„Apartamentul Deschis” a fost închis. Ivan Ceban distruge sufletul și simbolurile culturale ale Chișinăului
La Chișinău se mai dărâmă încă o locație-simbol, fiind substituită de marele urbanist Ivan Ceban cu borduri și pavaj. „Apartamentul Deschis”, unul dintre puținele spații culturale independente care au supraviețuit ani la rând în centrul capitalei, a fost pus la pământ. Era un loc în care oamenii se întâlneau, discutau, ascultau muzică, vedeau filme, organizau expoziții și demonstrau că orașul poate fi viu și fără autorizație pentru conformism. Demolarea lui spune mai multe despre administrație decât despre clădirea însăși.
Îmi amintesc concertele trupei locale Snails, în „Apartamentul Deschis”. Nu conta că era o construcție modestă. Conta atmosfera. Conta că exista un loc unde jazzul, rockul alternativ, proiecțiile de film, instalațiile artistice și discuțiile culturale puteau respira fără să fie înghesuite între un mall și o parcare. Simțeai spiritul și mirosul viu al Chișinăului de seară.
În ultimii peste 15 ani, acel spațiu a găzduit numeroase evenimente comunitare, concerte, expoziții, proiecții și proiecte independente organizate de comunitatea artistică și de Asociația Oberliht. A devenit un reper pentru scena culturală alternativă a Chișinăului.
Acum, această locație-simbol a dispărut.
Explicația oferită de Ceban a mutat rapid discuția către tema evenimentelor LGBT organizate acolo, deși reacțiile publice vizau în primul rând demolarea unui spațiu cultural și lipsa de transparență privind această intervenție. Între timp, inclusiv Ministerul Culturii a precizat că proiectul de reamenajare analizat anterior prevedea păstrarea pavilionului și a cerut clarificări privind demolarea.
Nu este prima dată când Ivan Ceban pare să prefere războaiele simbolice cu morile de vânt în locul rezolvării problemelor reale ale orașului. În loc să vorbească despre trafic, urbanism, dezvoltare coerentă sau spații verzi, agenda sa este ocupată de teme menite să provoace scandal și repulsie. Cultura independentă devine suspectă, artiștii incomozi devin o problemă, iar un pavilion deschis este prezentat ca și cum ar fi un pericol pentru ordinea publică.
Chișinăul a mai pierdut în trecut spații publice care adunau comunități și generații întregi. Fiecare astfel de dispariție lasă în urmă nu doar un teren gol, ci și un gol în memoria colectivă.
Poate că demolarea „Apartamentului Deschis” va fi justificată administrativ. Dar există o întrebare la care administrația încă nu a răspuns convingător. De ce, atunci când în acest oraș trebuie ales între dialog și demolare, pare atât de ușor să fie ales buldozerul?
În cele din urmă, cel mai simplu mod de a reduce la tăcere o scenă culturală este să-i iei scena. Iar atunci când un primar ajunge să vadă în artiști, muzicieni și comunități independente mai degrabă o bătaie de cap decât o resursă pentru oraș, problema nu mai este pavilionul demolat. Problema este viziunea despre ce fel de oraș vrem să construim.
