Vasile Tofan vrea un „Milei de Moldova”: Sector public redus, reformă fiscală dură și stat scos din afaceri

Omul de afaceri Vasile Tofan, care anterior a refuzat propunerea de a prelua funcția de prim-ministru, susține că Republica Moldova se află într-un moment în care are nevoie de un lider capabil să îmbine trei profiluri politice: împăciuitor, „animal politic” și reformator dur. Într-o analiză publicată cu titlul „La răscruce”, Tofan afirmă că, dacă ar fi să aleagă un singur profil pentru actuala situație a țării, acesta ar fi „un Milei de Moldova”.

Potrivit lui Tofan, viitorul premier ar avea în față o misiune „aproape imposibilă”, iar orice reformator care ar accepta să conducă Guvernul ar trebui să fie sigur, din start, că există o aliniere reală în privința măsurilor care trebuie adoptate. Acesta vorbește despre reforme nepopulare, dar necesare, în economie, sectorul public, fiscalitate, administrația publică locală, Codul muncii, sistemul de pensii, agricultură și gestionarea resurselor de apă.

Tofan susține că Moldova ar trebui să-și definească drept obiectiv transformarea în „cea mai prietenoasă țară europeană pentru antreprenori”, argumentând că acesta ar putea fi „unicul avantaj competitiv” al Republicii Moldova. Totodată, omul de afaceri pledează pentru reducerea și eficientizarea sectorului public, plafonarea unor salarii din sistemul bugetar, audituri serioase la companiile de stat, privatizarea proprietăților administrate prost, reformă fiscală, reorganizarea administrației publice locale și introducerea Pilonului II de pensii.

În opinia sa, toate aceste reforme ar trebui făcute în paralel cu accelerarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană și valorificarea președinției Irlandei în Consiliul UE, pe care o consideră o fereastră importantă pentru Republica Moldova.

„Oamenii de stat vin în diferite forme și culori. Împăciuitorul: Mandela, Havel. Animalul politic: Merkel, Băsescu. Reformatorul-chirurg: Milei, Bendukidze, Bolojan.

Lucrurile în Moldova sunt însă atât de complicate, încât avem nevoie de toți trei într-unul. Împăciuitorul — pentru că țara, divizată și dezamăgită, trebuie cusută înapoi. Animalul politic — pentru a rezista cumva în jungla asta și a putea realiza ceva. Reformatorul — pentru că resursele sunt deja la limită și, fără a reporni economia, restul dominourilor vor pica automat.

Oricine ar fi omul, are în față o misiune aproape imposibilă. Și pentru că nu există minuni și nici supermani politici care să le combine pe toate, dacă aș alege un singur profil, ar fi un Milei de Moldova.

Acum, acest Milei ipotetic ar fi naiv sau nebun să se înhame la acest jug fără a fi sigur, din start, că există o aliniere pe ce trebuie făcut. Nu un abecedar de lozinci — drumuri, școli, bunăstare —, ci măsuri concrete, inclusiv și mai ales pe cât de necesare, pe atât de nepopulare; de asta și evitate de generații de guvernanți. Pentru că unui pacient cu pneumonie, care efectiv se sufocă, nu-i dai ceai de zmeură, ci îl pui pe antibiotice, oxigen și, dacă e cazul, terapie intensivă”, afirmă Tofan.

Omul de afaceri spune că prima condiție pentru o transformare reală este definirea unei viziuni economice clare.

„Orice transformare începe prin a defini o viziune clară. Pentru mine, aceasta este: Moldova ca cea mai prietenoasă țară europeană pentru antreprenori — Moldova: Europe’s most business-friendly country. Pentru că, dacă vom avea afaceri de succes, vom avea și venituri fiscale pentru toate celelalte.

Acum, «cea mai prietenoasă» trebuie să fie pe bune, nu doar declarativ. Asta înseamnă că, atunci când un funcționar vine cu vreo licențiere, comisie, agenție, reglementare, notarizare apostilată, prima întrebare este: asta simplifică lucrurile sau le complică pentru antreprenorii noștri?

Este singura, singura soluție pentru a da un imbold businessului local și pentru a-i atrage pe cei din afară, care ezită să vină pentru piața noastră minusculă, dar ar putea considera Moldova o platformă de exporturi. Asta — doar dacă la noi lucrurile vor fi mult mai simple decât în alte țări din regiune. Singapore, Irlanda, Estonia — acestea sunt exemplele după care trebuie să ne ghidăm. Este unicul nostru potențial avantaj competitiv. Unicul”, susține Tofan.

Un alt capitol vizat de Vasile Tofan ține de încrederea în stat și de echitatea în sectorul public. El propune plafonarea salariilor în sistemul bugetar la 4-5 salarii medii, cu excepții limitate pentru poziții tehnice rare.

„După drama «nepoților» și verișoarelor, pentru a putea face reformele necesare, încrederea trebuie restabilită, inclusiv prin a tăia acolo unde omul simplu vrea să vadă mai multă curățenie și echitate.

Plafonarea salariilor în sectorul public la 4-5 salarii medii — inclusiv cu sporurile pentru secret de stat, muncă asiduă sau alte ciudățenii — ar fi un prim pas. Cu foarte puține excepții, în joburi hipertehnice sau profiluri rare, unde incompetența ne poate costa sute de milioane și unde nu avem opțiunea să nu plătim salarii mai mari.

Stând bine cu aritmetica, înțeleg că această plafonare nu va genera economii semnificative în tabloul mare, dar este importantă pentru contractul social și pentru restabilirea unui minim de încredere în echitate”, notează acesta.

Tofan critică dimensiunea actuală a sectorului public și spune că Republica Moldova nu-și mai poate permite cheltuieli administrative atât de mari, în condițiile în care presiunea demografică și cea bugetară cresc.

„Avem aproximativ 30% din toți angajații în sectorul public. România, unde Bolojan sună alarma, este la 16%. Noi — aproape dublu, efectiv falimentar. În plus, chiar cu toți bugetarii, suntem la 1,1 lucrători pentru fiecare pensionar, iar ceasul demografic bate rapid împotriva acestui raport deja foarte precar.

Lucrurile trebuie eficientizate radical. ANSA are aproximativ 1.200 de oameni, de 30 de ori mai mulți decât Agenția de Investiții. Avem Agenția Națională de Reglementare a Activităților Nucleare și Radiologice. Avem Inspectoratul pentru Protecția Mediului, dar și Agenția de Mediu. Înțeleg separarea autorizare versus control, dar Estonia se descurcă având o singură agenție.

Sunt zeci de instituții care trebuie eficientizate, comasate sau eliminate. Sunt sigur că vor exista o mulțime de argumente, unele chiar plauzibile, de ce anume o unitate sau alta este absolut necesară. Dar realitatea este că, dacă nu reducem cheltuielile de ansamblu, nu va mai conta, pentru că nu vom avea efectiv bani nici măcar pentru lucruri vitale, precum pensii sau insulină.

Avem nevoie de un sector bugetar mult mai mic, dar mai eficient și bine plătit. Marea majoritate sunt oameni de bună-credință, care trebuie ajutați să treacă în privat, dacă este cazul, unde avem o criză de lucrători și unde pot conta realist și pe venituri mai mari.

Dar trebuie să recunoaștem că există și funcționari nocivi, pe care, dacă îi dai afară, se restabilesc prin judecată și le plătești și salariul pentru perioada nelucrată, plus despăgubiri. E nevoie de o schimbare radicală aici, inclusiv în reglementările privind disponibilizarea”, afirmă Tofan.

În aceeași analiză, el cere o schimbare radicală în administrarea proprietăților publice și a companiilor de stat. Printre soluțiile propuse se numără audituri anuale realizate de companii mari internaționale, listarea parțială la bursă și privatizarea unor active.

„Audit Big Four+ anual pentru companiile de stat, listare de minimum 25% la bursă, ca prim pas spre privatizare. Terenurile și clădirile trebuie privatizate cât mai rapid.

Acum, în cel mai bun caz, sunt administrate prost. În cel mai rău caz, statul ia 1/10 din prețul de piață pe chirie, iar restul vine în plic unor funcționari hrăpăreți.

Pentru cei care mai cred în stat ca bun administrator al bunului public: gândiți-vă la, scuze, veceul din vamă sau la o grădină publică și comparați-le cu cele de la McDonald’s sau La Plăcinte. Bunul este administrat eficient atunci când există un proprietar, un gospodar. Statul și proprietatea colectivă, în marea majoritate a cazurilor, sunt administratori proști, pentru că, dacă un bun aparține tuturor, el nu aparține nimănui, iar atitudinea este corespunzătoare. Am văzut-o din plin în cazul MoldATSA”, scrie Tofan.

Un alt punct major din lista sa este reforma fiscală. Tofan spune că aceasta va fi nepopulară, dar nu mai poate fi amânată.

„Nepopulară, dar absolut necesară și nu poate fi amânată, pentru că nu ne putem împrumuta la nesfârșit. Poți taxa cinci lucruri: investiții, muncă, capital, consum, vicii. Există consens pe vicii. Ca să ai bani de consum însă, trebuie să încurajezi investițiile, munca și acumularea de capital.

Toți spunem că vrem să trecem de la un model bazat pe remitențe și consum la unul bazat pe investiții și exporturi, care să genereze mai multă bunăstare. Atunci trebuie să taxăm lucrurile corespunzător”, menționează acesta.

Tofan se referă și la reforma administrației publice locale, pe care o consideră foarte complicată, inclusiv din cauza formulei actuale de amalgamare. În opinia sa, o soluție mai radicală ar fi reducerea numărului de structuri administrative și eliminarea raioanelor.

„Foarte complicată, pentru că s-a ajuns atât de departe pe opțiunea mult prea timidă cu minimul per primărie la 3.000 de locuitori, pe când România, mult mai bogată, ne spune deja că și la 6.000, media lor, modelul nu este sustenabil. Bolojan îl vrea la aproximativ 18.000.

Reforma, în plus, ne costă aproximativ 6 miliarde în bonusări de amalgamare. Ca termen de comparație, impozitul anual pe venitul din munca tuturor moldovenilor aduce aproximativ 11 miliarde. De asta pledam pentru aproximativ 40 de municipalități, cu eliminarea raioanelor. Întrebarea este dacă se mai poate repara acum, când s-a ajuns atât de departe pe formula actuală. Complicat”, afirmă omul de afaceri.

În privința Codului muncii, Vasile Tofan susține că legislația actuală este o frână pentru economie și ar trebui rescrisă pentru a permite o piață a muncii mai flexibilă.

„O mare frână pentru economie. Trebuie rescris din temelie, astfel încât companiile să fie încurajate să angajeze, regulile să fie mult mai simple, dar și să poată disponibiliza oameni dacă este cazul.

O piață a muncii mai fluidă și flexibilă încurajează crearea de noi joburi. Acum avem situații halucinante, când un angajat te fură, dar tot nu-l poți da afară, pentru că a plecat subit în concediu medical”, spune Tofan.

Un alt capitol dificil este sistemul de pensii. Tofan vorbește despre deficitul CNAS și propune creșterea graduală a vârstei de pensionare, plafonarea pensiilor excesive și introducerea Pilonului II.

„Deficitul este deja prea mare: intrările din CNAS sunt mult sub plățile lunare, iar diferența este compensată din alte taxe. Asta, în timp ce este vital să ridicăm pensia minimă, pentru că rămâne mult prea mică.

Soluția este complicată, reforma va dura ani de zile, dar nu putem fără: creșterea graduală a vârstei de pensionare; plafonarea pensiilor excesive și curățarea pensiilor speciale, dar și limitarea contribuției CNAS la cel mult aproximativ 10 salarii medii pe lună; introducerea Pilonului II, ca în România și în orice alt stat modern”, afirmă acesta.

Tofan propune și limitarea prin lege a datoriei publice și a deficitului bugetar.

„Limită pe datoria publică raportată la PIB sub 40% și deficit anual raportat la PIB sub 3%, prin lege organică, cu excepții doar în cazuri extraordinare: pandemie, cataclism natural”, se arată în analiză.

În ceea ce privește mediul de afaceri, omul de afaceri spune că antreprenorii sunt încă sufocați de controale, raportări și birocrație. El pledează pentru un moratoriu pe controale, cel puțin până la relansarea economiei.

„Lucrurile au avansat un pic, dar încă sufocăm antreprenorii, care pierd prea mult timp răspunzând la scrisori, raportări, menținere de registre etc.

E nevoie de un moratoriu pe controale, cel puțin până repornim motorul economiei. Nu mai vorbesc de intrări cu mascați la 6 dimineața, în subiecte fiscale de rutină, terorizând puținii oameni cu inițiativă care încă mai încearcă să producă ceva în Moldova. De cele mai multe ori, acești oaspeți matinali o fac pentru a propune ulterior «rezolvarea întrebării»”, scrie Tofan.

Agricultura și apa sunt alte două teme incluse de Tofan în lista sa de priorități. În agricultură, acesta susține că subvențiile ar trebui orientate spre retehnologizare, irigare și adaptare climatică, nu spre acoperirea pierderilor.

„Extrem de complicat. Subvențiile trebuie mutate de la acoperirea pierderilor spre retehnologizare, irigare și adaptare climatică. Dar asta, din păcate, lucrează până la primul tractor care blochează vama Leușeni.

Modelul actual este însă nesustenabil. E ca și cum ai face focul cu bancnote de o sută de lei”, afirmă el.

Despre apă, Tofan spune că este un subiect aproape absent din agenda publică, deși Republica Moldova se confruntă deja cu un deficit sever.

„Subiect absent din agenda publică. Avem deja un deficit extrem de apă. Captarea apei pluviale, lacurile de acumulare, împădurirea, explorarea apelor subterane, reparația infrastructurii Apă-Canal, ca să reducem pierderile — toate sunt inițiative critice, dar vor dura ani, poate decenii.

Până atunci, nu există o altă soluție rapidă decât a prețui apa la justa ei valoare, a unui produs deficitar. Asta înseamnă că nu poți consuma zeci de metri cubi la 13 lei. Avem cea mai puțină apă din Europa, dar și, paradoxal, cea mai ieftină. Prețurile vor trebui crescute, cu trecerea la tarifare pe categorii de volum. Câte puțin, vom învăța să facem dușuri de trei minute și să tratăm apa ca aurul, ca în Israel”, susține acesta.

În final, Tofan afirmă că lista de reforme este mult mai lungă și include apărare, Ucraina, AI, energie, sănătate, drumuri și forță de muncă. Potrivit lui, toate aceste reforme trebuie făcute în paralel cu obiectivul principal al Republicii Moldova: accelerarea integrării europene.

„Lista este mult mai lungă: apărare, Ucraina, AI, energie, sănătate, drumuri, forță de muncă etc. Și toate acestea trebuie făcute în paralel cu misiunea numărul unu: accelerarea negocierilor de integrare, implementarea acquis-ului și valorificarea la maximum a președinției Irlandei în UE.

Administrația de la Dublin este foarte deschisă aderării Moldovei și ar fi o mare greșeală să ratăm fereastra iulie-ianuarie pentru un salt înainte.

Luate la un loc, toate acestea înseamnă o misiune extrem de dificilă, dar nu imposibilă. Saakașvili și Bendukidze au reușit să livreze într-o situație mult mai proastă în Georgia, iar Milei într-una efectiv apocaliptică în Argentina. Deci se poate face și în Moldova”, conchide Vasile Tofan.