politică via GRU cu mulți politicieni europeni din grupări extremiste. Igor Dodon, Ilan Șor, oameni de pe lângă premierul slovac Fico, politicieni germani din AfD. E o întreagă rețea europeană.

Fondurile acestui Fond rus al păcii (Российский фонд мира) sunt inclusiv fonduri operative ale GRU (spionajul militar rus extern), mascate sub formă de diplomație publică, acțiuni culturale și religioase ortodoxe. A finanțat inclusiv o mănăstire în Republica Moldova, controlată de regimul separatist transnistrean (Mănăstirea Noul Neamț).

Leonid Sluțki s-a întâlnit în repetate rânduri cu Șoșoacă, ocazii cu care a felicitat-o și a privit-o drept un proiect de viitor al României. Dar același Sluțki a avut repetate întâlniri de lucru cu Igor Dodon, dar și cu rețeaua Șor din Moldova pe care a sprijinit-o. Ba chiar mai mult, Sluțki în calitate de președinte al Comitetului de afaceri internaționale al Dumei de Stat a amenințat direct Moldova când Chișinăul a interzis partidele din rețeaua Șor.

Aceste acțiuni nu sunt idei noi. Decenii la rând, spionajul sovietic și ulterior rusesc au penetrat generații de politicieni europeni. Pentru detalii, recomand lectura din Thierry Wolton, „KGB în Franța”. Rețele de spionaj, dezinformare și influență în Occident.

Sigur, în 2026 ele se reinventează.

Nu subestimați niciodată capacitatea spionajului rusesc de a se reinventa. Această reinventare se produce chiar sub ochii noștri, de ani, fără să o sesizeze majoritatea oamenilor.

E absurd cum se trece cu vederea acest caz Sluțki & Asociații, unde grupările extremiste europene (unde sunt și politicieni români) sunt abonate la întâlniri înalte în Rusia intermediate de Sluțki via GRU.