EXCLUSIV Persoanele cu dizabilități din așa-zisa Transnistria nu mai beneficiază de rambursarea a jumătate din costul tratamentelor stomatologice: facilitatea a „dispărut” pur și simplu
Începând cu 1 octombrie 2026, reducerea de 50% la protezarea dentară pentru un număr semnificativ de persoane cu dizabilități a încetat, practic, să mai existe în așa-zisa Transnistria. Ceea ce reprezenta cândva una dintre puținele garanții financiare concrete pentru persoanele cu dizabilități din regiunea nerecunoscută de nimeni a devenit acum un serviciu care trebuie achitat integral. Pe fondul deficitului bugetar cronic, pretinsele autorități separatiste de la Tiraspol continuă să „optimizeze” obligațiile sociale, iar această nouă lovitură îi afectează pe cei care trăiesc deja la limita supraviețuirii. Asta e ”lumea rusă”.
Beneficiul anulat acoperea furnizarea și repararea protezelor dentare, precum și toate serviciile de diagnostic stomatologic. Pentru neofiți, precizăm că această facilitate a fost în vigoare timp de exact 20 de ani, începând cu 2006. Conform pretinsei ”legislații” transnistrene „Privind protecția socială a persoanelor cu dizabilități”, așa-zisul ”stat” deconta jumătate din costul protezării dentare – o dată la cinci ani – pentru persoanele cu dizabilități de gradul I sau II survenite în urma unei boli generale, a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a unei afecțiuni contractate în timpul serviciului militar; pentru persoanele cu deficiențe de vedere de gradul II; precum și pentru persoanele cu dizabilități de gradul I sau II dobândite în copilărie. În practică, această prevedere nu mai este aplicabilă; în prezent, persoanele cu dizabilități suportă integral costul.
Această decizie a pretinselor autorități locale nu a apărut din senin. Ea se înscrie într-un tipar mai amplu de restrângere a obligațiilor sociale ale „statului”. În perioada 2025–2026, separatiștii din regiunea transnistreană nerecunoscută deja suspendaseră sau reduseseră o serie de beneficii pentru persoanele cu dizabilități, veterani și pentru victimele Cernobîlului.
De exemplu, în 2025, au fost eliminate următoarele beneficii pentru aceleași categorii de persoane cu dizabilități: compensația în numerar pentru biletele de tratament balnear, indemnizațiile pentru combustibil și reparația autovehiculelor, precum și concediul suplimentar plătit pentru victimele de la Cernobîl. La acea vreme, așa-zisele autorități de la Tiraspol susțineau că aceste măsuri ar fi fost temporare și că programele de asistență fuseseră doar amânate. În 2026, aceste programe au fost din nou amânate – de data aceasta, pentru anul 2028.
În august 2026, parlamentul-fantomă de la Tiraspol a amânat implementarea programului privind egalitatea de șanse pentru perioada 2027–2029. Se preconiza ca proiectul să înceapă la începutul acelui an, vizând instalarea unor rampe pentru scaune cu rotile în 47 de locații din orașele de pe malul stâng al Nistrului și amenajarea unor treceri de pietoni moderne în 21 de puncte. Această amânare a permis economisirea a aproximativ 8 milioane de ruble transnistrene (415.000 euro) din bugetul local.
Separatiștii Rusiei pun totul pe seama „situației economice dificile, cauzate de factori de politică externă” și a necesității de a „optimiza cheltuielile”. În realitate, bugetul separatist pur și simplu nu poate susține nivelul obligațiilor sociale față de populația regiunii nerecunoscute de nimeni, stabilit în urmă cu câteva decenii. Pe fondul crizei economice acute, bugetul așa-zisei Transnistrii abia dacă acoperă plata salariilor de bază pentru angajații din ”sectorul public” și pensiile. În acest context, separatiștii își restrâng sistematic sfera responsabilităților, renunțând treptat la îndeplinirea obligațiilor sociale.
Nu se cunoaște numărul persoanelor afectate de cea mai recentă anulare a prestațiilor sociale. Pretinsul Minister al Sănătății de la Tiraspol nu publică statistici precise defalcate pe categorii de dizabilitate. Totuși, la nivelul lunii septembrie 2026, numărul total al persoanelor cu dizabilități din regiune este de 12.832, inclusiv 1.143 de copii.
Majoritatea adulților cu dizabilități sunt chiar cei care beneficiau anterior de o reducere de 50%. Aceasta reprezintă o parte semnificativă a populației care, înainte de anularea facilităților, se putea baza – cel puțin parțial – pe sprijinul așa-zisului ”stat” pentru tratamentele de restaurare dentară. Ce costuri a implicat acest sprijin pentru bugetul local?
În 2024, aproximativ 700 de persoane cu dizabilități au beneficiat de servicii subvenționate de protezare dentară, fiind alocată în acest scop suma de circa 1,4 milioane de ruble transnistrene (73.600 de euro). Costul mediu al protezării per pacient subvenționat pentru perioada 2025–2026 a fost stabilit la aproximativ 2.300 de ruble locale (121 euro). Cu toate acestea, fondurile alocate pentru tratamentele stomatologice destinate persoanelor cu dizabilități din regiune erau limitate încă de dinainte de începutul crizei economice acute.
Acest serviciu a fost furnizat întotdeauna strict în limita fondurilor alocate; odată ce resursele financiare se epuizau, înscrierea pe lista de așteptare pentru protezare era suspendată. După anul 2025, pretinsul Minister local al Sănătății a încetat să mai publice date privind alocarea fondurilor pentru protezarea dentară subvenționată destinată persoanelor cu dizabilități. Desigur, e vorba despre ascunderea unor realități dureroase.
Totodată, costul serviciilor stomatologice din așa-zisa Transnistria nu este deloc neglijabil, mai ales dacă îl raportăm la nivelul veniturilor locale. În clinicile zise ”de stat”, o radiografie dentară costă 160 de ruble locale (8 euro), extracția unui dinte pornește de la 200 de ruble locale (10,5 euro), iar o plombă costă între 300 și 500 de ruble locale (între 15 și 26 euro). O proteză mobilă simplă pentru o arcadă costă între 3.000 și 6.000 de ruble locale (între 157 și 316 euro), în timp ce o coroană metalo-ceramică costă aproximativ 1.600 de ruble locale (84 euro).
Evident că prețurile din clinicile private sunt, în general, mult mai ridicate decât cele din unitățile zise ”de stat”. În cazul anumitor proceduri, diferența poate varia între 50 și 300%. Chiar și în clinicile ”de stat”, restaurarea protetică completă a ambelor arcade poate costa în jur de 10.000 de ruble transnistrene (aproximativ 527 euro). Pentru o persoană care trăiește dintr-o pensie mică, în sărăcie, aceasta este o sumă considerabilă.
Prin comparație, pensiile de invaliditate din așa-zisa Transnistria rămân extrem de mici; acestea nu s-au modificat de 20 de ani și nu sunt ajustate în funcție de inflație. Pensiile sociale pentru persoanele cu dizabilități variază între 760 și 1.000 de ruble locale (40-52 de euro), în funcție de gradul de invaliditate. Pensiile de invaliditate stabilite în baza istoricului profesional și a gradului de invaliditate se situează în jurul valorii de 1.600 de ruble locale (84 de euro).
Costul unei singure intervenții stomatologice majore echivalează cu valoarea pensiei de invaliditate pe mai multe luni. Înainte de începutul severei crize economice, ”statul” inventat de trupele rusești de ocupație acoperea jumătate din costul lucrărilor protetice dentare.
Totuși, cum a fost posibil ca un beneficiu de care se bucurau mii de oameni pur și simplu să „dispară”, fără ca aproape nimeni să afle din timp?
Pretinsele autorități locale nu au făcut niciun anunț oficial privind anularea acestui beneficiu. Astfel de modificări în regiune survin, de regulă, prin ajustarea plafoanelor de finanțare sau prin ordine interne ale pretinselor ”ministere”. Prin urmare, oamenii ajung la clinică și constată pe loc că reducerea nu mai este disponibilă. E semnificativ faptul că ultimul raport privind alocarea fondurilor pentru proteze dentare subvenționate datează din 2024. După toate aparențele, separatiștii pur și simplu nu au alocat fonduri pentru continuarea sprijinului destinat persoanelor cu dizabilități și încearcă să treacă subiectul sub tăcere.
Așa cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri, ”presa” locală (adică, propaganda de casă a separatiștilor) nu a relatat nimic despre anularea beneficiului; informația circulă exclusiv prin intermediul rețelelor de socializare și al discuțiilor din piețele locale.
Pentru un număr semnificativ de persoane cu dizabilități, reducerea de 50% la protezele dentare rămăsese unul dintre ultimele beneficii sociale concrete oferite de pretinsul ”stat”. În urma eliminării acesteia, costul integral al fabricării și reparării protezelor dentare revine în totalitate cetățenilor.
Pe fondul gravei crize economice, aceasta adâncindu-se de la o lună la alta, pretinsele ”autorități” de la Tiraspol reduc constant obligațiile sociale. Anterior, fuseseră deja diminuate alte plăți și forme de compensare destinate persoanelor cu dizabilități, veteranilor și celor care au participat la lichidarea consecințelor dezastrului de la Cernobîl. Prin aceste măsuri, separatiștii Rusiei încalcă în mod flagrant termenii unui „contract social” implicit cu locuitorii regiunii nerecunoscute de nimeni: în schimbul absenței ajustărilor anuale ale salariilor și pensiilor în funcție de costul vieții, populației îi este oferit un set de garanții și beneficii sociale susținute de pretinsul ”stat”. Eliminarea acestui beneficiu înseamnă că încă un element de sprijin încetează să mai fie aplicat.
