VIDEO | „Sunt român și punctum” Mărturia identitară a preotului Maxim Melinte: de la limba rusă la conștiința românească
Preotul Maxim Melinte se identifică român, în pofida circumstanțelor în care a crescut. În podcastul Lorenei Bogza, acesta vorbește despre drumul său de redescoperire națională, de la o copilărie în care limba rusă domina spațiul familial, până la asumarea fermă a identității românești. Între influența bunicilor, educația de la Iași și cunoașterea personalităților marcante care au luptat pentru românism, parcursul său devine o poveste despre rădăcini și apartenență.
„Îmi amintesc de bunica mea, o femeie foarte credincioasă, o româncă adevărată. Când îmi spune cineva că-s moldovan, le răspund că nu-s moldovan, bunica mea a fost româncă, o femeie citită”, a spus Maxim Melinte.
Această amintire din familie devine punctul de plecare al unei identități asumate, chiar dacă mediul în care a crescut nu a fost unul favorabil limbii române.
„Până a termina școala, vorbeam mai mult rusa, acasă vorbeam rusa, așa a fost situația, mama e din Rusia, tata nu prea a forțat, deși tata era un român în carne și oase, cu mustață și păr negru. Așa l-au și botezat în armată, românul, când mă uit în poze parcă era din perioada interbelică”, a adăugat el.
În timp, însă, influențele familiale și mediul intelectual au început să-și spună cuvântul, modelând o schimbare profundă de conștiință.
Lorena Bogza: Totuși cu mama din Rusia, ați ajuns unul dintre cei mai activi și vocali militanți pentru limba română, pentru identitatea românească. Acum am înțeles că vine de la bunici.
„O influență indirectă am primit-o și de la moșul meu, fratele tatălui, care , pe timpuri de emancipare națională a făcut parte din Frontul Popular, alături du mulți oameni mari ai neamului nostru, Ion Hadârcă și alții. Mi-a dăruit cărți. Plus la asta, am făcut masteratul la Iași. Acolo am înțeles identitatea mea. Acolo am cunoscut multe personalități remarcabile din Basarabia, care au militat pentru românism, și am început să mă identific corect. Cum zic prietenii mei, acolo m-au stricat „Soroșul” și Europa”, a explicat preotul.
Chiar dacă recunoaște că procesul nu a fost perfect, asumarea identității rămâne una totală și fără echivoc.
„Recunosc, șchiopătez în tot ceea ce ține de pronunțare, gramatică, dar în suflet mă simt și mă voi simți și nu voi renunța niciodată … Sunt român și punctum”, a încheiat Maxim Melinte.
