35 de ani de la al doilea Pod de Flori. Ziua în care Prutul nu a mai despărțit românii, ci i-a unit din nou
Pe 16 iunie 1991, mii de români de pe ambele maluri ale Prutului au demonstrat că nicio graniță trasată de istorie nu poate rupe legăturile de sânge, limbă și cultură. Astăzi se împlinesc 35 de ani de la cel de-al doilea Pod de Flori – momentul în care basarabenii au trecut fără pașapoarte și fără vize în România, într-o emoționantă reîntâlnire cu frații lor de peste Prut.
În acea zi, pentru a doua oară într-un interval de puțin peste un an, frontiera dintre România și Republica Moldova a fost deschisă liber pentru oameni. Dacă la primul Pod de Flori, din 6 mai 1990, românii din dreapta Prutului au fost cei care au mers în Basarabia, la 16 iunie 1991 rolurile s-au inversat, iar locuitorii Republicii Moldova au trecut fără restricții în România.
Pe întregul traseu al Prutului, în puncte precum Ungheni, Sculeni, Leușeni sau Costești, zeci de mii de oameni s-au întâlnit într-o atmosferă încărcată de emoție. Oaspeții veniți din Basarabia au fost întâmpinați cu flori, pâine și sare, într-un gest simbolic al fraternității și al dorinței de apropiere.
Evenimentul a avut loc într-o perioadă de răscruce istorică. Republica Moldova se afla cu doar câteva luni înainte de proclamarea Independenței față de Uniunea Sovietică, iar pentru numeroși participanți Podul de Flori a reprezentat mai mult decât o simplă traversare a frontierei: a fost o reafirmare a apartenenței la aceeași familie spirituală și culturală.
-Grigore Vieru, într-un interviu difuzat în mai 2008
„La Pod, în satul meu, venise și un medic din Chișinău cu baiețelul său care să fi avut vreo patru anișori și căruia tatăl său îi promisese încă la Chișinău că va vedea români. Cei de pe malul drept erau uzi leoarcă. Oamenii din Pererâta mea aduseseră în fugă haine uscate pentru oaspeții doriți. Se vorbea într-o limbă comună – în română. După două-trei păhăruțe de țuică începuseră să cânte – intonau aceleași cântece comune. La vârsta când încă nu era atins de minciunile noastre lingvistice, băiețelul medicului întrebase cu o naivitate cuceritoare pe tatăl său: ,,Tată, mi-ai promis să-mi arăți români. Care-s ei?”
Unii istorici susțin că al doilea Pod de Flori a încheiat etapa marilor manifestații romantice de reunificare, însă impactul său asupra relațiilor dintre cele două maluri ale Prutului a rămas profund. Aceste momente au contribuit la apropierea dintre cele două state și la relaxarea treptată a regimului de frontieră.
Astăzi, memoria acestor evenimente este evocată inclusiv prin proiectele de infrastructură care urmăresc să apropie și mai mult cele două state. Printre acestea se numără noul pod rutier de la Ungheni, parte a Autostrăzii Unirii (A8), proiect considerat drept o continuare, în plan concret, a legăturilor simbolice create prin Podurile de Flori de la începutul anilor ’90.
