Alexandru Tănase: „Dar ce se întâmplă?” Un rechizitoriu al imperialismului rus. Cum au dus decenii de agresiune, ocupații și șantaj la izolarea, crizele și blocajul cu care se confruntă astăzi Rusia

DAR CE SE ÎNTÂMPLĂ? Aceasta este, probabil, cea mai populară întrebare a internetului rusesc modern. 

„Dar ce se întâmplă” De ce dispare benzina? De ce dronele survolează orașele rusești? De ce „băieții noștri” se întorc acasă în pungi din plastic? De ce se întrerupe internetul? De ce sunt interzise VPN-urile? De ce oamenii sunt urcați în dube pentru o postare pe Facebook? De ce devine tot mai greu să obții o viză europeană? 

Ascultând aceste întrebări, îmi amintesc involuntar de un personaj din literatura nemuritoare, un îngrijitor de vite, pe nume Paftutici, care nu avea suficiente studii nici măcar pentru a experimenta disonanța cognitivă. Așa că nu făcea altceva decât să rămână uluit. 

Așadar, încerc să ajut. 

Răspund. 

Așa s-a întâmplat că, în 1992, armata rusă a ucis mii de oameni în țara mea, Republica Moldova, și a ocupat o parte din teritoriul ei -Transnistria. S-a întâmplat că Moscova a promis că își va retrage trupele, a semnat documente, și-a asumat angajamente la summituri internaționale, dar militarii ruși sunt acolo și astăzi. 

S-a întâmplat că, în anii ’90, politologii ruși și serviciile secrete ruse au semănat dezbinare între moldoveni și găgăuzi, oameni care timp de aproape două secole au trăit împreună în pace. Știți să faceți un singur lucru: să divizați, să întoarceți oamenii unii împotriva altora și să amplasați mine cu efect pe termen lung în alte societăți. 

S-a întâmplat că, timp de trei decenii, Rusia a șantajat economia Republicii Moldova prin gaz, a impus embargo după embargo și i-a pedepsit pe fermieri, vinificatori și antreprenori pentru opțiunile politice ale guvernelor de la Chișinău. În tot acest timp, Moldova nu a răspuns cu aceeași monedă și nu și-a închis piața pentru produsele rusești. 

S-a întâmplat că, în Georgia, ați transformat Abhazia într-un muzeu al ocupației, iar Osetia de Sud într-o rezervație a banditismului geopolitic. Ați învrăjbit comunități întregi, iar apoi v-ați prezentat drept „pacificatori” peste ruinele propriilor crime. 

S-a întâmplat că, prin intrigi și manipulări în Caucazul de Sud, ați ținut Armenia decenii întregi într-o stare de dependență politică și economică. Sub pretextul fraternității și al parteneriatului strategic, ați privat un popor întreg de relații normale cu vecinii săi, de perspective de dezvoltare și de posibilitatea de a-și decide singur viitorul. 

Iar când armenii au început să înțeleagă prețul acestei „prietenii”, au descoperit că, în realitate, Rusia nu le vindea securitate, ci o lesă. 

Se întâmplă că Rusia a anexat Crimeea în 2014, deși garantase anterior integritatea teritorială a Ucrainei. 

Se întâmplă că, la 24 februarie 2022, Rusia a declanșat un război pe scară largă, omorând sute de mii de oameni și lăsând milioane de oameni fără case. 

Anume „băieții voștri” au șters Mariupolul de pe fața pământului. 

Anume „băieții voștri” au comis masacrele de la Bucea, unde executau civili nevinovați de dragul distracției. 

Anume „băieții voștri” lansează zilnic rachete asupra cartierelor rezidențiale, școlilor, spitalelor și locurilor de joacă pentru copii și atacă cu drone infrastructura civilă departe de linia frontului. 

Tot acest sânge nu este doar pe mâinile lui Putin, ci și pe mâinile majorității tăcute care a susținut acest coșmar sau a preferat să se prefacă că nu îl vede. 

Și nu, nu încercați să invocați „complexitatea geopoliticii”. Când racheta voastră lovește un bloc de locuințe, geopolitica rămâne, de obicei, îngropată sub dărâmături, alături de copii. 

Dar cel mai interesant este altceva. 

Știați. 

Știați despre Transnistria. 

Știați despre Georgia. 

Știați despre Armenia. 

Știați despre Crimeea. 

Știați despre Mariupol și Bucea. 

Ați văzut cum „ băieții voștri” târâiau din Ucraina mașini de spălat, vase de toaletă și televizoare. Știați foarte bine că erau bunuri jefuite. 

Ați auzit convorbirile telefonice în care soția unui „ băiat de-al vostru” primea cu bucurie lenjeria furată, în timp ce, undeva, pe alături, stătea cadavrul proprietarei acelei case. Știa că în spatele la toate astea era nenorocirea cuiva, moartea cuiva. 

Ați știut și altceva. 

Timp de decenii ați privit cu superioritate popoarele din Asia Centrală, ați ironizat cultura lor, le-ați deformat numele, le-ați ridiculizat accentul și le-ați transformat în ținta unui rasism cotidian. 

Ați inoculat ideea că tadjicii, georgienii, moldovenii, uzbecii, kârgâzii, ucrainenii și kazahii există doar pentru a servi iluzia propriei voastre măreții. 

În realitate, anume acesta este fascismul. 

Nu fascismul imaginar împotriva căruia pretindeți că luptați, ci unul autentic: banal, zilnic, înrădăcinat în mentalitatea voastră. 

Pentru că atâta timp cât timp răul se petrecea în altă parte, vi se părea convenabil. Uneori chiar amuzant. Ba chiar motiv de mândrie. 

Acum, însă, războiul s-a întors acolo de unde mereu a plecat spre alții: la voi acasă. 

Și iată atunci a apărut această întrebare copilăroasă, mirată și aproape inocentă: „Dar ce se întâmplă?” 

Se întâmplă că, timp de decenii, ați otrăvit viața altor popoare în în numele propriilor fantezii imperiale. Ați distrus state, ați învrăjbit vecini, ați alimentat conflicte, ați susținut dictatori și ați făcut comerț cu frica și dependența. 

Se întâmplă că bumerangul, în pofida legilor fizicii inventate de propaganda rusă, există totuși. 

Se întâmplă că, pentru fiecare crimă, mai devreme sau mai târziu, vine nota de plată. 

Și nu, aceasta nu este rusofobie. 

Este  contabilitate curată.