Republica Moldova și Ucraina, de la traseu comun spre UE la competiția reformelor. Presa de la Kiev, despre noua etapă a negocierilor de aderare
Uniunea Europeană a deschis oficial, săptămâna trecută, la Luxemburg, negocierile de aderare cu Ucraina și Republica Moldova pentru primul cluster, cel al domeniilor fundamentale, iar următorul pas ar putea veni pe 14 iulie, când ar urma să fie deschise la Bruxelles celelalte cinci clustere de negociere.
Până acum, Kievul a încercat să mențină Ucraina și Republica Moldova pe același traseu politic în procesul de aderare. După deschiderea tuturor clusterelor, însă, parcursul ar putea deveni tot mai competitiv, chiar fără o decizie formală a UE de separare a celor două dosare, scrie eurointegration.com.
Viteza reformelor și calendarul aderării devin astfel mize directe pentru cele două state. Ucraina și Republica Moldova pot ajunge împreună la finalul negocierilor sau separat, iar statul care va demonstra un ritm mai bun al reformelor ar putea avea șanse mai mari să avanseze și să intre în grupul candidaților aflați în față.
În sens invers, încetinirea reformelor sau imitarea lor ar putea duce la rămânerea în urma statului vecin. Aceasta este schimbarea principală care ar urma să apară după deschiderea tuturor clusterelor, posibilă pe 14 iulie.
Odată cu decizia de deschidere a negocierilor, Ucraina a primit și poziția comună a statelor membre ale UE privind progresul său în alinierea la legislația europeană și la cerințele de aderare pentru domeniile acoperite de primul cluster. Cea mai importantă parte a documentului este lista criteriilor după care va fi evaluată pregătirea Ucrainei pentru aderarea la Uniunea Europeană.
European Pravda publicase la începutul anului o listă de criterii obținută din surse proprii. După deschiderea primului cluster, lista a devenit oficială și nu va mai fi modificată în timpul negocierilor. Criteriile au rămas aceleași, cu o singură completare: la solicitarea Ungariei, documentul include acum o referire la planul de acțiune al guvernului privind minoritățile.
Republica Moldova a primit, la rândul său, propriile criterii și propria poziție comună a UE. Documentele pentru Republica Moldova și Ucraina conțin atât secțiuni similare, uneori chiar identice, cât și zone în care criteriile stabilite pentru Ucraina sunt considerabil mai ample.
Această diferență nu înseamnă că UE aplică standarde mai stricte Ucrainei. Explicația indicată este că, în unele domenii, Republica Moldova se află într-o situație mai bună. Diferența nu este descrisă ca fiind dramatică, ci de aproximativ 10% ca volum, dar este vizibilă în documente.
Pentru Ucraina, rezultatul este un număr mai mare de sarcini care trebuie îndeplinite pentru a ajunge la conformitatea cerută de UE în anumite sectoare. În domeniul statului de drept, condițiile sunt mai detaliate din cauza unor tentative anterioare de a imita îndeplinirea cerințelor europene.
Printre obligațiile menționate pentru Ucraina se află reformarea procedurilor de selectare a judecătorilor Curții Supreme, restabilirea participării experților independenți nominalizați de partenerii internaționali la selectarea membrilor Comisiei Superioare de Calificare a Judecătorilor, accelerarea verificării judecătorilor aflați în funcție și certificarea procurorilor.
În același timp, sistemul ucrainean de aplicare a legislației anticorupție primește o evaluare semnificativ mai bună din partea UE decât cel al Republicii Moldova. În privința prevenirii corupției, situația este inversă.
Statele membre ale UE au stabilit criterii diferite și pentru evaluarea Ucrainei și Republicii Moldova în domeniul drepturilor omului. În zona drepturilor minorităților naționale există chiar un precedent în care situația Ucrainei este prezentată ca fiind, discutabil, mai bună, dar cerințele impuse Ucrainei sunt mai stricte decât cele pentru Republica Moldova, din cauza solicitărilor guvernului ungar.
În pofida acestor diferențe, Ucraina și Republica Moldova sunt considerate în prezent la aproximativ același nivel de aliniere la legislația UE și la cerințele de aderare. Deschiderea completă a clusterelor ar muta însă accentul de pe menținerea celor două dosare împreună pe capacitatea fiecărui stat de a livra reforme în ritm propriu.
