De fiecare dată când în Republica Moldova se face un pas spre normalitate în educație și spre recuperarea adevărului istoric, apare același cor al propagandei. Așa s-a întâmplat și odată cu adoptarea noilor manuale de Istoria Românilor și Universală. O bună parte dintre promotorii discursului pro-rus și ai moldovenismului de factură sovietică au declanșat o campanie de discreditare, folosind acuzații spectaculoase, dar lipsite de fundament.
Recent, Alexei Tulbure, cunoscut pentru promovarea constantă a discursului statalist moldovenist, a scris pe Facebook că manualul „denaturează istoria Holocaustului din Basarabia, prezintă într-o lumină favorabilă rolul criminalului de război Ion Antonescu și conține un număr foarte mare de erori factologice”, concluzionând că menținerea acestuia în școli este „o rușine pentru o țară care aspiră să devină membră a Uniunii Europene”.
Afirmațiile sunt grave. Tocmai de aceea merită confruntate cu realitatea, nu cu lozincile.
Să deschidem manualul.
La pagina 131, elevii citesc negru pe alb că „Activitatea administrației românești în Transnistria a fost umbrită de crime, legate de folosirea Transnistriei ca loc de deportare și suprimare a evreilor și romilor.” Mai mult, manualul le propune elevilor exercițiul: „Elaborează o prezentare (în format electronic) la subiectul: Crimele împotriva umanității generate de administrația Antonescu în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial.”
Manualul poate fi accesat AICI.
Unde este, așadar, glorificarea lui Ion Antonescu? Unde este prezentarea sa într-o lumină favorabilă? Pur și simplu nu există.
Ceea ce există este o încercare deliberată de a crea un scandal artificial. Nu Antonescu este adevărata problemă a lui Alexei Tulbure. Problema lui este existența însăși a unui manual care vorbește despre istoria românilor, despre identitatea românească și despre continuitatea istorică a spațiului dintre Prut și Nistru.
Probabil că îl deranjează mai mult fotografia Marii Uniri de la Alba Iulia de pe coperta manualului. Probabil că îl irită și faptul că în centrul Chișinăului se află statuia Reginei Maria, simbol al unui trecut pe care moldovenismul sovietic încearcă de decenii să-l șteargă din memoria colectivă.
Nu este o surpriză. Același Alexei Tulbure l-a aplaudat pe ambasadorul Germaniei după declarațiile acestuia privind identitatea moldovenească și a scris entuziast: „Excelența, bravo și mulțumim! Trebuie să recunoaștem că Germania a avut întotdeauna ambasadori foarte buni în Republica Moldova”. Tot el susține că „identitatea moldovenească de astăzi nu are legătură cu trecutul sovietic și Rusia.”
O asemenea afirmație sfidează decenii de cercetare istorică. Să pretinzi că actualele clivaje identitare din Republica Moldova nu au nicio legătură cu ocupația sovietică, cu politica de deznaționalizare, cu inventarea unei „limbi moldovenești” distincte și cu propaganda desfășurată timp de zeci de ani înseamnă fie o ignoranță monumentală, fie o încercare conștientă de falsificare a istoriei. Este greu de crezut că cineva care a activat atâția ani în spațiul public nu cunoaște aceste realități. Rămâne, prin urmare, explicația mai puțin măgulitoare: reaua-credință!!!
Acesta este motivul pentru care atacurile împotriva manualului nu trebuie privite izolat. Ele fac parte dintr-o strategie mai amplă de delegitimare a istoriei românilor în Republica Moldova și de resuscitare a vechilor clișee sovietice despre o pretinsă identitate moldovenească separată de cea românească.
Este o tactică veche: se invocă Holocaustul și Ion Antonescu nu pentru că autorii acestor atacuri ar fi preocupați sincer de memoria victimelor, ci pentru că aceste teme sunt folosite drept instrumente politice împotriva unui manual care reafirmă adevărul istoric privind identitatea românească a Republicii Moldova.
Memoria Holocaustului merită respect, nu instrumentalizare politică. Tocmai de aceea este inacceptabil ca o tragedie de asemenea proporții să fie folosită ca armă într-o dispută ideologică.
Mai grav este că Alexei Tulbure minte cu nerușinare atunci când lasă impresia că manualul ar ignora sau denatura Holocaustul. O simplă lectură a cuprinsului îl contrazice. Manualul dedică în mod explicit Tema 28 – „Crime împotriva umanității: Gulag, Holocaust, Katyn” (p. 138-144), unde Holocaustul este analizat ca una dintre cele mai mari tragedii ale secolului al XX-lea. În același timp, Tema 26 – „Basarabia și Transnistria în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial” (p. 127–131) tratează politica administrației românești în Transnistria și prezintă fără echivoc deportările și crimele comise împotriva evreilor și romilor.
De aceea, acuzațiile lansate de Alexei Tulbure nu rezistă nici măcar unei lecturi elementare a manualului. Când textul vorbește explicit despre crimele administrației Antonescu și îi invită pe elevi să studieze crimele împotriva umanității, este imposibil să susții cu bună-credință că autorii îl glorifică.
În realitate, ținta nu este Antonescu. Ținta este manualul de Istoria Românilor. Ținta este recuperarea adevărului istoric. Ținta este desprinderea definitivă a Republicii Moldova de mitologia moldovenismului sovietic.
Iar tocmai acest lucru îi deranjează pe cei care încă încearcă să țină societatea captivă în falsurile trecutului.
