Rusia folosește Găgăuzia ca pe un instrument de șantaj împotriva Republicii Moldova. Kremlinul exploatează nemulțumirile locale, alimentează frica și susține mecanisme care compromit libertatea votului. Autonomia devine, în această strategie, locul din care statul poate fi contestat permanent, iar apropierea de Uniunea Europeană poate fi sabotată. Alegerile din 15 noiembrie 2026 aduc o confruntare politică decisivă. Vorbim de capacitatea autorităților de la Chișinău de a asigura cetățenilor condițiile pentru a hotărî singuri împotriva ambiției Moscovei de a le controla viitorul.
Conferința „UTA Găgăuzia după decizia Curții Constituționale. Noul context instituțional dintre Chișinău și Comrat”, desfășurată pe 6 octombrie 2026, la Universitatea de Stat din Moldova, a pus în discuție vulnerabilități pe care Rusia le exploatează împotriva întregii țări. Coruperea alegătorilor, dezinformarea și neîncrederea dintre instituții formează terenul unei intervenții care urmărește să transforme competiția electorală într-o luptă pentru controlul autonomiei din exterior.
Evenimentul a fost organizat de Centrul de Inițiative Civice pentru Minoritățile Naționale (ICPMN), în parteneriat cu Agenția de presă Karadeniz Press (Centrul de Studii Strategice pentru Marea Neagră), cu sprijinul financiar al Uniunii Europene și al German Marshall Fund of the United States – Transatlantic Foundation (GMF TF). Au susținut conferința Fundația Konrad Adenauer în Republica Moldova, Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Republica Moldova, Universitatea de Stat din Moldova (USM) și Facultatea de Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative (FRIȘPA).
Acuzația împotriva Rusiei are un fundament documentat. În iulie 2025, Consiliul Uniunii Europene a sancționat persoane și entități implicate în destabilizarea Moldovei, inclusiv prin cumpărarea voturilor și dezinformare. Printre entitățile vizate se afla o companie cu legături multiple cu Moscova, asociată tentativelor de influențare a scrutinelor din 2024. În aprilie 2026, sancțiunile au fost prelungite până în aprilie 2027. Aceste fapte arată cât de concret se intersectează interesele rusești cu atacurile asupra democrației moldovenești.
Moscova urmărește să facă din fiecare regulă electorală un motiv de revoltă și din fiecare instituție națională un presupus dușman al autonomiei. La conferință au fost prezentate narațiuni despre desființarea Găgăuziei, despre instalarea unui bașcan convenabil Chișinăului și despre boicotarea alegerilor. Politic, asemenea mesaje servesc strategiei rusești de slăbire a statului. Ele distrug încrederea în proceduri înainte ca cetățenii să ajungă la urne și oferă justificări pentru contestarea rezultatului.
Hotărârea Curții Constituționale din 9 iulie 2026 a reafirmat exercitarea autonomiei în cadrul ordinii constituționale naționale și organizarea alegerilor regionale conform regulilor adoptate de Parlament. Propaganda transformă această delimitare într-o amenințare existențială pentru comunitate. Miza manipulării este menținerea confuziei juridice, acolo unde responsabilitatea instituțiilor poate fi ascunsă, iar aplicarea legii poate fi denunțată drept persecuție. Rusia câștigă din fiecare asemenea fisură între Comrat și Chișinău.
Aceeași manipulare exploatează cerința cunoașterii limbii române de către candidații la funcția de bașcan. Condițiile publicate de CEC prevăd cunoașterea limbilor găgăuză și română. Un conducător regional trebuie să poată reprezenta comunitatea și să lucreze cu instituțiile statului. Transformarea acestei obligații într-o pretinsă agresiune culturală servește izolării autonomiei. Kremlinului îi convine o comunitate ținută departe de spațiul public național și dependentă de explicațiile distribuite prin propaganda sa.
Moscova tratează identitatea găgăuză ca pe un material de campanie electorală, bun de exploatat până când produce resentiment. Îi cere comunității loialitate, dar îi oferă dependență politică și confruntare cu instituțiile țării în care trăiește. Aceasta este o politică externă reimperializată aplicată prin intermediari. Oamenii sunt împinși să apere interese străine sub impresia că își apără propria casă. O autonomie ținută în frică poate fi mobilizată împotriva oricărei reforme democratice. Pentru Kremlin, costul acestei mobilizări este suportat de locuitori, prin stagnare, izolare și prelungirea conflictelor care le consumă viitorul.
Cumpărarea voturilor produce o dependență politică brutală. Cetățeanul împins să accepte bani devine vulnerabil în fața celor care pretind ulterior obediență. O administrație construită prin asemenea mecanisme ajunge să răspundă finanțatorilor, iar problemele locuitorilor sunt împinse în spatele comenzilor politice. Rusia exploatează sărăcia pentru a cumpăra influență, apoi prezintă influența cumpărată drept voință populară. Această fraudă morală confiscă demnitatea alegătorului și compromite instituțiile care ar trebui să îl apere.
Dezinformarea pregătește terenul pentru această captură. Când oamenii sunt bombardați cu povești despre distrugerea autonomiei, orice explicație juridică ajunge să fie privită cu suspiciune. Presa independentă trebuie să ceară dovezi și să verifice afirmațiile, inclusiv atunci când sunt rostite de candidați. Fiecare fals repetat fără verificare îi face Moscovei un serviciu și lasă alegătorul captiv într-o realitate fabricată.
Îndemnurile la boicot întemeiate pe falsuri lovesc chiar în reprezentarea democratică a comunității. Ele îi cer cetățeanului să renunțe la instrumentul prin care poate schimba conducerea, apoi folosesc neparticiparea pentru a proclama eșecul instituțiilor. Astfel, autonomia rămâne blocată în criză, iar criza devine combustibil pentru noi campanii de ostilitate. Acesta este avantajul urmărit de Rusia, și anume o regiune permanent învrăjbită cu propriul stat, suficient de vulnerabilă pentru a fi manipulată din nou.
Chișinăul are obligația să închidă spațiile în care această strategie prinde rădăcini. Prezența autorităților în autonomie trebuie să fie constantă, cu servicii funcționale și răspunsuri la problemele reale. Comunicarea în limbile folosite de comunitate trebuie însoțită de investiții și de acces la oportunități. Limba și cultura găgăuză merită sprijin efectiv. Fiecare comunitate lăsată fără explicații și fără interlocutori credibili devine mai expusă celor care îi vând resentimentul drept protecție.
Dialogul promovat la conferință capătă astfel o miză politică puternică. El reduce distanța pe care propaganda rusească o folosește pentru a inventa dușmani și pentru a ascunde interesele finanțatorilor. Cooperarea dintre organizațiile civice, universități, presă și instituții trebuie continuată după scrutin. Alegătorii au nevoie de informații despre finanțarea campaniilor, de monitorizare electorală și de instituții care reacționează la încălcări. Încrederea se construiește prin responsabilitate publică, iar asemenea responsabilitate incomodează direct mecanismele de influență ale Kremlinului.
Pe 15 noiembrie, alegătorii din Găgăuzia trebuie să poată decide fără bani murdari, intimidare și minciuni despre dispariția autonomiei. Statul are obligația să investigheze finanțarea ilegală și să protejeze libertatea votului. Rusia trebuie confruntată pentru intervenția sa destabilizatoare, cu dovezi și consecințe politice ferme. Autonomia aparține cetățenilor care trăiesc acolo. Kremlinul încearcă să le confisce această putere pentru a o folosi împotriva Moldovei. Apărarea ei începe cu refuzul de a mai accepta tutela Moscovei.
