EXCLUSIV | Așa-zisa Transnistria amenință cu distrugerea celor 7 poduri care o leagă de restul Republicii Moldova. Tiraspolul a lansat o nouă fază de șantaj politic. Culisele acestei provocări rusești
Un nou scandal politic se amorsează între așa-zisa Transnistria și Republica Moldova, cu largul concurs al pretinselor autorități de la Tiraspol. Mai exact, autoritățile constituționale de la Chișinău și-au anunțat intenția de a repara podurile peste Nistru, dar separatiștii Rusiei se opun în mod tradițional unei astfel de inițiative, motiv pentru care au formulat o serie de solicitări voit imposibile.
De ce politizează brutal așa-zisa Transnistria problemele umanitare și cum șantajează separatiștii Republica Moldova de zeci de ani? Veți afla din cele ce urmează.
La ultima ședință a Comisiei Unificate de Control (CUC), Chișinăul i-a informat pe pretinșii reprezentanți ai așa-zisei Transnistria că experții tehnici intenționează să efectueze o inspecție a podurilor peste Nistru, acestea aflându-se într-o stare deplorabilă. Scopul este de a determina gradul de deteriorare și de a pregăti documentația pentru repararea lor ulterioară. Inspecția e programată să fie efectuată de Administrația Drumurilor de Stat din Republica Moldova în lunile iunie-iulie ale acestui an. Chișinăul a cerut ca munca specialiștilor să nu fie împiedicată.
Drept răspuns la o astfel de propunere firească, pretinșii reprezentanți transnistreni au solicitat ca acești experți să fie supuși controlului complet la frontieră și să furnizeze toate informațiile lor personale către forțele de securitate separatiste (adică FSB-ul transnistrean). Numai atunci li se va permite să intre în așa-zisa Transnistria nerecunoscută de nimeni pe plan internațional. În plus, separatiștii vor să monitorizeze în permanență activitatea specialiștilor, pas cu pas. Mai mult, întreaga documentație tehnică trebuie prezentată spre aprobare mai întâi către pretinșii oficiali de la Tiraspol, abia apoi urmând a fi transmisă oficialilor constituționali de la Chișinău. Dacă așa-zișii ”experți” de pe malul stâng al Nistrului nu sunt mulțumiți de raportul specialiștilor tehnici din Republica Moldova, Tiraspolul nu va autoriza reparațiile. Pe fundalul acestor solicitări obraznice și imposibile, negocierile vor continua la următoarea reuniune a CUC.
Comisia Unificată de Control e un organism care a fost creat în 1992, după semnarea acordului de încetare a focului. Include reprezentanți ai așa-zisei Transnistria, ai Republicii Moldova, ai Rusiei, ai Ucrainei și observatori OSCE. În fiecare zi de joi au loc întâlniri pentru a discuta soluționarea disputelor dintre părți în zona de securitate. Această zonă acoperă aproximativ 60% din teritoriul controlat de așa-zisa Transnistria, dar include și câteva zeci de sate moldovenești.
Trebuie menționat că așa-zisa Transnistria e conectată de Republica Moldova prin șapte poduri peste Nistru. Acestea servesc drept artere principale pentru transportul de mărfuri și persoane. E indubitabil că podurile joacă un rol vital pentru economia de la Est de Prut, altminteri izolată și sufocată de lipsuri elementare. Toate aceste poduri sunt situate în zona de securitate aflată sub controlul Comitetului Unificat de Control. Prin urmare, reparațiile aduse la structura podurilor au fost în mod tradițional un subiect de negociere politică pentru pretinsele autorități de la Tiraspol.
A se nota că toate cele șapte poduri au fost construite în epoca sovietică – din anii 1950 până în anii 1980. Majoritatea au fost avariate în timpul operațiunilor militare din 1992, când Rusia a cauzat războiul de pe Nistru, fiind doar parțial restaurate la începutul anilor 2000.
Ultima inspecție majoră a podurilor a fost efectuată în 2017. La acea vreme, experții tehnici moldoveni au concluzionat că acestea erau în general într-o stare proastă sau într-o stare avansată de degradare din cauza vechimii lor, a deteriorărilor anterioare și a reparațiilor insuficiente din ultimii 20-30 de ani. Podurile sunt complet sigure doar în condițiile unui trafic limitat, presupunând o întreținere regulată. Din 2017, experții tehnici moldoveni nu au avut acces deplin la poduri din cauza poziției Tiraspolului.
Trebuie reținut că politizarea brutală a problemelor umanitare este una dintre tacticile favorite ale pretinsului guvern de la Tiraspol în timpul negocierilor cu Republica Moldova. Guvernul-fantomă de la Est de Nistru folosește în mod tradițional problemele de infrastructură ca pârghie în negocieri. Prin controlul podurilor dărăpănate, pretinsele autorități transnistrene încearcă să găsească ”argumente” pentru a-și atinge obiectivele paralele. Separatiștii Rusiei au considerat întotdeauna orice lucrări la poduri nu ca pe niște chestiuni pur tehnice, ci ca parte a pachetului general de reglementare, insistând să includă acest subiect pe agenda negocierilor politice. Partea moldovenească și observatorii internaționali nu pot influența așa-zisa administrație transnistreană și sunt nevoiți să „negocieze” cu separatiștii Rusiei în condițiile tuturor acestor provocări cu agendă.
Cel mai recent exemplu de astfel de „acorduri” a avut loc între 2012 și 2017. Republica Moldova plănuia să repare podul Bychok-Gura Bîcului. Acest pod a fost complet distrus în 1992, în timpul războiului de pe Nistru, fiind reconstruit cu fonduri europene abia pe la începutul anilor 2000. În 2011, podul a fost închis traficului din cauza stării sale precare. Republica Moldova a început negocierile privind repararea podului, acestea derulându-se pe durata a nu mai puțin de șase ani (!). În toți acești ani, oamenii au fost nevoiți să facă un ocol de aproape 60 de km pentru a ajunge pe celălalt mal al Nistrului.
Pretinșii oficiali de la Tiraspol au legat problema reparării și deschiderii podului de așa-numitul „coș de transport”. Acesta include transportul rutier internațional, permisele pentru transportatorii transnistreni, eliminarea „barierelor administrative” impuse pretinselor autorități transnistrene, utilizarea propriilor numere de înmatriculare ale autoturismelor și așa mai departe. Întrebați de mediatorii negociatori cum sunt legate reparațiile umanitare ale podului de problemele transportatorilor transnistreni și de afacerile acestora, pretinșii reprezentanți ai așa-zisei Transnistria au ridicat din umeri și au indicat regulamentele nocivului format 5+2, care și-a certificat eșecul de ani și ani.
În 2017, după toată această tevatură, podul a fost în sfârșit reparat și redeschis, dar numai după semnarea unui protocol de acord în formatul 5+2. Finalmente, părțile au reușit să ajungă la un acord asupra unor termeni care cumva au mulțumit pe toată lumea. Așa-zisa Transnistria a primit dreptul la așa-numitele „plăcuțe de înmatriculare neutre”, care vor permite vehiculelor înmatriculate în regiune să circule în afara Republicii Moldovei.
Costul total al reparației podului Bychok-Gura Bîcului s-a ridicat la aproximativ 40 de milioane de lei din bugetul Republicii Moldova, plus finanțare de la BERD (suma exactă nu a fost deferită publicității). Evident că separatiștii Rusiei nu au plătit nimic – ei au făcut doar probleme peste probleme, politizând și îngreunând demersul, întârziindu-l cu ani și ani. Și totuși, aceasta a fost doar prima etapă a reparației. Traficul pe pod este restricționat vehiculelor cu o greutate de până la 10 tone. Reparațiile ulterioare vor îmbunătăți logistica transportului de mărfuri de pe un mal pe altul. Cu toate acestea, sunt necesare noi negocieri pentru reparații și asta numai și numai din cauza poziției intransigente a pretinșilor oficiali de la Tiraspol.
Deși separatiștii nu au investit niciun ban în aceste reparații, ei doar beneficiind de ele, chiar a doua zi după deschidere, au instalat o gheretă ocupată de „grănicerii” lor, pe malul stâng al Nistrului. Acest lucru a dus la o nouă dispută diplomatică între Chișinău și Tiraspol, întrucât acordul privind deschiderea podului nu includea și o clauză referitoare la așa-zișii ”grăniceri” transnistreni. Tiraspolul a răspuns că aceasta e „granița lor și trebuie păzită”.
E bine de știut că, în toți cei 35 de ani de pretinsă „independență”, așa-zisa Transnistria NU a cheltuit nicio rublă din bugetul său pentru repararea celor șapte poduri care leagă regiunea separatistă de restul Republicii Moldova. Toate costurile de reparare și întreținere a acestor poduri sunt suportate de Republica Moldova și de fonduri internaționale.
Totuși, acest lucru nu împiedică așa-zisa Transnistria să politizeze problema și să-și urmărească propriile obiective paralele, șantajând Republica Moldova cu starea critică a podurilor și cu faptul că acestea s-ar putea prăbuși în orice moment din cauza lipsei unor reparații majore.
Judecând după retorica guvernului-fantomă de la Tiraspol, avertizăm că o nouă fază a negocierilor privind podurile a început deja. Problema permiterii accesului experților tehnici moldoveni la podurile avariate va fi discutată în cadrul următoarei reuniuni a CUC. Este deja clar că separatiștii Rusiei intenționează să exploateze din nou această problemă pentru a-și atinge diverse obiective în procesul de negocieri.
Cu toate acestea, așa-zisa Transnistria nu va mai avea la dispoziție șase ani pentru negocieri, așa cum a fost în cazul podului Bychok-Gura Bîcului. Criza economică prelungită în care se zbate malul stâng al Nistrului îi împiedică pe pretinșii oficiali de la Tiraspol să facă planuri pe termen lung. Pe de altă parte, de la izbucnirea invaziei rusești la scară largă în Ucraina, Tiraspolul nu prea mai are pârghii de presiune asupra Republicii Moldovei. În acest caz, repararea podurilor dărăpănate este una dintre ultimele pârghii pe care Tiraspolul le mai poate folosi pentru a șantaja Chișinăul.
