EXCLUSIV: Așa-zisele ”autorități” de la Tiraspol nu mai acordă sprijin persoanelor cu dizabilități. Separatiștii mimaseră acest interes doar pentru a atrage fonduri UE. Persoanele cu dizabilități reprezintă aproape 4% din populația totală a așa-zisei Transinistria
Pe fondul severei crize financiare în care se zbate malul stâng al Nistrului, guvernul-fantomă al așa-zisei Transnistrii nerecunoscute de nimeni pe plan internațional a amânat până anul viitor lansarea unui nou program ”de stat” destinat asistenței persoanelor cu dizabilități. La ce se pot aștepta locuitorii din gubernia de la Est de Nistru care suferă de dizabilități și cum le sprijină Uniunea Europeană pe pretinsele ”autorități” de la Tiraspol în procesul îngrijirii acestora?
Noul program „de stat”, intitulat „Șanse Egale”, a fost adoptat de pretinsul parlament de la Est de Nistru în mai 2025, implementarea sa fiind programată inițial pentru perioada 2026-2028. Programul viza crearea unui mediu fără bariere și promovarea integrării sociale a persoanelor cu dizabilități din regiune.
S-a prevăzut instalarea unor rampe de acces pentru persoanele cu dizabilități în 47 de locații din orașele de pe malul stâng al Nistrului și amenajarea unor treceri de pietoni moderne în 21 de puncte. În plus, programul vizează reabilitarea persoanelor cu dizabilități în centre de tratament și recuperare, precum și ”integrarea socială și culturală a acestora în comunitate” (prin intermediul festivalurilor și al evenimentelor sportive). Pe parcursul a trei ani, au fost alocate fonduri în valoare de 7,9 milioane de ruble transnistrene (415.000 euro) pentru aceste scopuri.
Cu toate acestea, șase luni mai târziu, programul încă nu fusese lansat, iar la sfârșitul lunii iulie, pretinsa administrație de la Tiraspol a amânat data începerii acestuia pentru anul 2027. Potrivit separatiștilor Rusiei, calendarul de lansare a proiectului privind egalitatea de șanse a fost decalat pentru perioada 2027-2029. Decizia a fost luată din cauza lipsei fondurilor necesare în bugetul local pentru acoperirea salariilor din sectorul public și a plăților pentru pensii. În plus, așa-zisele autorități au decis să reducă bugetul viitorului program cu 300.000 de ruble locale (15.700 de euro).
„Motivul reprogramării programului este optimizarea cheltuielilor bugetare în contextul unei situații socio-economice dificile. Totodată, s-a decis menținerea programului și ajustarea sferei activităților”, se precizează în comunicatul de ”presă” (acolo există doar propagandă) al pretinsei administrații de la Tiraspol.
Nu este prima dată când așa-zisele autoritățile locale au promis să asigure, prin mijloace proprii, îngrijirea persoanelor cu dizabilități. Un program similar s-a desfășurat între anii 2019 și 2022, având aceleași scopuri și obiective. Bugetul total fusese stabilit la 5,6 milioane de ruble (294.000 euro); totuși, din cauza crizei economice provocate de pandemia de Coronavirus, din bugetul local s-au cheltuit efectiv doar 2,5 milioane de ruble (131.000 euro) în acest scop. Să se noteze că suma totală utilizată a fost cu 220% mai mică decât cea planificată. La acea vreme, politrucii de la Tiraspol au explicat că, din cauza crizei economice, a fost imposibilă achiziționarea tuturor resurselor necesare pentru a sprijini persoanele cu dizabilități.
De menționat că sprijinirea persoanelor cu dizabilități și adoptarea unor programe speciale în acest scop nu reprezintă doar o inițiativă a unor politruci locali, ci și o condiție indirectă pentru obținerea asistenței din partea UE destinate acestor categorii de populație din regiune. Oficialii europeni salută situațiile în care pretinsele autorități nerecunoscute ale așa-zisei Transnistrii iau inițiativa și depun eforturi pentru a se îngriji de persoanele cu dizabilități. În fața unei astfel de preocupări, organizațiile caritabile europene alocă fonduri suplimentare pentru a sprijini persoanele cu dizabilități de pe malul stâng al Nistrului.
Trebuie spus că, începând cu anul 2018, UE a investit aproximativ 6 milioane de euro în proiecte menite să sprijine persoanele cu dizabilități care locuiesc în așa-zisa Transnistria. Aceste fonduri nu sunt direcționate direct către bugetul transnistrean, ci sunt gestionate prin intermediul unor organizații internaționale și al Ministerului Sănătății din Republica Moldova. Fără UE și Republica Moldova, nimic din toate acestea nu ar fi posibile pe malul stâng al Nistrului.
În 2018, fonduri provenite de la contribuabilii UE au fost utilizate pentru achiziționarea a cinci vehicule specializate, dotate pentru a oferi servicii mobile de îngrijire persoanelor cu dizabilități. Aceste vehicule au permis constituirea a cinci echipe mobile de specialiști, care au oferit asistență persoanelor cu dizabilități având o mobilitate limitată și care nu se pot deplasa în afara locuinței. Bugetul total al proiectului este de 580.000 de euro.
În perioada 2018-2024, în regiune au fost construite 43 de rampe pentru persoanele cu dizabilități, în cadrul programului „Măsuri de consolidare a încrederii între malurile Nistrului”. Partenerii europeni planificaseră instalarea unui număr mai mare de rampe; totuși, experții tehnici din cadrul companiilor moldovenești nu au putut obține acces la majoritatea amplasamentelor vizate pentru renovare. Pretinsele ”autorități” de la Tiraspol au insistat ca lucrările să fie executate de companii de construcții din regiune, sperând astfel să sporească bugetul prin veniturile fiscale generate de aceste firme. Oficialii europeni au refuzat să cedeze în fața șantajului separatiștilor și au sistat toate proiectele de instalare a rampelor finanțate direct de aceștia, reorientându-se în schimb către sprijinirea ONG-urilor.
În perioada 2022-2025, finanțarea din partea UE a facilitat angajarea a aproape 150 de persoane cu dizabilități din regiune. În cadrul „inițiativei de ocupare a forței de muncă pentru persoanele cu nevoi speciale”, participanții au fost instruiți în noi meserii și sprijiniți să se integreze în noile lor echipe de lucru.
Proiectul „Îmbunătățirea cooperării în domeniul asistenței medicale primare în Transnistria” a fost implementat în regiune în perioada 2024-2025. Pe parcursul a doi ani, pe malul stâng al Nistrului a fost construit un centru multidisciplinar pentru îngrijirea persoanelor cu dizabilități, iar un centru de îngrijire pentru persoane cu dizabilități din orașul Grigoriopol a fost renovat. Pentru aceste inițiative a fost alocată suma de 1 milion de euro din fondurile contribuabililor europeni. Toate lucrările de construcție au fost executate de companii din Republica Moldova.
În perioada 2024-2025, în așa-zisa Transnistria s-a desfășurat un program de sprijin pentru persoanele cu dizabilități și refugiații ucraineni, finanțat de UE și realizat cu sprijinul OIM (Organizația Internațională pentru Migrație). Voluntari din Republica Moldova au evaluat nevoile grupurilor vulnerabile și au oferit asistență la domiciliu. Aproximativ cinci tone de ajutoare umanitare și materiale medicale, menite să îmbunătățească calitatea vieții, au fost distribuite persoanelor aflate în dificultate. În plus, experți ai OIM au instruit aproximativ 200 de voluntari și îngrijitori locali în metode moderne de asistență a persoanelor cu dizabilități.
Niciunul dintre aceste proiecte NU ar fi fost posibil fără implicarea directă a Republicii Moldova, având în vedere că așa-zisa Transnistria este considerată, din punct de vedere legitim, juridic și constituțional, parte a teritoriului său. Totuși, să admitem că proiectele nu ar fi avut succes nici fără inițiativa pretinselor ”autorități” de la Tiraspol de a sprijini aceste segmente umane. Pentru partenerii europeni care oferă asistență, este important de recunoscut faptul că pretinșii factori de decizie locali încearcă să sprijine categoriile vulnerabile folosindu-și propriile resurse și capacități. Tocmai de aceea a implementat UE aceste programe: a constatat că în regiune exista deja o inițiativă locală privind „egalitatea de șanse”, chiar dacă aceasta funcționa cu un buget modest. Și chiar dacă a fost lansată mimetic și oportunist, cu scopul de a atrage fonduri UE.
Este interesant de remarcat că, în ciuda volumului semnificativ de asistență oferit de UE, ”presa” (adică, propaganda) locală ignoră complet acest aspect. Relatările lor scot în evidență doar rezultatele concrete, precum achiziția de vehicule, construirea unui centru pentru persoanele cu dizabilități sau programele de angajare subvenționată pentru persoanele cu dizabilități. Însă toate acestea sunt prezentate drept mărețe realizări ale pretinselor autorități locale, fără nicio mențiune despre faptul că UE a suportat toate costurile, iar Ministerul Sănătății din Republica Moldova s-a ocupat de implementare. Practic, separatiștii Rusiei își consolidează capitalul politic în fața alegătorilor folosind banii contribuabililor europeni.
Rămâne neclar modul în care vor reacționa oficialii UE la suspendarea programului privind „egalitatea de șanse”. Deși politrucii de la Tiraspol au susținut că programul este doar amânat până anul viitor din cauza severei crize financiare, aceștia au folosit în mod repetat criza drept pretext pentru „amânarea” unor programe în trecut. În cele din urmă, s-a dovedit că resursele financiare erau atât de limitate, încât o serie de programe, precum cele care ofereau beneficii persoanelor cu dizabilități și personalului din cadrul așa-ziselor forțe de ordine, urmau să rămână inactive până în anul 2030.
Este de remarcat faptul că, potrivit pretinsului Minister local al Protecției Sociale, în regiune locuiesc aproape 17.000 de persoane cu dizabilități. Această cifră include 1.270 de persoane cu vârsta sub 18 ani. Statisticile cuprind utilizatori de scaune cu rotile, persoane cu afecțiuni musculo-scheletice, persoane cu deficiențe de vedere sau de auz, precum și alte categorii de persoane cu mobilitate redusă. Toate aceste persoane au nevoie de îngrijire și asistență socială din partea așa-zisului ”stat” separatizat de ruși la Est de Nistru.
Datele oficiale furnizate de așa-zisele ”autorități” locale indică o populație totală a regiunii de aproximativ 450.000 de locuitori. Aceste cifre arată că cele 17.000 de persoane cu dizabilități reprezintă aproape 4% din populația totală a așa-zisei Transinistria.
