EXCLUSIV De ce au oprit separatiștii starea de urgență economică, deși criza din așa-zisa Transnistria se adâncește de la o lună la alta? MOTIVELE

La 13 septembrie, starea de urgență economică a expirat în așa-zisa Transnistria. Dar asta se întâmplă nu pentru că s-ar fi terminat criza economică de la Est de Prut, din contră, criza se adâncește de la o lună la alta, ci pentru că politrucii separatiști nu au mai putut prelungi acest statut juridic, din cauza începerii campaniei electorale pentru funcția de pretins „președinte” al așa-zisei Transnistrii.
Ce înseamnă ridicarea stării de urgență economică pentru cetățenii de rând și pentru mediul de afaceri de pe malul stâng al Nistrului? Aflați din cele ce urmează.

Începând cu 11 decembrie 2024, regiunea separatizată de ruși s-a aflat aproape neîntrerupt sub stare de urgență economică. Decretul „președintelui” local privind instituirea stării de urgență a fost prelungit de șase ori de către parlamentul-fantomă de la Tiraspol. O excepție a avut loc toamna trecută, când separatiștii au organizat „alegeri generale” pentru așa-zisele consilii locale și pentru presupusul ”parlament” regional; astfel, regiunea a funcționat fără a fi sub incidența stării de urgență economică dinspre sfârșitul lunii septembrie până la jumătatea lunii decembrie a anului trecut. După finalizarea alegerilor și validarea mandatelor așa-zișilor deputați „aleși”, regimul juridic special a fost reintrodus la 15 decembrie.

Conform așa-zisei legislații electorale locale, organizarea de alegeri pe durata stării de urgență este interzisă. Dacă starea de urgență nu este ridicată, mandatele politrucilor aflați în funcție se prelungesc automat până la încetarea acesteia. Având în vedere lupta disperată a regiunii pentru supraviețuire, „vechea gardă” nu mai dorește să ”guverneze” acest pretins „stat” nerecunoscut de nimeni pe plan internațional; prin urmare, nu vor prelungi starea de urgență pentru a doua oară într-un singur an doar pentru a organiza „alegeri”.
Pe lângă limitările stricte privind cheltuielile bugetare și supravegherea directă a acțiunilor pretinșilor oficiali de la Tiraspol, acest regim juridic a acordat facilități fiscale întreprinderilor locale și a permis cetățenilor de rând să acumuleze restanțe la plata utilităților. Toate aceste concesii au fost prevăzute în mod explicit în așa-zisa lege „Cu privire la măsurile statale menite să minimizeze impactul negativ al instituirii stării de urgență economică, asociată reducerii (sau sistării) livrărilor de gaze naturale către Republica Moldovenească Nistreană”.

Conform prevederilor ”legale”, populației i se aplică reguli speciale privind serviciile de utilități pe durata stării de urgență economică. În primul rând, furnizorii de servicii au interdicția de a deconecta consumatorii de la utilități din cauza datoriilor acumulate. Pe perioada aplicării acestui regim special, furnizorilor le este interzis să restricționeze sau să întrerupă complet furnizarea serviciilor (energie electrică, apă, gaze, încălzire) în cazurile de plată parțială sau cu întârziere.

În condiții normale, furnizorii de servicii pot sista furnizarea către un consumator dacă acesta a acumulat restanțe de cel mult trei luni. În plus, pe durata stării de urgență, nu se percep penalități sau taxe de întârziere pentru plățile restante la utilități. Cei care au ales totuși să își achite facturile au putut opta pentru un plan de eșalonare a plății, valabil până la sfârșitul anului calendaristic, ceea ce le-a permis să stingă datoria prin rate lunare egale.

Practic, oamenii au putut amâna plățile și acumula datorii fără a se confrunta cu riscul întreruperii furnizării de utilități. A se nota că acest lucru a fost esențial pentru supraviețuirea locuitorilor de rând în contextul închiderii fabricilor, al reducerilor salariale și al creșterii accentuate a costurilor pentru utilități în întreaga regiune, mai cu seamă în condițiile sărăciei pandemice de la Est de Nistru. Este de remarcat faptul că, începând cu 1 martie 2025, tarifele la utilități din regiune au crescut semnificativ; pentru anumite categorii, majorările au variat între 30% și 290%. Creșterea prețurilor la energie electrică (157%) și la gaze (109%) s-a dovedit a fi cea mai împovărătoare pentru locuitorii din zonă.

Starea de urgență a fost, de asemenea, crucială pentru supraviețuirea întreprinderilor locale. În condițiile în care activitatea economică era blocată, acest regim juridic special a permis companiilor să amâne plata impozitelor sau să le achite în tranșe. Acest lucru a oferit multor firme posibilitatea de a-și menține producția, cel puțin parțial, și de a-și păstra angajații. Totuși, măsura a avut un impact redus asupra industriei locale; până la sfârșitul anului 2025, ”PIB-ul” regiunii a scăzut cu aproape 26%.

Odată cu încetarea stării de urgență economică, toate măsurile speciale de sprijin pentru persoane fizice și companii au expirat automat. Companiile de utilități și pretinșii executori judecătorești sunt acum autorizați să aplice proceduri standard de recuperare a creanțelor împotriva locuitorilor din regiune. Furnizorii de utilități pot percepe dobânzi (penalități) pentru sumele restante sau pot sista furnizarea serviciilor către clienții care nu au efectuat plata, până la achitarea datoriei.

Dacă o persoană refuză să achite voluntar datoria, furnizorul de utilități poate sesiza pretinsa instanță. Așa-zisa ”instanță” este obligată să examineze cererea organizației privind recuperarea datoriei în termen de cinci zile, fără prezența debitorului. ”Instanțele” locale soluționează cu mare rapiditate și cu prioritate cauzele care vizează datorii ale cetățenilor către închipuit „stat” inventat de trupe rusești de ocupație.

După ce hotărârea ”instanței” devine executorie, documentele sunt transmise așa-zisului Serviciu de Executare Silită. Pretinsul executor judecătoresc inițiază procedura de executare silită și acordă debitorului un termen de șapte zile pentru efectuarea plății de bunăvoie. Dacă datoria rămâne neachitată după expirarea acestui termen, ”executorii” pot sechestra bunurile debitorului, pot dispune retragerea silită a fondurilor din conturile bancare ale acestuia (prin intermediul unei solicitări către bancă) și pot institui o interdicție de părăsire a regiunii. Așa cum s-a anunțat anterior, sunt în curs de realizare demersuri pentru suplimentarea numărului de așa-ziși executori judecătorești; de asemenea, am abordat situația generală a debitorilor din regiune (detalii AICI)

Interesant este că statisticile pretinsului Minister al Justiției din plan local indică faptul că restanțele populației către zisul ”stat” pentru servicii de utilități ocupă primul loc în ceea ce privește numărul procedurilor de executare silită aflate în curs. Pentru a soluționa această problemă, parlamentul-fantomă de la Tiraspol a aprobat, în martie 2025, modificări ale pretinsei Legi privind procedura de executare silită. Conform noilor reglementări, un ”executor judecătoresc” poate suspenda temporar furnizarea de energie electrică unei persoane care înregistrează restanțe la plata serviciilor de încălzire sau de furnizare a apei.

Totodată, la sfârșitul anului 2024, pretinsul Minister local al Dezvoltării Economice estima datoriile gospodăriilor din regiune pentru serviciile de utilități la 173 de milioane de ruble transnistrene (aproximativ 9,1 milioane euro). Așa-zisele autorități nu au publicat statistici mai recente privind aceste datorii.

Este foarte probabil ca această cifră să fi crescut semnificativ în cei aproape doi ani de când este în vigoare starea de urgență economică. Pe fondul majorării tarifelor la utilități și al scăderii drastice a veniturilor populației, cauzate de criza economică acută, locuitorii de pe malul stâng al Nistrului au fost nevoiți să aleagă, lună de lună, între a acumula restanțe la plata utilităților și a rămâne cu frigiderul gol.

În paralel cu campania pentru alegerea „președintelui” regiunii și cu expirarea iminentă a stării de urgență economică, serviciile locale de utilități au început pregătirile pentru sezonul de încălzire care urmează. Potrivit pretinsului Minister local al Dezvoltării Economice, gradul general de uzură a infrastructurii de utilități era de 80% la începutul anului 2025.

O parte semnificativă a rețelelor și conductelor de termoficare a fost instalată în anii ’70, în perioada sovietică, iar termenele de garanție privind durata de viață a acestora au expirat în urmă cu două decenii. Numeroase centrale termice necesită modernizare sau reparații capitale, în timp ce rețelele interne de utilități din blocurile de locuințe se află deja într-o stare critică.

Criza energetică din lunile ianuarie și februarie ale anului trecut a accentuat această uzură cu 5–10%, în funcție de tipul și întinderea rețelelor. Din cauza lipsei livrărilor de gaze, într-o singură lună a anului trecut s-au produs aproape 3.500 de avarii la nivelul tuturor rețelelor de utilități. Acest lucru a agravat și mai mult deteriorarea infrastructurii din așa-zisa Transnistria.

Sunt necesare fonduri semnificative pentru reparații capitale și curente, pentru pregătirea echipamentelor de iarnă și pentru asigurarea unei marje minime de siguranță; cu toate acestea, bugetul regional nu dispune de resursele necesare nici măcar pentru acoperirea salariilor din ”sectorul public”. Plățile efectuate de populație pentru serviciile de utilități rămân principala sursă a acestor fonduri.

Tocmai de aceea, odată cu expirarea stării de urgență economică, pretinsele autorități și furnizorii de utilități vor putea, în sfârșit, să recupereze de la locuitorii regiunii plățile restante pentru utilități. La urma urmei, fără aceste fonduri, este imposibil să se pregătească sistemele de utilități pentru iarnă sau să se asigure o funcționare, fie și doar relativ neîntreruptă, pe durata sezonului de încălzire.