Republica Moldova, în centrul atenției mondiale: ce spun The New York Times și The Economist despre viitorul statului
În ultimele zile, două dintre cele mai importante publicații internaționale au acordat o atenție deosebită Republicii Moldova. The New York Times a publicat o investigație amplă despre strategia Kremlinului în raport cu Republica Moldova, în timp ce The Economist analizează posibilitatea Unirii Republicii Moldova cu România.
La prima vedere, cele două articole tratează subiecte diferite. În realitate, ele descriu două fețe ale aceleiași probleme geopolitice – viitorul Republicii Moldova într-o regiune în care confruntarea dintre Rusia și Occident continuă să se intensifice.
Kremlinul și „a doua țintă”
Potrivit unor oficiali occidentali din serviciile de informații citați de The New York Times, prioritatea numărul unu a lui Vladimir Putin rămâne Ucraina, iar Republica Moldova ar reprezenta una dintre următoarele ținte strategice ale Kremlinului.
Obiectivul Moscovei nu s-ar limita la influențarea alegerilor sau la promovarea unor partide favorabile Rusiei. Conform investigației, Kremlinul urmărește destabilizarea politică a Republicii Moldova, slăbirea guvernării proeuropene de la Chișinău și compromiterea parcursului european al țării.
Strategia ar include: cumpărarea voturilor; atacuri cibernetice; campanii de dezinformare; recrutarea unor persoane prin Telegram; folosirea unor clerici ortodocși pentru transmiterea unor mesaje anti-europene; instruirea unor persoane pentru acțiuni de destabilizare; pregătirea unor provocări și acte de violență.
Dacă informațiile prezentate de The New York Times sunt corecte, atunci Kremlinul nu urmărește pur și simplu câștigarea unei alegeri în Republica Moldova. Miza este mai mare, crearea unui climat de instabilitate care să împiedice definitiv desprinderea Republicii Moldova de spațiul geopolitic rusesc.
În aceeași logică se înscrie și informația potrivit căreia, la sfârșitul anului 2025, Vladimir Putin ar fi transmis conducerii serviciilor de securitate și structurilor militare ruse obiectivul de a contribui, în 2026, la slăbirea sau chiar „prăbușirea NATO și a UE din interior”. În acest proiect, Republica Moldova ar putea reprezenta un punct vulnerabil de presiune asupra Occidentului.
„Planul B” – România
În acest context trebuie privit și articolul publicat de The Economist despre posibilitatea unirii Republicii Moldova cu România.
Ideea centrală a articolului este simplă, dar geopolitic extrem de importantă: dacă Republica Moldova nu reușește să intre în Uniunea Europeană pe cont propriu, Unirea cu România ar putea deveni o alternativă.
Planul oficial al Chișinăului rămâne integrarea europeană, cu obiectivul de a finaliza procesul în jurul anului 2029-2030. Dar The Economist introduce un posibil „Plan B”: Republica Moldova + România = UE + NATO.
Maia Sandu a declarat că ar vota „da” într-un referendum privind Unirea cu România, iar mai mulți politicieni de la București susțin, de asemenea, ideea unionistă. Președintele României, Nicușor Dan, este prezentat în articol drept unionist.
Mai important este că sprijinul pentru Unire nu mai poate fi considerat marginal. Potrivit datelor citate de publicație, aproximativ 70% dintre români și circa 40% dintre moldoveni susțin Unirea. În Republica Moldova, sprijinul pentru această idee s-ar fi dublat în ultimul deceniu.
Obstacolul francez pentru integrarea în UE
Una dintre ipotezele cele mai interesante ale articolului este legată de Franța.
Chiar dacă Republica Moldova ar reuși să îndeplinească toate condițiile tehnice pentru aderarea la UE, acest lucru nu ar garanta automat intrarea în Uniune. Aderarea unui nou stat presupune ratificarea tratatului de aderare de către statele membre, iar Franța are o procedură constituțională particulară pentru astfel de cazuri.
Potrivit articolului, aderarea unui nou stat poate ajunge la un referendum în Franța, dacă nu este activată alternativa parlamentară prevăzută de Constituție. Într-un scenariu în care forțele eurosceptice și anti-extindere ar deveni mai puternice la Paris, ratificarea aderării Moldovei ar putea deveni problematică.
The Economist merge chiar mai departe și imaginează situația în care, până în 2029, Marine Le Pen ar ajunge președinta Franței. O asemenea evoluție ar putea transforma extinderea UE într-o problemă politică și mai complicată.
De aici vine comparația cu „opțiunea est-germană”: Germania de Est nu a devenit membră a Uniunii Europene printr-un proces clasic de aderare, ci a fost integrată în Republica Federală Germania. În mod similar, într-un scenariu ipotetic, Republica Moldova ar putea intra în structurile europene prin integrarea în România.
Transnistria, Găgăuzia și costurile Unirii
Evident, lucrurile nu sunt atât de simple.
Unirea ar ridica probleme majore. România ar trebui să suporte costurile economice ale integrării unui stat mult mai sărac. Republica Moldova nu controlează Transnistria, iar problema regiunii separatiste ar deveni automat una românească și, implicit, una europeană și NATO. Există și problema Găgăuziei, unde acordurile existente prevăd posibilitatea unei reacții separatiste în anumite circumstanțe. Cu toate acestea, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. Mai ales într-un context în care capacitatea Rusiei de a susține Transnistria și Găgăuzia ar putea fi redusă.
Concluzia publicației este una care merită atenție: „Este puțin probabil, dar nu de neconceput, ca în următorii zece ani, pentru a obține aderarea la UE, Moldova să facă loc unei Românii Mari”.
Două articole, aceeași problemă
Privite împreună, cele două materiale conturează o imagine geopolitică extrem de interesantă.
The New York Times vorbește despre problema de securitate: o Rusie putinistă și revanșardă care încearcă să împiedice integrarea Republicii Moldova în Occident.
The Economist vorbește despre posibila soluție geopolitică: integrarea Republicii Moldova în România, în cazul în care drumul european al Chișinăului ar fi blocat.
Astfel, problema fundamentală a Republicii Moldova rămâne securitatea. Atâta timp cât la Kremlin există un regim care consideră spațiul post-sovietic drept o zonă legitimă de influență, Republica Moldova va rămâne vulnerabilă. Chiar dacă nu există o perspectivă imediată a unei invazii, presiunea politică, economică, informațională și socială poate continua. În acest sens, integrarea europeană nu reprezintă doar un proiect economic pentru Republica Moldova, ci unul de securitate națională.
Iar dacă aderarea la UE se va dovedi imposibilă din cauza unor blocaje politice externe, Unirea cu România ar putea căpăta o semnificație geopolitică pe care nu o avea acum câteva decenii. Nu ar mai fi doar o discuție despre identitate, limbă sau istorie. Ar deveni o discuție despre securitate, apartenență geopolitică și supraviețuirea unui stat aflat între două lumi.
Într-un asemenea scenariu, Unirea ar putea reprezenta nu doar o soluție geopolitică pentru Republica Moldova, ci și o formă de reparație istorică. Dar, mai important, ar putea elimina una dintre principalele vulnerabilități strategice ale acestui spațiu: existența unui stat mic, militar vulnerabil și expus presiunii Kremlinului, situat chiar la frontiera Uniunii Europene și a NATO.
Pentru moment, însă, Republica Moldova are propriul său drum – aderarea la Uniunea Europeană ca stat independent. Iar întrebarea pe care o ridică aceste două publicații nu este dacă Unirea se va produce, ci dacă geopolitica următorilor ani va face din ea o necesitate.
