Republica Moldova la 35 de ani de Independență. Peste 4 milioane de cetățeni și salarii peste nivelul din 1991, dar tot mai puțini oameni susțin economia
La 35 de ani de la proclamarea Independenței, Republica Moldova ar avea din nou peste patru milioane de cetățeni, iar puterea reală de cumpărare a salariilor și pensiilor a recuperat prăbușirea dramatică din anii ’90. Dincolo de această evoluție, tabloul demografic și economic rămâne complicat: aproximativ 1,34 milioane de moldoveni s-ar afla peste hotare, iar numărul angajaților este încă de peste două ori mai mic decât în 1991. Datele apar într-o analiză realizată de expertul economic Veaceslav Ioniță.
Potrivit estimărilor expertului, la începutul trimestrului trei din 2026, Republica Moldova avea aproximativ 4,04 milioane de cetățeni cu acte în regulă. Dacă sunt incluși cetățenii din diasporă și copiii născuți și înregistrați peste hotare, cifra ar putea ajunge la aproximativ 4,13 milioane.
„Noi suntem mai mulți decât credeam”, a declarat Veaceslav Ioniță, precizând că statisticile oficiale nu surprind integral cetățenii aflați în străinătate și copiii născuți peste hotare.
În prezent, circa 360.000 de locuitori din stânga Nistrului dețin cetățenia Republicii Moldova, în timp ce aproximativ 85.000 nu au obținut-o. În total, Ioniță estimează numărul cetățenilor la circa 4,046 milioane: aproximativ 3,686 milioane pe malul drept și 360.000 pe malul stâng.
Cifrele nu înseamnă însă că toți acești oameni locuiesc în țară. Din cei aproximativ 3,686 milioane de cetățeni de pe malul drept, circa 2,343 milioane sunt înregistrați ca aflându-se în Republica Moldova. Astfel, aproximativ 1,34 milioane s-ar afla peste hotare. Una dintre cele mai mari schimbări produse în cele trei decenii și jumătate privește piața muncii. În 1991, pe malul drept al Nistrului existau aproximativ 1,56 milioane de persoane active și 582.000 de pensionari. În 2010, numărul lucrătorilor oficiali coborâse la numai 598.000. În prezent, aproximativ 650.000 de persoane ar fi angajate oficial, cu circa 50.000 mai multe decât în 2020.
„Situația este dramatică în comparație cu 1991, iar creșterea din ultimii cinci ani arată o recuperare ușoară. Deci, n-am ajuns încă nici la nivelul anului 2005. Nu mai vorbim de anul 2000, 1995 sau 1991”, a subliniat expertul.
La capitolul venituri, evoluția este mai favorabilă. Ajustate la inflație și puterea de cumpărare, salariile au depășit nivelul din 1991 începând cu 2008. În 2026, salariul mediu brut din Chișinău ar urma să treacă, pentru prima dată, pragul de 1.000 de euro.
„În 1993, veniturile populației au scăzut în termeni reali de cinci ori, la 19% din nivelul anterior. Maximumul l-am avut în 1986-198. În 1993, salariul oamenilor noștri, în doi ani de zile după Independență, a ajuns la circa o cincime din nivelul anterior. Veniturile salariale au scăzut dramatic. Apoi, situația a început să se îmbunătățească până în 1997, apoi iarăși a coborât brusc. Ne-a lovit criza din 1998-1999. Ne-am revenit și am întrecut în 2008 salariul de la nivelul anului 1991. Deci, după 2008, cetățenii noștri au început să aibă un salariu real mai mare decât în 1991”, a precizat Ioniță.
Numărul salariaților cu venituri de peste 1.000 de euro lunar ar urma să depășească 140.000 în acest an, față de numai aproximativ 1.900 în 2014. Peste 20.000 de persoane ar avea salarii mai mari de 2.000 de euro. Recuperarea a fost mult mai lentă pentru pensionari. În anul 2000, puterea reală de cumpărare a pensiei reprezenta doar aproximativ 17% din cea înregistrată în 1991. Nivelul din 1990 a fost depășit abia în 2024.
„În 1993, odată cu introducerea monedei naționale, pensia era de 19 lei. Anul trecut, pensia medie anuală a fost de 4.200 de lei, iar în acest an va depăși 4.600 de lei. Este o creștere semnificativă, însă, după cum am menționat, leul de astăzi nu poate fi comparat direct cu cel din trecut. Având în vedere episoadele de inflație severă prin care am trecut, ne-am raportat la puterea reală de cumpărare, iar aici situația este mult mai dramatică. Deși am luat anul 1991 ca reper, să nu uităm că cel mai înalt nivel al pensiilor a fost atins în 1990; deja în 1991, pensia reală era cu aproape 12% mai mică, urmând o adevărată prăbușire. În anul 2000, puterea de cumpărare a pensiilor reprezenta doar 17% din nivelul lui 1991, fiind de peste șase ori mai mică, și doar 15% față de 1990. Practic, oamenii trăiau de șase ori mai săraci, iar pensionarii au ajuns la limita de subzistență, fiind categoria cea mai afectată”, a explicat Ioniță.
Ioniță constată că, după această recuperare îndelungată, pensiile reale se mențin pentru al treilea an consecutiv peste reperul de la începutul anilor ’90.
„Astăzi, în 2026, este al treilea an când pensionarii din Republica Moldova au o pensie reală mai mare decât a fost în 1990”, a conchis Veaceslav Ioniță.
