EXCLUSIV: Așa-zisa Transnistria se confruntă cu o gravă criză a transporturilor. NU mai există bani pentru compensarea călătoriilor gratuite sau cu preț redus în transportul public. De ce s-a ajuns aici și cum îi va afecta asta pe localnici
Pe fondul severei crize economice în care se zbate, așa-zisa Transnistria a încetat să mai compenseze tarifele gratuite sau reduse la transportul public în comun, acestea fiind destinate unor largi segmente umane. Toate beneficiile „de stat” rămân, dar transportatorii din regiunea separatistă nu mai primesc finanțare de la bugetul central pentru aceste călătorii gratuite.
Care sunt culisele acestei situații și cum îi va afecta acest lucru pe oamenii obișnuiți? Aflați din cele ce urmează.
În cadrul unei întâlniri cu ”managerii” și lucrătorii din domeniul transporturilor, pretinsul prim-ministru Alexander Rosenberg a recunoscut public că așa-zisul ”stat” de la Est de Nistru amână pe termen nedeterminat plățile compensatorii către transportatori pentru călătoriile cu tarife gratuite sau reduse care erau destinate anumitor categorii de cetățeni.
„Compensațiile pentru transportul pasagerilor cu tarif redus sunt finanțate în prezent pe cât posibil. Această măsură este temporară și este legată de criza bugetară acută pe care o trăim de la începutul anului 2025”, a precizat Rosenberg.
Mai mult: guvernul-fantomă de la Tiraspol a propus o așa-zisă „vacanță fiscală” pentru companiile de transport. Adică, transportatorii vor plăti impozite pe venit numai după ce vor primi compensații de la bugetul central pentru tarifele reduse. Acest lucru, speră separatiștii, va permite companiilor să evite falimentul și să continue să funcționeze ca înainte, măcar pe o perioadă de câteva luni. Cu alte cuvinte, Alexander Rosenberg a „presupus” că transportatorii locali își vor primi compensațiile în două-trei luni, adică nu mai devreme de august sau septembrie. Dar nu există nici cea mai mică garanție în acest sens.
Trebuie spus că așa-zisa Transnistria menține încă o abordare specifică epocii sovietice în ceea ce privește transportul public. În regiunea separatizată de Rusia există aproximativ 40 de categorii de călători cu tarife reduse: unii sunt complet scutiți de tarife, în timp ce alții plătesc doar 25% sau 50% din prețul biletului.
Evident, cea mai mare categorie de călători cu tarife gratuite sau reduse sunt pensionarii. Aproximativ 150.000 de persoane au dreptul la călătorie gratuită cu transportul public din așa-zisa Transnistria. Biletul 100% gratuit pentru pensionari se aplică numai călătoriilor urbane. Pentru călătoriile pe rute suburbane și interurbane, pensionarii plătesc 25% și respectiv 50% din prețul biletului.
A doua cea mai mare categorie de beneficiari sunt școlarii și studenții. Potrivit pretinsului Minister al Educației de la Tiraspol, în regiune există aproximativ 55.000 de școlari și studenți. Aceștia plătesc 50% din prețul biletului pentru transportul public. În cazul utilizării rutelor suburbane și internaționale, cu toții plătesc 75% din prețul biletului.
Categoria de beneficiari include, de asemenea, angajați ai tuturor așa-ziselor agenții locale de aplicare a ”legii”, cadrele FSB-ului transnistrean, veterani ai războiului ruso-moldovenesc din 1992, așa-zisele „forțe de menținere a păcii” și reprezentanții OGRV (adică, Grupul Operativ al Trupelor Ruse). Toți aceștia plătesc 50% din prețul biletului pentru transportul public. Restul localnicilor plătesc prețul integral.
Compensațiile acordate companiilor de transport pentru tarifele gratuite sau reduse reprezintă una dintre cele mai mari cheltuieli sociale din bugetul regiunii nerecunoscute de nimeni pe plan internațional. Între 900 de milioane și 1,3 miliarde ruble transnistrene sunt alocate anual pentru astfel de compensații (adică, între 42 milioane și 69 milioane euro).
În 2025, 1,2 miliarde ruble transnistrene (echivalentul a 63 milioane euro) au fost alocate din buget cu scopul de a compensa companiile de transport pentru călătoriile gratuite și pentru cele cu preț redus. Aceste alocări reprezintă poveri semnificative pentru bugetul așa-zisei Transnistria. Având în vedere severa criză economică, pretinsele autorități de la Est de Nistru întâmpină din ce în ce mai multe dificultăți în a găsi acești bani pentru a plăti companiile de transport.
În ciuda abordării din epoca sovietică privind organizarea rețelei de transport, trebuie punctat că majoritatea rutelor din așa-zisa Transnistria sunt proprietate privată. Pretinsul ”stat” doar reglementează tarifele și stabilește reguli pentru transportul de pasageri. În regiune există aproximativ 50 de companii de transport înregistrate, având o flotă de 350-400 autobuze. Aceste companii sunt responsabile de transportul localnicilor. Ele primesc finanțare de la bugetul central pentru transportul categoriilor privilegiate de cetățeni, fie complet gratuit, fie cu o reducere de 25% sau 50%.
Transportul ”de stat” funcționează doar în cele mai mari orașe ale regiunii: Tiraspol și Tighina (batjocorit cu numele rusesc ”Bender”). În perioada sovietică, în aceste orașe au fost construite linii de troleibuz – încă mai funcționează aproximativ 30 de troleibuze. Toate aceste companii de stat se confruntă și cu o criză provocată de numărul mare de beneficiari care au dreptul la servicii preferențiale.
Asta în condițiile în care așa-zisele administrații de troleibuze din Tiraspol și Tighina nu au venituri suficiente pentru a acoperi costurile de întreținere necesitate de troleibuze, pentru modernizarea echipamentelor și pentru salariile personalului. Numărul mare de „beneficiari” este invocat ca principal motiv. Și aceasta este o problemă veche.
Conform statisticilor pretinsului Minister al Dezvoltării Economice din regiunea separatistă, aproximativ 95.000 de pasageri folosesc troleibuzele în Tiraspol, dintre care 70% au dreptul la reduceri și 100% la călătorie gratuită.
În Tighina se înregistrează 125.000 de curse cu troleibuzul pe săptămână, dintre care 75% au dreptul la reduceri și 100% la călătorie gratuită. Acești pasageri nu își plătesc biletele, ceea ce duce la faptul că pretinsele companiile ”de stat” funcționează în pierdere de ani și ani de zile, devenind niște ”găuri negre” nerentabile din niciun punct de vedere. Până la sfârșitul lunii iunie, pretinșii oficiali de la Tiraspol intenționează să efectueze un audit al ”administrațiilor” troleibuzelor și să elaboreze propuneri pentru îmbunătățirea situației. Dar viitorul fâșiei separatizate e mai întunecat ca niciodată.
Criza din Orientul Mijlociu nu a cruțat așa-zisa Transnistria. De la începutul anului 2026, prețurile la motorină în regiune au crescut cu 110%. În mod logic, companiile locale de transport au considerat că este neprofitabil să continue transportul de pasageri la vechile tarife și chiar mai puțin profitabil să transporte persoanele care au dreptul la beneficia, și toate astea fără a primi compensații ”de stat”. Din februarie până în prezent, au avut loc trei întâlniri între transportatori și pretinșii oficiali locali. Companiile de transport insistă asupra creșterii tarifelor pentru toți cetățenii, altfel vor fi nevoite să își închidă rutele din cauza nerentabilității. În luna aprilie, tarifele fuseseră deja majorate cu 10%, dar companiile de transport continuă să insiste asupra creșterilor suplimentare, pentru că altfel nu mai fac față, îndreptându-se cu pași rapid spre faliment.
În pofida faptului că această paradigmă chiar nu mai poate continua, fiindcă nu poate fi sustenabilă, „călătoriile cu reducere” rămân unul dintre principiile de bază ale așa-zisului „statut al bunăstării” din așa-zisa Transnistria. ”Presa” locală (adică, propaganda separatiștilor) și pretinșii oficiali de la Tiraspol se laudă constant că practicile sovietice au fost păstrate în așa-zisa Transnistria și că ”statul” are grijă de ”poporul” său (deși ”statul” nu e recunoscut de nimeni pe plan internațional, iar ”poporul transnistrean” nu există).
„Călătoriile cu reducere” sunt în vigoare de la începutul anilor 2000. Pentru localnici, acestea reprezintă o calitate distinctă a așa-zisei Transnistria, și asta se întâmplă din cauza retoricii populiste a politrucilor de la Tiraspol și a propagandei lor mincinoase. Cu toate acestea, odată cu intrarea regiunii într-o perioadă de gravă criză economică, separatiștii Rusiei întâmpină probleme din ce în ce mai mari atunci când încearcă să găsească fonduri pentru plata pensiilor și salariilor, darămite pentru privilegiații care folosesc transportul în comun.
În aceste circumstanțe de marasm economic care degenerează de la o zi la alta, guvernul-fantomă de la Tiraspol se confruntă cu o alegere dificilă. Pe fundalul crizei, „managerii” locali trebuie să mențină o rețea de transport funcțională fără a-și înfuria propriii cetățeni. Asta în timp ce pretinșii oficiali trebuie să reducă treptat „beneficiile” sau să continue să majoreze tarifele de transport public pentru categoriile nebeneficiare. Toate aceste opțiuni sunt în discuție în cadrul așa-zisei administrații de la Tiraspol. „Managerii” promit să ia o decizie până la sfârșitul acestei luni.
