Ambasadorul cu bocanci. Kremlinul își pregătește alibiul pentru agresarea Basarabiei
Ambasadorul rus Oleg Ozerov nu mai vorbește ca reprezentant al unui stat care caută dialogul, ci ca purtător de cuvânt al unei puteri agresive care pregătește publicul intern și extern pentru confruntare. La 29 august, el a susținut că Occidentul înarmează Republica Moldova, o pregătește pentru război cu Rusia, folosește teritoriul țării în interesul armatei ucrainene și că Moscova urmărește atent situația drepturilor vorbitorilor de rusă. Nu a prezentat dovezi pentru acuzațiile sale. Formula este însă ușor de recunoscut. Utilizează expresii precum control occidental, militarizare, rusofobie, drepturi încălcate și, la final, sugestia că Rusia ar putea fi obligată să reacționeze.
Momentul nu pare întâmplător. Declarația vine imediat după prima vizită la Chișinău a Comitetului Politic al NATO, dedicată suveranității, rezilienței și apărării Republicii Moldova. Mesajul ambasadorului încearcă să transforme sprijinul defensiv acordat unui stat vulnerabil într-o presupusă pregătire de război și să sperie societatea exact când cooperarea cu partenerii occidentali devine mai vizibilă.
Aceasta nu este analiză diplomatică, ci fabricarea unui pretext. Narațiuni similare au fost folosite de Kremlin înaintea invaziei Ucrainei. Moscova prezintă apărarea victimei drept provocare, iar propria amenințare drept reacție preventivă. Republica Moldova își modernizează armata deoarece are un război la frontieră, drone rusești deasupra teritoriului și trupe ruse staționate în regiunea transnistreană. Constituția proclamă neutralitatea și interzice dislocarea trupelor străine. Prin urmare, Rusia, nu NATO, încalcă spiritul și litera neutralității moldovenești.
Pretextul apărării rușilor
Amenințarea actuală nu este un accident de limbaj, ci ultima verigă dintr-un șir lung. În 2013, Dmitri Rogozin avertiza Chișinăul, înaintea apropierii de Uniunea Europeană: „Sper să nu înghețați la iarnă”. A transformat gazul într-o bâtă politică. De asemenea, în septembrie 2022, Serghei Lavrov a avertizat că orice presupus pericol pentru militarii ruși din Transnistria poate provoca o confruntare cu Moscova.
Ozerov a continuat metodic escaladarea. În februarie 2026, el amintea amenințător că ucrainenii au crezut cândva că Rusia nu va răspunde. În aprilie, declara că Moscova va folosi toate mijloacele disponibile pentru a-și proteja cetățenii și trupele din stânga Nistrului, atribuind dinainte responsabilitatea conducerii Republicii Moldova. La 12 august, viceministrul rus Mihail Galuzin a mers mai departe. Acesta a menționat că o acțiune împotriva Transnistriei ar fi tratată drept atac asupra Federației Ruse și ar avea consecințe catastrofale.
Mecanismul este cinic. Rusia menține ilegal militari pe teritoriul altui stat, înlesnește acordarea cetățeniei ruse în regiunea separatistă, apoi invocă protejarea acestor cetățeni pentru a limita suveranitatea Chișinăului. Agresorul își creează singur ostaticii, pericolul și pretinsul drept de intervenție.
Chișinăul nu mai trebuie să mimeze normalitatea
Republica Moldova nu trebuie să răspundă isteric, dar nici să trateze asemenea declarații ca zgomot propagandistic obișnuit. Fiecare amenințare trebuie documentată, demontată public și transmisă partenerilor europeni, NATO și OSCE. Ambasadorului trebuie să i se ceară oficial să prezinte dovezile pentru acuzațiile privind încălcarea drepturilor vorbitorilor de rusă și presupusa utilizare militară a teritoriului moldovenesc. În lipsa lor, afirmațiile trebuie numite corect: dezinformare și intimidare.
Protejarea comunităților minoritare aparține statului R.Moldova, prin Constituție și lege, nu Kremlinului. Moscova nu deține un drept de tutelă asupra cetățenilor Republicii Moldova. Iar consolidarea apărării nu este militarism, ci reacția firească a unui stat vulnerabil la agresiunea rusă din imediata vecinătate.
Ozerov se comportă mai puțin ca diplomat și mai mult ca un comisar politic trimis să traseze liniile roșii ale Kremlinului. Dacă această conduită continuă, Chișinăul trebuie să ia în calcul inclusiv declararea sa persona non grata. Rusia amenință Moldova nu pentru că Moldova o amenință, ci pentru că Moldova începe, în sfârșit, să nu se mai teamă de ea și să-și apere libertatea de a alege. Tăcerea nu calmează un imperiu revizionist, doar îi confirmă că intimidarea funcționează și îl încurajează să ridice mereu miza.
