Igor Dodon anunță că merge la CPAC Hungary 2026, o conferință internațională a conservatorilor organizată la Budapesta. La prima vedere, evenimentul pare o simplă reuniune ideologică. În realitate însă, el reprezintă o platformă de întâlnire pentru politicieni care se revendică drept „suveraniști” și „patrioți”.
Nu este deloc surprinzător faptul că partea maghiară a adresat o invitație Partidul Socialiștilor din Republica Moldova. Legăturile geopolitice dintre regimul lui Viktor Orbán și discursul promovat de forțele pro-ruse din Basarabia sunt bine cunoscute și discutate în spațiul public.
La conferință participă lideri importanți cunoscuți în spațiul public pentru pozițiile lor binevoitoare față de Rusia putinistă, precum Viktor Orbán, Marine Le Pen, Matteo Salvini sau Andrej Babiš. Prezența acestora confirmă faptul că evenimentul nu este doar unul ideologic, ci și un spațiu de coordonare politică pentru o anumită viziune asupra Europei, evident, una centrată pe „suveranism”, scepticism față de Uniunea Europeană și, adesea, pe poziții ambigue față de Rusia.
În acest context, relația și modul în care Dodon se raportează la regimul Orbán nu reprezintă o surpriză.
Un pasaj relevant apare în volumul istoricului italian Stefano Bottoni, „Geniul Panoniei: Proiectul Orbán și amenințarea iliberală”. Autorul observă conexiuni interesante între discursurile autonomiste din Ținutul Secuiesc și Găgăuzia.
Bottoni subliniază că „prezența tot mai frecventă a reprezentanților autonomiei găgăuze în spațiul politic maghiar este un indicator al unor convergențe politice, iar discursurile ambelor tabere pun accent pe ideea autonomiei”. Autonomiștii secui privesc experiența Găgăuziei ca pe un model, iar, potrivit liderului Balázs Izsák (activist politic maghiar din România), o eventuală pierdere a suveranității Republicii Moldova ar putea deschide calea spre independența juridică a regiunii. Vizitele unor oficiali maghiari în Găgăuzia, precum Katalin Szili (o politiciană maghiară implicată atât în politica internă, cât și în relațiile cu comunitățile maghiare din afara țării), au alimentat aceste percepții și au atras atenția asupra conexiunilor politice sensibile din regiune.
În mesajul său, Dodon afirmă că agenda promovată la CPAC – suveranitate, valori tradiționale, combaterea migrației – coincide „în mare măsură” cu pozițiile PSRM și vorbește despre necesitatea consolidării relațiilor cu parteneri care împărtășesc aceleași viziuni.
Această declarație ridică însă o întrebare esențială: este vorba despre patriotism autentic sau despre o aliniere la o rețea politică internațională cu interese geopolitice mai largi, care, din păcate, nu împărtășește pe deplin valorile democratice și manifestă o atitudine indulgentă față de regimul lui Vladimir Putin?
