Colonelul (r) SRI Tudor Păcuraru critică dur abordarea statului german în R.Moldova: Credeți că Hubert Knirsch e singurul mancurt din echipa actuală a Germaniei? Nu! / Eu, în locul Ministerului de Externe de la Berlin, l-aș rechema pe ăsta și l-aș pensiona imediat / Germania e o țară care a dovedit mari vulnerabilități

Într-un interviu acordat pentru Noua TV, colonelul (r) Serviciului Român de Informații, Tudor Păcuraru, a abordat declarațiile controversate făcute recent de ambasadorul Germaniei la Chișinău nu ca pe un incident izolat, ci ca pe unul dintre numeroasele episoade în care Germania și-a expus vulnerabilitățile din perspectiva nivelului de infiltrare a influenței ruse la vârful statului.

În acest sens, Tudor Păcuraru a precizat că problema își are sursa în perioada în care Germania de Est s-a aflat sub ocupație sovietică. După Reunificarea Germaniei, problema a persistat, unii înalți oficiali germani favorizând interesele Rusiei, a amintit colonelul (r) SRI.

În ceea ce privește cazul particular al ambasadorului german Hubert Knirsch, respectiv al afirmațiilor antiromânești făcute de acesta, Tudor Păcuraru a spus că Ministerul de Externe al Germaniei ar trebui să-l retragă din funcție și să-l pensioneze. 

„Ministerul de Externe de la Berlin trebuie să stabilească ce este serviciul diplomatic german, atașatură GRU sau serviciul diplomatic al unui stat european”, a continuat Tudor Păcuraru, într-o notă dură, în interviul pe care-l redăm, în integralitate, în cele ce urmează. 

Tudor Păcuraru: Ca să înțelegem ce s-a întâmplat și ce se întâmplă, trebuie să explic ce este un mancurt. Frații dincolo de Prut știu foarte bine ce este un mancurt, dar dincoace de Prut e mai dificil.

În 1945, când Rusia sovietică a cucerit Germania, a făcut acolo ce știa mai bine, adică a avut o ocupație de tip hitlerist. Ce le-a făcut Hitler la ei în țară le-a făcut Stalin germanilor în Germania. Asta se potrivește bine cu modul de a fi al imperiului moscovit. Cum spune domnul Dughin, este vorba despre un imperiu copiat după cel al lui Ginghis Han.

Lucrurile au mers așa până când, în 1953, nemții s-au răsculat împotriva forțelor de ocupație. A fost răscoală mare la Berlin. Odată cu moartea lui Stalin, următorul lider, Hrușciov, care era puțin mai luminat, și-a dat seama că o ocupație de tip hitlerist costă teribil de mult, adică trebuie să menții acolo armată din plin, tancuri din plin, ca la o adică să-i ia în baionete pe germanii care s-au răsculat.

Rușii le-au demontat fabricile, i-au lăsat muritori de foame, i-au jefuit cât i-au putut jefui. Partea de Germanie ocupată de Uniunea Sovietică era practic țara nimănui, jefuită, totul era demontat și trimis în Uniunea Sovietică. Asta nu putea dura la nesfârșit, întrucât ca să-i ții pe ăștia în stare de sclavie, trebuia să fie o baionetă în spinare.

Or, Hrușciov avea nevoie de oameni, de oameni tineri, nu în armată, ci pe frontul intern la reconstrucția Rusiei sovietice. Pe cale de consecință, au schimbat foaia. Au schimbat foaia profitând de cuceririle psihiatriei sovietice care, între timp, pusese la punct sistemul spălării pe creier. Sovieticii au experimentat acest sistem în războiul din Coreea cu mari reușite. Astfel, au avut în vedere să spele pe creier un întreg popor, poporul german din zona lor de ocupație.

Au debutat cu tinerii, căci ăștia sunt mai ușor de influențat, și au început să-i îndoctrineze cu ideea de bază că poporul german este vinovat de faptul că a atacat Rusia sovietică, stârnind astfel Al Doilea Război Mondial. Dar de unde? Deci este o minciună totală. În realitate, Al Doilea Război Mondial a fost stârnit de Stalin și Hitler, care la 23 august 1939 au semnat o alianță care i-a eliberat mâinile lui Hitler ca să poată ataca toată Europa de Vest. Asta nu spuneau, ci pentru rușii sovietici numai nemții erau de vină.

Pe baza acestei culpabilizări s-a construit obediența față de Moscova. Deci ei au încercat să le inoculeze germanilor din est obediența, subordonarea față de Moscova: Moscova are întotdeauna dreptate, tezele Moscovei sunt adevărul adevărat.

Cei care s-au lăsat mai bine spălați pe creier au devenit mancurți, adică oameni care nu văd decât ce li se spune de la Moscova să vadă. Iar ăștia au fost propulsați în ierarhiile superioare ale statului est-german. Odată cu Unificarea, acești mancurți au fost reangajați de statul federal german, de statul german unificat.

Și au fost elemente suspecte care i-au promovat, precum cancelarul Schröder, care după ce a terminat de construit conductele care au înfeudat Germania Moscovei, a fost numit director la compania de stat petrolieră a Rusiei, cu un salariu mai mult decât profitabil.

Sau doamna Merkel, marea prietenă a Moscovei, cu studii făcute la Moscova, fiindcă ea a fost secretar de UTC, secretar al tineretului comunist din centrul universitar Leipzig, iar ea a studiat marxismul la Moscova și care a întărit dependența Germaniei de resursele de gaz și de altă natură ale Rusiei. Aceștia au promovat, inclusiv în diplomația germană, mancurți.

Cum funcționează mancurtul? El are un buton ascuns pe care atunci când apasă Moscova, el începe să debiteze sloganurile Moscovei. Butonul ăsta i-a fost montat din copilărie. Este exact sistemul Pavlov, reflex condiționat.

Pavlov a făcut așa, a pus o sonerie lângă cușca câinelui și înainte de a-i da de mâncare suna la sonerie. După 10-20 de repetări, suna la sonerie, nu-i aducea de mâncare, dar câinele începea să saliveze.

Așa și cu mancurtul: are un buton ascuns. Atunci când apasă Moscova pe butonul ăla ascuns, poate să fie o frază, poate să fie un cuvânt. Își pierde controlul și începe să debiteze lozinci moscovite.

După acest episod, excelența sa, domnul ambasador, nu își mai amintea să fi debitat ceva. Nu, el nu își mai amintea acele câteva secunde, fiindcă a fost condiționat psihologic după metoda KGB-istului Makarenko, că atunci când i se apasă butonul, se începe lozinca. După care el nu își mai aduce aminte ce a spus.

Omul a rămas profund tulburat când a văzut înregistrarea TV. Inițial acuzase o greșeală de traducere. De abia după ce a văzut înregistrarea și-a dat seama că el recita lozincile lui Putin. De fapt, sunt lozincile tovarășului Stalin, care i-au fost implantate în minte în copilărie.

Credeți că e singurul mancurt din echipa actuală a Germaniei? Nu! Înaintea lui a fost o doamnă ambasadoare la Chișinău, care, tot așa, avea butonelul ascuns și de fiecare dată când tovarășii socialiști pro-ruși de acolo apăsau butonelul, începea să debiteze ce-i spusese Putin la ureche în noaptea respectivă.

Asta este povestea tristă a unui popor în care o treime din populație a fost la cheremul Rusiei sovietice, a trăit sub ocupație rusească și a fost prelucrată psihologic de KGB-iști.

Jurnalist: Dar eu, totuși, nu înțeleg. Înseamnă că Germania, în continuare, este sub influența acestor mancurți. Germania este foarte conștientă că are în rândurile sale o serie de mancurți pe care îi trimite ca diplomați la Moscova – poate pentru reciclare am putea spune – ca să-și primească noile teze. Și după aceea, e foarte interesant, diplomația germană occidentală, reprezentând cea mai mare economie a UE, își trimite diplomatul de la Moscova exact în Republica Moldova. Știm foarte bine că Republica Moldova este o țară foarte sensibilă la ceea ce înseamnă Rusia și știm foarte bine că Germania finanțează, totuși, puternic Republica Moldova tocmai pe această cale a integrării în Uniunea Europeană. Mi se pare ceva foarte ciudat, foarte dubios.

Tudor Păcuraru: Practic, Republica Federală Germania a fost ținta principală a KGB și a ramurii sale est-germane, Stasi, timp de decenii. Republica Federală Germania a fost infiltrată la vârf.

Au avut un șef al organelor de informații est-germane care a cerut azil politic în est, la ruși. Au avut un cancelar, Willy Brandt, care a fost compromis de faptul că principalul său secretar era agent rus. L-au avut pe domnul Schröder, care, după ce a băgat în dependență Germania, s-a făcut mare director la ruși.

Ce să vă spun, este o țară care a dovedit mari vulnerabilități. Nu mă miră deloc faptul că diplomația germană înregistrează asemenea căderi, aș spune trădări.

Interesele Germaniei nu sunt acelea de a da pe mâna rușilor Gurile Dunării, dar asta face practic ambasadorul lor acolo. Eu, în locul Ministerului Federal de Externe, l-aș rechema pe ăsta și l-aș pensiona imediat.

A făcut ce a făcut în Georgia, unde, practic, a încurajat forțe rusești, tot așa, pe bază de buton mancurt. Acum face exact aceeași chestie la Chișinău.

Oare Germania nu își vede interesul? Chiar dorește ca Rusia să se înstăpânească pe Gurile Dunării? Nu cred că sunt chiar atât de fraieri.

Poate n-or mai fi germanii de odinioară, așa cum ne imaginam noi, dar atât de fraieri nu cred că sunt.

Jurnalist: Da, este foarte ciudat, pentru că oricum se vede clar că sunt penetrați puternic. Sunt finanțate de către Moscova o serie de structuri foarte puternice. Este vorba despre ascensiunea AFD-ului, ceea ce reprezintă un mare pericol la adresa democrației germane, democrației clasice germane. Știm foarte bine că AFD-ul a pornit ca o structură politică puternică în estul Germaniei, finanțată de ruși și mai ales compusă din acei, cum ați spus dumneavoastră, mancurți ai Moscovei, care acum livrează teze ale Moscovei. Iar acest AFD a câștigat acum nu știu câte landuri și se află foarte aproape de Partidul Creștin Democrat german, de orientare de dreapta conservatoare.

Tudor Păcuraru: Asta mă consolează, datorită faptului că demonstrează că românii nu sunt chiar singurii fraieri ai Europei. Ai noștri erau să-l voteze pe un spion securist, pe Călin Georgescu, iar ăștia acum votează neohitleriștii lui Putin.

Asta este… Asta e democrația. Democrația are riscurile sale. Pui puterea în mâna poporului, care nu întotdeauna are discernământul necesar, dar trebuie să o accepți ca atare.

Problema la noi este că ai noștri nu luptă cu propaganda moscovită sau luptă cu jumătate de gură. La fel, din aceleași motive. Sunt bine infiltrați de interese moscovite, care în anii 90 s-au lipit de toți securiștii dați afară pentru mentalități obtuze. Sunt oameni care au ieșit din structurile de informație și din structurile militare la începutul anilor 90 și pe care acum îi vezi roind în jurul comandamentului Vlad Țepeș și al lui Călin Georgescu, care a recunoscut cu subiect și predicat că el a fost la informații externe pe vremea lui Ceaușescu. A recunoscut într-o emisiune a doamnei Anca Alexandrescu.

Eu ce pot să le fac la români? Votează un securist ceaușist în fruntea țării?

Astfel, să nu-i arătăm prea tare cu degetul pe nemți și să ne uităm puțin și în ograda noastră.

Jurnalist: Dar mai mult ne doare faptul că în Republica Moldova, care acum se chinuie să elimine aceste elemente moscovite – și știm foarte bine că este extrem de greu –, totuși o țară din Occident promovează tezele moscovite, ceea ce este foarte ciudat. Și atunci cum facem? Republica Moldova se zbate să scape de ruși, se zbate să poată să se integreze în structurile europene, iar o țară esențială a UE încearcă să oprească, prin aceste teze și prin aceste comportamente ale unui reprezentant al Germaniei, traseul foarte complicat de integrare în Uniunea Europeană.

Tudor Păcuraru: Este greu de explicat ce se petrece în diplomația germană, care pe de-o parte aderă la poziția Comisiei Europene privitoare la calea B de accedere a Republicii Moldova în Uniunea Europeană – nu intru în detalii, se știe la ce se referă –, și pe de altă parte neagă această cale B, susținând că moldovenii și românii sunt două popoare diferite, care vorbesc două limbi diferite.

Eu la bază sunt filolog, astfel încât îl rog pe acest individ ambasador să-mi arate un dicționar moldovenesc-român, iar atunci voi crede că într-adevăr sunt două limbi diferite. Această replică a fost dată de un lingvist sovietic la începutul anilor 50, în epoca lui Stalin. Cu aceasta, în lumea lingvisticii, în lumea științei lingvistice, chestiunea cu limba moldovenească a fost închisă. Ea a rămas deschisă doar pentru KGB, pentru FSB.

Acum rămâne de văzut dacă domnul ambasador este agent al FSB-ului sau este agent al GRU-ului, adică al spionajului militar sovietic rus. Asta nu e treaba mea să deznod.

E treaba Ministerului de Externe de la Berlin, care trebuie să stabilească ce este serviciul diplomatic german, atașatură GRU sau serviciul diplomatic al unui stat european.