EXCLUSIV Anatol Șalaru, despre arsenalul de la Cobasna: Rusia a exagerat riscul unei catastrofe pentru a-și justifica prezența militară în regiunea transnistreană / În ce stare s-ar afla cele 14.000 de tone de muniții și cât de mare ar fi pericolul unei explozii: „Depozitele nu sunt construite după modelul depozitelor de cartofi sau de grâu”
Fostul ministru al Apărării Anatol Șalaru consideră realistă estimarea potrivit căreia la depozitul de la Cobasna s-ar mai afla circa 14.000 de tone de muniții, dintre care aproximativ 2.800 de tone de exploziv propriu-zis. El susține că Federația Rusă a exagerat de-a lungul timpului riscul unei catastrofe de proporții regionale pentru a-și justifica prezența militară în regiunea transnistreană.
Într-un interviu acordat Cotidianul.md după publicarea raportului comun al SIS și Agenției de Informații Militare privind depozitul de la Cobasna, Șalaru a afirmat că configurația acestuia face improbabilă detonarea simultană a întregului arsenal. Potrivit fostului ministru, vechimea munițiilor poate afecta fiabilitatea lor în momentul utilizării, dar nu înseamnă că întregul stoc ar fi devenit instabil sau ar putea exploda simultan.
Întrebat cât de realistă este estimarea privind cele aproximativ 14.000 de tone de muniții rămase la Cobasna, Șalaru a declarat:
„Mi se pare foarte real, fiindcă ceea ce este legat de acest depozit este exagerat de către Rusia, de către propaganda rusă. Rusia îl folosește ca o sperietoare pentru cetățenii Republicii Moldova. Și Rusia încearcă să-și justifice prezența militară în stânga Nistrului prin evitarea unei catastrofe care ar afecta jumătate din Republica Moldova și o parte din Ucraina și care ar provoca nenumărate victime omenești și pierderi materiale.”
Fostul ministru susține că modul în care sunt construite depozitele de muniții limitează posibilitatea propagării unei explozii de la o încăpere la alta.
„Nu este așa, deoarece depozitele de muniții nu sunt construite după modelul depozitelor de cartofi sau de grâu sau de prune. Fiindcă depozitele de muniții sunt construite adânc în pământ, pereții sunt foarte groși în aceste depozite și sunt făcute în așa fel încât, dacă explodează undeva, această explozie să fie izolată și să nu se răspândească în celelalte secții sau încăperi.”
În susținerea argumentului său, Șalaru a făcut trimitere la un depozit de muniții din Federația Rusă care, potrivit lui, a fost lovit de ucraineni și unde exploziile s-au produs succesiv.
„Dacă ați văzut, cu câțiva ani în urmă, ucrainenii au lovit un depozit, nu mai mare decât cel de la Cobasna, de muniții din Rusia, un depozit care era la marginea unui oraș. Vreo două săptămâni au explodat bombele, proiectilele de artilerie care erau acolo, dar nu au produs mari pierderi, fiindcă nu există un efect cumulativ.”
Întrebat dacă ar putea exista un scenariu în care întregul arsenal de la Cobasna să detoneze simultan, fostul ministru a respins această posibilitate și a comparat situația cu explozia produsă la Beirut.
„Nu are cum. Nu are cum! Dacă ați văzut, cu 4-5 ani în urmă, în Beirut a explodat un depozit cu azotat de amoniu. Explozia a fost foarte puternică, pentru că a fost simultană, a explodat tot. Într-o secundă a explodat tot depozitul și a produs pierderi foarte mari. Aici, atunci când explodează un cartuș sau un proiectil, ele explodează pe rând, dacă explodează toate. Nu există nicio garanție că vor exploda toate odată.”
Șalaru afirmă că munițiile sunt depozitate separat, pe categorii și în condiții speciale, nu în vrac, ceea ce reprezintă un alt element care trebuie luat în calcul atunci când este evaluat riscul unei explozii.
„Deci muniția se depozitează în condiții speciale. Nu se varsă din camion cum se varsă grâul. Toate proiectilele sunt în cutii, fiecare se păstrează separat în cutie, în lăzi. Nu sunt vrac, ca semința de floarea-soarelui undeva într-un depozit, în colhoz. Nu sunt vrac. Sunt depozitate separat cartușele, separat armele, separat munițiile, separat cele de artilerie. Toate sunt separate.”
În ceea ce privește vechimea arsenalului, fostul ministru susține că degradarea în timp poate afecta funcționarea munițiilor atunci când acestea sunt utilizate, fără a însemna însă că munițiile devin automat mai predispuse la explozie.
„Nu există pericolul că, dacă a luat foc într-un capăt de depozit, s-a întâmplat să explodeze ceva, imediat explodează tot depozitul. Aceste muniții nu sunt păstrate în apă sau în pământ ca să ruginească tubul sau să se deterioreze. Nu este așa. Sunt în condiții propice ca să nu se deterioreze. Da, există riscul atunci când folosești această muniție ca, de exemplu, capsula să nu ia foc din cauza timpului. A degradat, dar nu înseamnă că ele au ruginit, au putrezit și, dacă le miști, explodează imediat.”
Șalaru a adăugat că proiectilele și cartușele sunt protejate împotriva coroziunii și a contactului cu aerul, iar eventualele probleme provocate de vechimea lor ar apărea în primul rând la utilizare.
„Nu este așa. Tuburile și la cartușe, și la proiectile sunt prelucrate ca să nu ruginească, sunt date cu lac, nu există acces al oxigenului, aerului, la praful de pușcă sau explozibilul pe care îl conține acest proiectil de artilerie sau bombele de aviație, ce mai este acolo. Oamenii trebuie să înțeleagă: nu sunt păstrate sub cerul liber, nu sunt plouate, nu sunt ninse și pot exista probleme atunci când sunt folosite.”
Referindu-se la raza de aproximativ doi kilometri indicată în raportul SIS și AIM, fostul ministru a declarat că o explozie puternică poate produce efecte și la distanțe mai mari, în special prin unda de șoc, dar a insistat că munițiile nu ar detona simultan.
„2-3 km atunci când explodează simultan. Vă imaginați că nu explodează simultan. Da, poate fi o explozie puternică dacă sunt bombe de aviație de o tonă sau de două tone și pot… Suflul exploziei este mare și poate să spargă geamurile pe o rază de 2-3 km. Sau, în imediata apropiere, dacă se află cineva, poate să sufere.”
În opinia lui Șalaru, munițiile de la Cobasna nu mai au astăzi o valoare militară sau economică semnificativă pentru Federația Rusă. El susține că Moscova a renunțat la continuarea procesului de distrugere a stocurilor tocmai pentru a putea folosi depozitul drept justificare pentru menținerea trupelor sale în regiunea transnistreană.
„S-au mai făcut încercări de a distruge muniții. Rusia a acceptat prin 1998-1999, după asta Rusia a refuzat să continue procesul ăsta de distrugere a muniției, fiindcă Rusia a avut nevoie de un pretext ca să-și mențină armata în Transnistria.”
Fostul ministru a explicat că depășirea termenului de garanție al munițiilor afectează, în opinia sa, în primul rând fiabilitatea acestora în momentul folosirii.
„În cazul de față, orice muniție, orice proiectil are un termen de garanție. De exemplu, nu mai poți folosi cartușele care au o vechime mai mare de 25 sau 30 de ani. Însă asta nu înseamnă că nu sunt bune. Asta înseamnă că atunci când tragi 10 cartușe, 2-3 s-ar putea să dea rateuri. Să nu se aprindă capsula și praful.”
Șalaru a concluzionat că stocurile de la Cobasna reprezintă în prezent, în primul rând, un instrument prin care Moscova își justifică prezența militară în regiunea transnistreană.
„De aceea nu cred că ele prezintă vreun interes sau vreo valoare militară sau economică pentru Rusia astăzi. Este un pretext pentru Rusia de a-și păstra armata în Transnistria, armata de ocupație.”
