EXCLUSIV Copiii „invizibili” din așa-zisa Transnistria. Cum rămân nedeclarați ani la rând minorii străini din regiunea nerecunoscută, unii fiind supuși celor mai sinistre abuzuri
Pretinsul parlament al așa-zisei Transnistrii intenționează să introducă înregistrarea obligatorie a copiilor cetățenilor străini în evidențele privind migrația. Conform noilor reguli, această procedură îi va viza nu doar pe străinii adulți, ci și pe copiii lor minori, inclusiv pe cei declarați de instanță incapabili sau cu capacitate juridică limitată. Părinții sau tutorii străini vor fi obligați să contacteze pretinsul serviciu de migrație în termenul stabilit pentru a înregistra copilul și a prelungi perioada șederii temporare a acestuia.
Ce a determinat pretinsele autoritățile de pe malul stâng al Nistrului să abordeze, în sfârșit, această problemă și ce rol joacă Republica Moldova în acest context? Aflați din cele ce urmează.
Totul a început cu un incident concret și tulburător în Bender (adică în Tighina românească, ocupată și batjocorită de ruși). În iulie 2025, la un bloc de locuințe de pe strada Kosmonavtov, vecinii și copiii care se jucau în curtea interioară a blocului au observat pe cineva făcând semne disperate de la o fereastră. Când polițiștii au pătruns în locuință, imaginea care li s-a înfățișat a fost șocantă.
Două fete, în vârstă de 10, respectiv 12 ani, au fost găsite în locuință. Acestea nu vorbesc aproape deloc limba rusă, întâmpinau mari dificultăți în a comunica în bulgară, purtau haine murdare, uzate, și dormeau direct pe podea. În apartament a fost descoperită și o femeie bolnavă și imobilizată la pat, incapabilă să se deplaseze singură.
Vecinii au relatat că un bărbat venea regulat la apartament cu sacoșe cu alimente de aproximativ trei ani, însă nimeni nu văzuse și nu auzise vreodată copiii. Nimeni nici măcar nu bănuia că acolo ar locui și altcineva în afară de acel bărbat. Fetele au fost transportate de urgență la spital, dovedindu-se a fi rănite.
Poliția din Republica Moldova s-a interesat de acest caz deoarece Bender (Tighina) se află în „Zona de Securitate” și deține statutul de „zonă cu regim sporit de securitate”. Poliția moldovenească și alte organe de anchetă au competența de a investiga orice infracțiuni comise în Bender (Tighina).
Ulterior, fetele rănite și femeia imobilizată la pat au fost transferate la Chișinău pentru tratament. Câteva luni mai târziu, anchetatorii moldoveni l-au identificat pe bărbatul care, timp de trei ani, venea în vizită la copii în acel apartament. În timpul anchetei, acesta a recunoscut comiterea unor infracțiuni despre care toate instituțiile de presă din Republica Moldova au refuzat să relateze în detaliu, din motive de etică. Tot ce se știe este că agresorul riscă două pedepse cu închisoarea pe viață pentru diverse capete de acuzare.
Potrivit surselor noastre, e vorba de pedofilie și proxenetism. Acel individ mizerabil le viola pe copile, ba chiar le și vindea altor clienți, găsind clienți chiar și pentru mama imobilizată la pat. E pur și simplu de neînțeles cum de numeroșii vecini nu au auzit și nu au văzut nimic. Este un caz cu adevărat îngrozitor.
Pentru pretinsa conducere a așa-zisei Transnistrii nerecunoscute de nimeni pe plan internațional, acest caz a reprezentat o dovadă clară și dureroasă a faptului că, extrem de ușor, copiii străinilor pot rămâne complet invizibili pentru pretinsul „stat” separatizat de ruși, pentru serviciile de protecție a copilului și pentru sistemul de învățământ, ani la rând. Cum a fost posibil așa ceva pentru o perioadă atât de lungă?
În practică, sistemul de înregistrare a migrației din regiunea nerecunoscută se aplică doar adulților. Cardurile de migrație sunt eliberate la intrare persoanelor care au împlinit vârsta de 16 ani. Copiii mai mici trec frontiera împreună cu părinții, în baza certificatului de naștere sau fiind incluși în pașaportul unui adult; nu există nicio cerință separată și obligatorie de înregistrare pentru aceștia.
Prin urmare, pretinsul serviciu de migrație, pretinsele agenții de protecție a copilului, pretinsele autorități din domeniul educației și așa-zisa poliție pur și simplu nu dețin informații care să indice faptul că cetățeni străini au intrat pe teritoriu însoțiți de copii. Un minor poate rămâne în regiunea nerecunoscută luni sau chiar ani de zile, fără a merge la școală, trăind în condiții precare și fără a ieși vreodată din casă, fără ca „statul” să afle vreodată despre acest lucru.
Aflarea despre existența unor astfel de copii depindea în întregime de hazard: dacă vecinii reclamau zgomote neobișnuite venind de la apartamentul alăturat, dacă un copil ajungea la spital sau dacă cineva observa un comportament ciudat al adulților. Exact acest lucru s-a întâmplat în cazul celor două fetițe din Bender (Tighina): vecinii și copiii care se jucau în curtea interioară a blocului au observat pe cineva făcând semne disperate cu mâna de la fereastra unui apartament.
De menționat este faptul că, potrivit „legislației” din așa-zisa Transnistria, cetățenii Republicii Moldova sunt considerați ”străini” (cu excepția cazului în care dețin un pașaport intern emis de regiunea nerecunoscută și sunt înregistrați cu domiciliul în plan local); prin urmare, și aceștia trebuie să obțină o înregistrare temporară la trecerea frontierei. Acest lucru înseamnă că orice copil din Republica Moldova ar putea, practic, să „dispară” pe teritoriul enclavei nerecunoscute.
Sistemul de control al separatiștilor de la așa-zisa frontieră este conceput astfel încât un adult străin figurează în toate evidențele de înregistrare, în timp ce copilul său nu. Ce riscuri a generat această „zonă gri” existentă de multă vreme?
Așa-zisa Transnistrie limitează, în sine, considerabil posibilitățile de monitorizare externă și de cooperare internațională în domeniul protecției copilului. Autoritățile moldovene nu dispun de acces deplin pentru a efectua investigații pe malul stâng, cu excepția „Zonei de Securitate”. În aceste condiții, absența obligativității înregistrării minorilor străini a devenit o vulnerabilitate sistemică gravă.
Un copil ar putea fi adus în regiunea nerecunoscută și apoi pur și simplu să dispară din raza vizuală. Persoana care l-a adus ar putea face orice ar dori – să țină copilul într-un apartament, să-l împiedice să meargă la școală, să-i restricționeze libertatea de mișcare și să rămână ani la rând în afara atenției oricăror autorități de reglementare din cadrul enclavei separatiste.
Rapoartele internaționale privind traficul de persoane au evidențiat în mod repetat caracteristicile specifice ale acestei regiuni nerecunoscute, semnalând lipsa de transparență a acesteia. Cu cât un stat deține mai puține informații despre copiii aflați pe teritoriul său, cu atât este mai probabil ca anumite cazuri de încălcare a drepturilor copilului să treacă neobservate până când ajung, întâmplător, în atenția publicului.
Nu există date exacte privind numărul copiilor străini aflați în prezent în regiunea nerecunoscută. Aceasta este o consecință directă a lipsei de monitorizare a acestor copii la așa-numitele frontiere. Totuși, pretinsul Minister de Interne de la Tiraspol publică date referitoare la refugiații ucraineni cu o frecvență relativ constantă.
Aproximativ 426 de minori din Ucraina sunt înscriși în instituții de învățământ general din așa-zisa Transnistria, în timp ce circa 126 de copii mici frecventează grădinițele. Centrul de cazare temporară „Solnechny” găzduiește 69 de refugiați ucraineni, dintre care 18 sunt copii. În total, este vorba despre 570 de copii ai refugiaților ucraineni care au intrat în atenția pretinselor autorități de supraveghere prin intermediul sistemelor de educație și protecție socială.
Totuși, aceste date îi reflectă doar pe cei „înregistrați” prin intermediul școlilor, grădinițelor și pretinselor agenții de protecție socială. În același timp, din februarie 2022, peste 590.000 de cetățeni străini, în principal din Ucraina, au intrat în regiunea nerecunoscută. Aproximativ 563.000 de persoane s-au înregistrat. Nimeni nu știe și nici nu poate spune câți copii s-au numărat printre aceștia.
În cei 35 de ani care au urmat așa-zisei declarări a „independenței” așa-zisei Transnistrii, sistemul de înregistrare a statutului migrațional al copiilor străini a rămas unul dintre punctele sale cele mai slabe. Regiunea continuă să fie o zonă cu o transparență limitată în ceea ce privește minorii străini. Pretinsul parlament separatist a decis să implementeze aceste modificări sub presiunea organizațiilor moldovenești pentru drepturile omului. Se relatează că, în urma incidentului de la Bender (Tighina), autoritățile moldovene au început să analizeze cu seriozitate situația privind protecția drepturilor minorilor străini de pe malul stâng al Nistrului.
În cele din urmă, numărul total al cazurilor înregistrate care implică încălcări ale drepturilor minorilor străini în întreaga regiune rămâne necunoscut. Așa-zisele autorități separatiste sunt obișnuite să ascundă cu grijă orice ar putea arunca o umbră asupra regimului de la Tiraspol sau ar putea stârni indignare publică.
Incidentul de la Bender (Tighina) a ieșit la iveală deoarece orașul este situat în „Zona de Securitate” și deține statutul de zonă cu un „regim de securitate sporit”. Prin urmare, poliția moldovenească și alte organe de anchetă din Republica Moldova au putut desfășura investigația. Poliția moldovenească nu are acces în restul regiunii nerecunoscute, nici măcar în alte părți ale „Zonei de Securitate”.
De menționat este faptul că zisul ”proiect de lege” a trecut doar de prima lectură. Urmează etapa coordonării cu toate „ministerele” și „agențiile” regiunii nerecunoscute. Cu toate acestea, parlamentul-fantomă de la Tiraspol adoptă legi cruciale pentru supraviețuirea birocrației sovietice și a aparatului de securitate (FSB-ul transnistrean) ale regiunii în doar două ore și parcurgând toate cele trei lecturi, fără nicio coordonare cu respectivele „ministere” și „agenții”.
Acest lucru este extrem de grăitor cu privire la prioritățile regimului separatist nerecunoscut de nimeni. În plină criză economică devastatoare, separatiștii sunt preocupați în primul rând de supraviețuirea regimului lor, și nu de protejarea drepturilor copiilor de pe teritoriul aflat sub controlul lor. Prin urmare, rămâne neclar când vor intra în vigoare noile reglementări și când va fi dezvăluit numărul real al minorilor străini care locuiesc în enclava nerecunoscută.
