EXCLUSIV: Totul se închide. Așa-zisa Transnistria se află din nou în stare de urgență economică. De ce s-a ajuns aici și cum îi afectează asta pe locuitorii de la Est de Nistru
Așa-zisa Transnistria se află în stare de urgență economică de 18 luni. Pe 17 iunie, parlamentul-fantomă de la Tiraspol a prelungit starea de urgență pentru încă 30 de zile.
Cum a ajuns așa-zisa Transnistria să se zbată într-o permanentă stare de urgență și cum îi afectează acest fapt pe locuitorii de rând? Aflați din cele ce urmează.
La 17 iunie, pretinsul parlament separatist a prelungit, cu unanimitate de voturi, starea de urgență economică pentru încă 30 de zile. La rândul lor, așa-zișii oficiali ai guvernului-fantomă de la Tiraspol au acuzat că starea de urgență ar fi fost cauzată de ”presiunile din partea Republicii Moldova și de lipsa unor aprovizionări stabile cu gaze”.
„Acest lucru este necesar pentru a menține stabilitatea socială în contextul situației economice dificile cauzate de factori externi. Reducerea aprovizionării cu gaze și presiunea asupra întreprinderilor transnistrene duc la o scădere a veniturilor bugetare. Prelungirea stării de urgență permite autorităților să ia rapid deciziile necesare, să realoce resursele în mod flexibil și să acorde prioritate plăților la timp a pensiilor, salariilor și beneficiilor sociale”, a declarat pretinsa administrație locală, într-un comunicat de presă.
Amintim că prima stare de urgență economică a fost declarată la 11 decembrie 2024. În acea perioadă, așa-zisa Transnistria se pregătea pentru o posibilă încetare a tranzitului de gaze naturale prin Ucraina. Nimeni nu știa ce se va întâmpla după 1 ianuarie 2025. În acea conjunctură, pretinșii oficiali de la Tiraspol au decis să joace la sigur și să stocheze mai multe resurse naturale în cazul în care tranzitul ar fi întrerupt.
La 31 decembrie 2024 fusese semnat un contract pe cinci ani pentru tranzitul de gaze rusești către Republica Moldova între Gazprom și compania ucraineană Naftogaz. În mod cât se poate de legitim, partea ucraineană a refuzat să îl reînnoiască din motive de „securitate națională”, stopând tranzitul. Aprovizionarea așa-zisei Transnistria a încetat aproape imediat. Aceasta a dus la o criză energetică acută în regiunea separatizată și nerecunoscută de nimeni pe plan internațional.
Timp de 30 de zile, cetățenii de la Est de Prut au trăit fără căldură, fără apă caldă și cu pene de curent repetate. Cea mai mare centrală electrică din așa-zisa Transnistria – MGRES – a trecut la rezerve strategice de cărbune. Din cauza deficitului de energie, practic toate întreprinderile industriale au fost închise.
În februarie 2025, datorită unei asistențe financiare de 30 de milioane de euro din partea Uniunii Europene, Republica Moldova a achiziționat gaze pentru regiunea de la Est de Nistru, suficient pentru a alimenta MGRES timp de 13 zile și pentru a le furniza căldură localnicilor. Apoi, pretinșii oficiali de la Tiraspol au refuzat asistența UE acordată prin intermediul autorităților constituționale de la Chișinău.
Furnizarea a fost reluată la mijlocul lunii februarie 2025 printr-o schemă alternativă, care la Est de Nistru e numită ”opțiunea maghiară”. Pe scurt, gazul continuă să fie furnizat așa-ziei Transnistria via Rusia, dar nu în volume care ar permite întregii industrii din regiune să funcționeze la capacitate maximă, așa cum se întâmpla înainte de 1 ianuarie 2025.
Trebuie spus că tot acest gaz este achiziționat de pe piața europeană prin intermediarului maghiar MET-GROUP, însă volumul de gaze furnizate a fost redus semnificativ. Întreruperile plăților au loc de mai multe ori pe an din cauza sancțiunilor îndreptate împotriva Rusiei și a schimbărilor la vârful companiilor care plătesc maghiarilor pentru gaz. În timpul acestor întreruperi, în așa-zisa Transnistria este introdus un „regim strict de conservare a gazului”, iar toată industria este închisă pentru a menține funcționarea MGRES, care utilizează combustibil gazos.
Criza gazelor de la începutul anului 2025 a avut un puternic impact negativ asupra întregii industrii din așa-zisa Transnistria. Inevitabil, efectul a fost sever și în ceea ce privește veniturile bugetelor locale. Anul trecut, producția industrială a scăzut cu 20 până la 70%, în funcție de sfera activității. Între timp, veniturile bugetelor locale au scăzut cu aproape 50%, înjumătățindu-se. Noua schemă de furnizare a gazelor a dus la creșterea tarifelor la utilități pentru locuitorii din regiune. La anumite categorii de utilități, creșterea a variat între 50 și 300%.
Potrivit așa-zisei legi transnistrene „Privind regimurile juridice speciale”, starea de urgență se declară în cazul unei crize economice generale severe care nu poate fi depășită prin măsuri convenționale. Această stare este introdusă pentru a preveni o catastrofă umanitară în regiune și pentru a proteja cetățenii și întreprinderile locale. Cu ajutorul stării de urgență, pretinșii oficiali de la Tiraspol ar putea gestiona rapid resursele limitate și ar putea facilita beneficii suplimentare pentru cetățeni și întreprinderi. Dar asta nu s-a întâmplat niciodată în realitate.
În practică, decretarea și permanentizarea stării de urgență le permite separatiștilor Rusiei să ignore ”legile” locale pentru a păstra ”viabilitatea” așa-zisei Transnistria. Din decembrie 2024, starea de urgență a fost prelungită de șapte ori, fiecare decret declarând-o cu o durată cuprinsă între 30 și 90 de zile.
Conform decretului care declară starea de urgență în economie, această măsură ar avea ca scop principal să-i ajute pe locuitorii din regiune să „supraviețuiască” în mijlocul crizei economice prelungite. Gazul și alte resurse energetice sunt direcționate în principal către clădiri rezidențiale, spitale, școli și alte facilități sociale. Gazul rămas este trimis către industrie.
În condițiile stării de urgență, companiilor care administrează situația le este interzis să deconecteze abonații de la servicii pentru neplată și pentru acumularea de datorii. În circumstanțe normale, dacă un rezident al unui raion nu plătește gazul, electricitatea sau alte utilități timp de mai mult de 3 luni, respectiva companie de administrare are dreptul de a sista abonatul de la serviciile sale până la achitarea integrală a datoriei acumulate. Acești debitori au interzis să călătorească în exteriorul așa-zisei Transnistria până la achitarea datoriilor, ceea ce reprezintă un abuz evident.
În condițiile stării de urgență, oamenii pot acumula datorii la utilități fără a fi nevoiți să le achite integral, ci în rate. Potrivit pretinsului serviciu regional de statistică, locuitorii profită de mecanismul de urgență și acumulează în mod constant datorii la utilități. La începutul anului 2026, facturile neplătite la utilități ale gospodăriilor de la Est de Nistru se ridicau la aproximativ 430 milioane de ruble transnistrene (22,6 milioane euro). Pentru comparație, la începutul anului 2025, aceste datorii erau estimate la 130 milioane ruble transnistrene (aproximativ 7 milioane euro).
Pentru întreprinderi, starea de urgență introduce scutiri fiscale temporare și măsuri de sprijin din partea așa-zisului guvern de la Tiraspol.
Așadar, în timpul stării de urgență, persoanele juridice beneficiază de o amânare a plății impozitelor, a taxelor și a altor plăți bugetare. În perioada de inactivitate a întreprinderilor industriale, așa-zisul ”stat” subvenționează două treimi din salariul minim pentru muncitorii din fabrici aflați temporar în șomaj din cauza lipsei de gaze. În practică, această sumă este echivalentă cu aproximativ 1.800 de ruble transnistrene (aproximativ 94 euro).
La fel ca simpli cetățeni, întreprinderile sunt scutite de amenzi pentru neplata facturilor de utilități. Companiile de administrare nu le pot deconecta de la serviciile lor. Întreprinderile – în special cele mari consumatoare de energie, pot continua să funcționeze la o capacitate limitată fără teama de amenzi uriașe și faliment pentru neplata facturilor de utilități.
Ultima prelungire a stării de urgență a primit deja o oarecare atenție la Chișinău. Viceprim-ministrul pentru Reintegrare – l-am numit pe Valeriu Chiveri – consideră că această măsură este folosită propagandistic pentru „atragerea atenției partenerilor externi asupra situației din regiune”:
„Nu este nimic nou. Starea de urgență a fost prelungită periodic din decembrie 2024. Din punct de vedere practic, nu credem că s-a schimbat nimic. În schimb, pot fi evidențiate câteva puncte importante”.
Unul este politic și comunicațional. Prin această decizie, pretinsele autorități de la Tiraspol încearcă să demonstreze că ar deține controlul asupra situației economice și că ar lua toate măsurile posibile pentru a-i proteja pe cetățenii de pe malul stâng al Nistrului.
Al doilea punct ține de propagandă, de narațiunea că Republica Moldova ar continua blocada economică asupra regiunii. Acest lucru este ceva ce respingem categoric”, a punctat Chiveri.
