DOC: Prietenii lui Putin din Europa. Care este scopul final al Kremlinului față de UE?
Jurnalistul Nicolae Chicu: „Rusia este în război cu Europa. Pe front – împotriva Ucrainei. Dar în interiorul Uniunii Europene, Kremlinul duce un alt tip de ofensivă: un război hibrid, care se folosește de energie, bani, partide extremiste, campanii de dezinformare și lideri politici dispuși să blocheze UE din interior. Pentru Vladimir Putin, acest război nu este doar geopolitic. Este o luptă pentru supraviețuire. Pentru că succesul modelului european – democrație, stat de drept, economie de piață – pune în pericol însăși existența regimului său, adică și a lui ca persoană. Țări ca Polonia, România sau statele baltice au demonstrat că tranziția democratică, integrarea în Uniunea Europeană și NATO pot aduce stabilitate și prosperitate. Dacă și Ucraina reușește acest parcurs, mitul că Rusia are nevoie de o mână forte, de o autocrație, pentru a funcționa se prăbușește. De aceea, Kremlinul investește masiv în subminarea UE. Nu cu tancuri, ci cu influență politică și economică. Așa a apărut o altă hartă – Europa lui Putin. O rețea informală de aliați: guverne, lideri și partide care promovează suveranismul, blochează deciziile europene, se opun sprijinului pentru Ucraina și normalizează discursul autoritar. Iar principalul aliat al lui Putin, vocea cea mai puternică din interiorul uniunii este Viktor Orban care are o ideologie asumată – democrația non-liberală.
UNGARIA LUI ORBAN
Ungaria a pierdut deja un miliard de euro, fonduri europene de coeziune. Este pentru prima dată când Comisia Europeană ia o astfel de măsură împotriva unui stat membru UE. Suma pierdută de Ungaria făcea parte dintr-un total de 19 miliarde de euro, blocați în 2022.
Politica aceasta a Bruxelles-ului totuși nu a avut efectul așteptat asupra Budapestei. Acum, Orban ar putea rămâne fără drept de vot, fără dreptul de a bloca de fapt procesele în interiorul UE. Articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene permite suspendarea votului în cazul în care una dintre țările membre încalcă principiile democratice al Uniunii Europene. E nevoie de unanimitatea celorlalte state și cel mai probabil Slovacia nu va fi de acord ca Ungaria să fie scoasă din procesul decizional. La Bruxelles funcționează o înțelegere nescrisă, atunci când Orban nu e de acord, e invitat să-și bea cafeaua, în acest fel e respectată unanimitatea, adică nimeni nu e împotrivă. Așa s-a întâmplat cu votul politic pentru deschiderea negocierilor de aderare cu Ucraina și Republica Moldova. Dar nu e despre această unanimitate firavă din UE, care de altfel lucrează, ci mai degrabă despre un precedent periculos, dacă va fi aplicat articolul 7, există probabilitatea unor dezechilibre, unor confruntări în interiorul uniunii, între vest și est.
Prim-ministrul maghiar, Orban își folosește întotdeauna dreptul de vot la Consiliul European, sau dreptul de veto pentru a bloca sancțiunile împotriva Rusiei și prelungirea lor. El protejează Biserica Ortodoxă Rusă și compania Rosatom cu care Ungaria lucrează la proiectul nuclear PAKS II. Statul maghiar rămâne dependent de gazele rusești, are contract pe termen lung cu Gazprom, importă petrol din Rusia și nu se adaptează direcției europene. Deși unele țări vest-europene continuă să cumpere gaz lichefiat rusesc, transportat pe mare, Uniunea Europeană încearcă până la sfârșit de 2027 să renunțe total la energia Rusiei. Importul de gaze deja a scăzut de la cota 45 la sută în primul an de război, la 19% în 2024. Guvernul Orban vede energia rusă drept o sursă ieftină pentru a-și consolida loialitatea populației pe plan intern.
În momentele critice, Orban a șantajat Bruxelles-ul, de exemplu în cazul sprijinului și fondurilor de război destinate Kievului. Acum premierul maghiar blochează aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană. Iată de ce se discută despre controversata decuplare a Republica Moldova de Ucraina în procesul de aderare.
A existat un dialog Budapesta-Kiev, suspendat între timp din cauza unui scandal de spionaj. Orban deja folosește temele anti-Ucraina în perspectiva alegerilor parlamentare de anul viitor, pe care le-ar putea pierde. El acuză opoziția de colaborare cu serviciile ucrainene. În același timp promovează o legislație care instituie controlul asupra organizațiilor neguvernamentale finanțate din afară, ceva similar cu legea rusească privind agenții străini, prin care Putin a băgat la dubă jurnaliștii incomozi și opozanții politici.
Orban nu a avut întotdeauna tendințe autocrate. În 1989, tânărul liberal Viktor Orban cerea retragerea sovieticilor din Ungaria. Ca peste 35 de ani să meargă la Moscova și să-l viziteze pe Putin aflat în izolare diplomatică. După un mandat de premier între 1998 și 2002, Orban a revenit la putere în 2010 cu o super majoritate de aproape 70 la sută și a început să creeze treptat un sistem hibrid, eliminând echilibrele între puterile statului, dar păstrând alegerile. A schimbat constituția, a luat sub control justiția, presa. Proiectul său politic e statul non-liberal. Orban a anunțat acest proiect al statului non-liberal în 2014, în timpul unui discurs pe care l-a ținut la Băile Tușnad în România. Proiectul presupune că Ungaria are nevoie de o democrație specifică pentru a se dezvolta. E ceva apropiat de ideologia rusească a „democrației” suverane, sau de regimul lui Iliescu în România, undeva în zona gri dintre democrație și autoritarism.
SLOVACIA, JOCUL LUI ROBERT FICO
Ungaria și Slovacia au primit avertismentul Germaniei să nu deraieze de la poziția comună a Uniunii Europene. Cancelarul Friedrich Merz a dat de înțeles că și premierul slovac, Robert Fico (Fițo) poate rămâne fără fonduri europene. În cazul lui Orban, această pârghie nu a dat roade, dar economia slovacă e conectată la Uniunea Europeană. Merz nu este Comisia Europeană, dar trebuie de spus că Berlinul poate influența deciziile comisiei. Ursula von der Leyen a fost ministra apărării în Germania.
Robert Fițo, a revenit la putere în 2023 cu o retorică pro-rusă ascunsă, cu un mesaj anti-război, că Ucraina trebuie să facă pace și concesii în fața Moscovei. El la fel a blocat unele sancțiuni împotriva Rusiei și pachete pentru Ucraina, a participat la recenta paradă militară de pe 9 mai a lui Putin din piața roșie. Robert Fico are o alianță informală cu Viktor Orban. În pofida unor fricțiuni naționaliste în zonele locuite omogen de maghiari în Slovacia, cei doi și-au sincronizat cumva agenda politică. Dar Fico conduce printr-o coaliție. Fostul său aliat politic, președintele țării Peter Pellegrini i-a denunțat direcția pro-rusă și ar putea determina ruperea alianței de guvernare. Pe de altă parte, Fico este sub presiunea partenerilor de coaliție ultranaționaliști care sunt deschis pro-ruși. Încă o diferență față de Ungaria ar fi opoziția și societatea civilă care protestează împotriva acțiunilor pro-rusești ale guvernului.
Slovacia lui Fico nu dă semne că și-ar dori decuplarea de energia Rusiei. Pe modelul Orban –prețuri și loialitatea populației. Deși nu mai primește gaze prin Ucraina – iar guvernul slovac a ajutat mult propaganda rusă să atace Kievul în cazul tranzitului, ca și Ungaria de altfel care participă la schema de aprovizionare a regiunii transnistrene – Slovacia cumpără în continuare gaze rusești prin Turcia, rămâne dependentă și are un contract de lungă durată cu Gazprom. Anul trecut, aproape 75 la sută din importurile de petrol veneau din Rusia. Cea mai mare rafinărie deținută de compania maghiară MOL menține subordonarea energetică din considerente financiare, pentru profit.
Economia slovacă depinde în același timp de fondurile europene și investițiile germane. Wolkswagen e prezent în Slovacia, peste 600 de companii au investitori germani. Practic, Fico încearcă o echilibristică periculoasă pentru poziția de permier.
AUSTRIA, NEUTRALITATE PĂTRUNSĂ DE RUSIA
Partidul care a dat-o pe Kneissl (efpeo) FPO – de extremă dreaptă – nu e la putere dar a câștigat alegerile de anul trecut. Pentru că nu a reușit să creeze un guvern, Austria e condusă acum de o coaliție centristă. FPO era de obicei a treia forță politică, dar acum e prima, deși în opoziție. În 2016, a semnat un acord de prietenie cu Edinnaia Rossia, partidul lui Putin. A fost la guvernare între 2017 și 2019. Perioadă în care liderii de partid au fost implicați în scandaluri, au dat o lovitură împotriva serviciului de informații, atunci FPO controla ministerul de interne și a ordonat un raid al poliției. Asta a stârnit îngrijorare în rândul aliaților occidentali, la un moment dat NATO a întrerupt schimbul de date intelligence. Documente importante, inclusiv date despre Rusia, au ajuns în mâinile unor persoane suspectate că lucrează pentru serviciul rusesc de spionaj militar. Inclusiv jurnalistul de investigație Christo Grozeva fost nevoit să părăsească Austria, temându-se de represalii rusești. FPO e condus de Herbert Kickl, fost ministru de Interne și personaj-cheie în atacul asupra serviciilor de securitate.
Austria rămâne un teren fertil pentru spionajul rusesc. Legislația națională interzice explicit doar spionajul împotriva Austriei, nu și împotriva altor state. Din acest motiv, serviciile ruse își mențin o prezență masivă la Viena, inclusiv prin ambasadă, instituții culturale și conexiuni diplomatice. Un sfert dintre diplomații ruși sunt suspectați ca sunt acoperiți și lucrează pentru servicii. Adică serviciile rusești.
FPO nu e singura formațiune implicată în relațiile cu Rusia. Și partidele tradiționale – OVP (popular) și SPO (social-democrat) – au avut lideri care au promovat interese economice rusești, iar figuri de rang înalt au fost angajate ulterior în companii ca Gazprom sau Raiffeisen Bank, activă și azi în Rusia.
Austria era un hub important de gaze pentru Rusia, dar în decembrie anul trecut OMV și Gazprom s-au certat. Acum Austria și-a diversificat sursele de energie importând din Germania și Italia. A redus volumele din Rusia și cumpără indirect prin Balcani. Austria este o verigă slabă în securitatea europeană. Nu pentru că e neutră, ci pentru că un segment important din elita sa politică rămâne profund conectată cu Kremlinul. Apropo, în Austria a trăit în ultimii ani și Georgescu. Tot în Austria a zburat și Simion imediat după primul tur al alegerilor. Un pas pe care nici până azi nu l-a explicat până la urmă.
BULGARIA – VERIGA SLABĂ LA MAREA NEAGRĂ
Bulgaria e veriga slabă la Marea Neagră, fiind penetrată de interese economice rusești, dezinformare și servicii secrete. În plus Bulgaria a trecut printr-o serie de crize politice cu un președinte pro-rus Rumen Radev și fără guverne. În ultimii patru ani, șapte alegeri anticipate au rezultat în două guverne și coaliții care nu au rezistat. Acum Bulgaria are un guvern pro-occidental condus de Rosen Jeliazkov, sprijinit și de minoritatea turcă.
Până recent, Lukoil a deținut portul Rosenets – un terminal de petrol naționalizat totuși de autoritățile bulgare. Rusia a exploatat rețelele de clientelism și corupție din Bulgaria pentru a-și asigura accesul și influența asupra unor active strategice, mai ales în sectorul energetic. Lukoil a avut control aproape total asupra importurilor, rafinăriei și distribuției petrolului în Bulgaria, iar portul Rosenets a funcționat de facto ca teritoriu rusesc.
Bulgaria a oferit derogări de la embargoul UE și G7 privind petrolul rusesc, ceea ce a permis Lukoil să continue procesarea petrolului și să genereze venituri importante pentru regimul lui Putin.
De-a lungul coastei Mării Negre, inclusiv complexul Kamcia, deținut de municipalitatea Moscovei, Rusia a investit masiv în imobiliare, folosind lacune legale pentru a ascunde influența statului rus și a crea baze de soft power și propagandă. Acum acest subiect e în atenția presei din Bulgaria.
Rusia are influență nu doar prin partidele de extremă dreapta ci și prin figuri de stânga și bineînțeles, prin președintele pro-rus Rumen Radev. Procuratura și serviciile de informații din Bulgaria au fost politizate și incapabile să contracareze spionajul sau tentativele de asasinat puse pe seama Kreminului. Cazuri concrete, precum neanchetarea exploziilor în fabrici de armament sau tentativa de otrăvire a unui industriaș de arme, indică o slăbiciune sistemică, posibil voită. Bulgaria are una dintre cele mai înalte densități de surse media pro-ruse din UE. E practic un teren de bătălie între două viziuni politice: una pro-occidentală și alta pro-rusă.
ALIANȚA SUVERANIȘITILOR
Europa lui Putin nu e o alianță formală, ci o rețea de influență. Lideri precum Viktor Orbán sau Robert Fico poate că nu primesc direct pe masă ordine de la Kremlin (deși e posibil și asta), cert e că acțiunile lor servesc obiectivelor Rusiei: slăbirea Uniunii Europene, blocarea sprijinului pentru Ucraina, erodarea coeziunii.
Rezultatul alegerilor prezidențiale din Polonia la fel ar putea influența alianța informală a Kremlinului de guverne și lideri suveraniști din Europa. Conservatorul Karol Nawrocki a câștigat pe muchie de cuțit în Polonia. Deși nu poate fi învinuit că ar fi pro-rus, el e adeptul unei uniuni a națiunilor, mai puțin integrate, e susținătorul președintelui american Trump care critică Uniunea Europeană și s-a remarcat în campanie cu mai multe mesaje anti-Ucraina care favorizează Rusia, evident. Polonia rămâne cu un guvern în relații bune cu Bruxelles-ul, condus de Donald Tusk. Dar în perspectiva alegerilor parlamentare de peste doi ani, președintele va avea un rol important de jucat.
România a fost și ea cât pe ce să cadă în brațele suveraniștilor de carton cu iz rusesc acum câteva săptămâni. Dar s-a ținut. Întrebarea e cât se va mai ține, în contextul în care extremiștii cresc în sondaje iar un Simion perdant e de fapt ceea ce și-a dorit Moscova la moment pentru că așa scrie manualul de propagandă Kremlinez. În Europa trebuie să distrugi tot ce se poate distrus, apoi să ajungi la putere pentru a fi sigur că nu mai pierzi puterea. Suveranimea din România mai are de convins niște lume, de divizat și altă parte a societății + mizează și pe sabotajul intern împotriva noului Președinte pro-european, Nicușor Dan. Să vedem unde va mai fi România după următoarele Parlamentare…
R.Moldova e și ea în acest joc. Vin Parlamentare decisive peste câteva luni care ne vor arăta dacă ne integrăm în UE în următorii ani sau revenim în zona gri a Rusiei. Tacticile pentru Chișinău sunt mai multe, una dintre ele e cu „pro-europenii” falși pentru a putea rupe din electoratul care votează de obicei cu partidele pro-europene. Cam așa a apărut și blocul Alternativa care are acolo tot ce vrei, de la foști miniștri ai fugarului Plahotniuc, până la foști strategi comuniști ai lui Voronin sau chiar politicieni care au fost consiliați de agenți FSB. Sunt investigații care demonstrează asta. ‘Pro europeni’, cum ar veni.
R.Moldova a fost și ea pe muchie de cuțit în toamna lui 2024 când prin voturi cumpărate, Rusia a fost pe cale să dărâme referendumul pro-european și să-și pună o marionetă la Chișinău în funcția de președinte. Acum, alternativii cer amnistie, adică iertare, pentru cei pe care i-a cumpărat ȘOR. Da, vânzarea de țară pe ei nu-i interesează. Speră că așa o să-i facă pe acești oameni să pună ștampila pe dânșii pe 28 septembrie. De fapt, e un strigăt de amnistie pentru ȘOR.
Putin se teme de funcționalitatea democratică a Uniunii Europene – se teme de ideea că și în Estul Europei, democrația liberală va prinde. Și invers, dacă Putin ar câștiga în Ucraina, atunci va fi o victorie asupra modelului occidental european, și încurajarea regimurilor hibride sau autocrate. De aceea, UE trebuie să-și apere modelul și democrația. Nu doar prin sancțiuni sau ajutoare militare, ci și prin curajul de a spune clar: cine joacă pentru Kremlin și împotriva UE.”
