Interviu exclusiv. Anetta Dabija, despre administrația Ceban: „Orașul n-are viziune de dezvoltare”

Dezvoltarea urbanistică a Chișinăului ridică semne de întrebare privind echilibrul dintre interesele dezvoltatorilor imobiliari și nevoile locuitorilor. Într-un interviu acordat recent publicației noastre, Anetta Dabija, consilieră municipală PAS și cofondatoare a Asociației „Salvați Chișinăul”, avertizează că mai multe Planuri Urbanistice Zonale (PUZ) ar putea permite construirea a mii de apartamente fără o evaluare corespunzătoare a impactului asupra infrastructurii și serviciilor publice. Potrivit acesteia, doar în zona Mircea cel Bătrân – Bucovina, populația ar putea crește cu peste 10.000 de locuitori.

Consiliera critică lipsa unei viziuni coerente de dezvoltare a Capitalei, transparența insuficientă a deciziilor urbanistice și activitatea administrației conduse de Ion Ceban. Totodată, aceasta pune sub semnul întrebării mobilizarea neobișnuită a Primăriei în recentul scandal cu Termoelectrica, în contrast cu reacțiile la alte lucrări neautorizate din oraș.

Redăm interviul în integralitate:

Reporter: Doamnă Dabija, ați atras recent atenția publică asupra mai multor PUZ-uri din municipiul Chișinău: cel din zona bd. Mircea cel Bătrân – str. Bucovina, cel pentru zona Industrială și cel pentru perimetrul str. Grenoble – str. Vasile Alecsandri – str. Drumul Schinoasei. Ce anume vă îngrijorează la aceste proiecte și ce probleme concrete ar putea genera ele pentru locuitorii Capitalei?

Anetta Dabija: Per general, un PUZ – plan urbanistic zonal, nu este un instrument rău, dar în Chișinău a fost transformat într-o modalitate de a legaliza construcția a mii de apartamente, punctual și fără a lua în considerare impactul pe care aceste proiecte îl poate avea asupra dezvoltării unei regiuni din oraș sau per general în tot orașul.

Pe scurt, PUZurile modifică anumite reglementări din Planul Urbanistic General.

Exemplu: să zicem că în PUG un mare teren din Chișinău este destinat unei zone speciale (S) sau unei zone Industriale (I) ceea ce presupune că în aceste spații ar trebui edificate doar obiecte conform acestor destinații. Zonele speciale presupun – spații verzi, școli, grădinițe, spitale etc. În zone industriale pot fi construite doar obiecte care țin de industrie. De foarte multe ori, prin PUZuri se modificau aceste coduri pentru a putea fi construite blocuri rezidențiale.

De exemplu, pentru PUZ Bucovina și Mircea cel Bătrân numărul de locuitori pentru acel spațiu crește cu până peste 10 000 de locuitori. Asta înseamnă sute sau mii de apartamente. Din păcate nimeni nu încearcă să prevadă impactul acestor obiecte asupra infrastructurii existente, transport, instituții educaționale, acces la servicii.

Reporter: Dincolo de aspectele tehnice și urbanistice, ce efecte concrete ar putea avea aprobarea și dezvoltarea acestor PUZ-uri asupra oamenilor care locuiesc în zonele respective? Vorbim despre riscuri legate de trafic, infrastructură, spații verzi, acces la școli și grădinițe, utilități sau calitatea generală a vieții?

Anetta Dabija: La fel cum am menționat mai sus, impactul de cele mai multe ori în cazul unor astfel de documente nu este calculat/prevăzut. Și noi avem multe exemple proaste, similare din care am fi putut să învățăm și n-am învățat. Exemple care se transformă treptat în ghetouri și care au avut impact catastrofal asupra unor aspecte cum ar fi accesul transportul public.

Exemple în acest sens sunt blocurile Eldorado Terra atât din sectorul Ciocana cât și de la Testemițanu. În zona Testemițanu sunt mai multe proiecte care presupun câte zece blocuri de până la 15 etaje. În sondaje cea mai mare problemă a zonei rămâne a fi accesul la transport public (chiar dacă au mai fost introduse două rute de autobuz și troleibuz după mai multe petiții). În afară de acces la transport public, în astfel de complexuri rezidențiale nu există suficient spațiu pentru recreere – spații verzi, parcări, spații publice.

Reporter: Una dintre criticile frecvente privind dezvoltarea urbanistică a Chișinăului este că orașul se dezvoltă prin proiecte punctuale, fără ca infrastructura publică să țină pasul cu noile construcții. În cazul acestor trei PUZ-uri, considerați că există un asemenea risc? Ce ar trebui să facă municipalitatea înainte de a permite dezvoltarea acestor zone?

Anetta Dabija: Bineînțeles. Pe scurt, aș putea să zic acest lucru. Blocuri se construiesc, dar nu-și asumă nimeni celelalte aspecte ale unei locuiri adecvate: spații verzi suficiente nu se fac, parcări nu (nu ai cum fizic și gratuit să asiguri cu locuri de parcare cinci blocuri a câte 15 etaje, chiar dacă unele proiecte prevăd construcția parcărilor subterane, asta înseamnă locuri care ulterior vor fi vândute, exact așa ca și apartamentele), acces la transport public este insuficient, școlile sunt supraaglomerate etc.

Cred că ce ar putea face orice autoritate publică locală este să negocieze astfel încât interesul public să prevaleze. Să nu permită mii de blocuri acolo unde nu sunt elementar căi de acces, spațiu suficient, acces la transport public, acces la instituții educaționale etc.

Reporter: Cât de transparent vi se pare procesul prin care sunt promovate și discutate aceste PUZ-uri? Au cetățenii suficiente informații și posibilități reale de a influența deciziile care le pot schimba cartierul pentru următoarele decenii? Cine ar avea de câștigat și cine ar putea avea de pierdut în urma implementării lor?

Anetta Dabija: Aș putea în acest context să citez un prieten și un arhitect care spunea asta: la nivelul calității autoritatea și-a abandonat locuitorii și i-a lăsat față în față cu vânzătorii de locuințe. Problema este mult mai gravă decât credem noi. Oamenii (dacă vorbim de cei care locuiesc în vecinătate) află târziu de astfel de proiecte, când deja nu mai pot influența mare lucru.

Câștigul îl are în mare parte dezvoltatorul. Nu știu dacă dezvoltatorii din țările europene se pot bucura de astfel de câștiguri cum e la noi. Dar din păcate, câștigul e în detrimentul calității locuirii și din păcate uneori și a siguranței.

Cu siguranță, că trebuie construit în Chișinău, dar nu așa cum se face acum și s-a făcut în ultimii zece ani.

Reporter: În ultimele zile, atenția publică s-a concentrat și asupra scandalului din centrul Capitalei legat de Termoelectrica. Cum vedeți acest scandal și există, în opinia dumneavoastră, vreo legătură între momentul în care acesta a izbucnit și discuțiile privind PUZ-urile? Aveți indicii că subiectul ar fi putut fi amplificat pentru a muta atenția publică de la deciziile urbanistice sau considerați că este vorba despre două teme fără tangență?

Anetta Dabija: Îmi este foarte, foarte greu să înțeleg conflictul actual. Sunt de acord că orice lucrare trebuie autorizată, dar nu am văzut niciodată în trecut, la nicio ilegalitate în construcție, o astfel de mobilizare din partea partidului condus de primari, primăriei și a consilierilor.

Mai mult decât atât, băteam noi alarma când chiar Primăria făcea lucrări neautorizate.

Au fost foarte multe șantiere în oraș, absolut ilegale, fără autorizații și n-am văzut mare mobilizare din partea celui mai principal actor – Primăria. Din acest motiv, nu prea înțeleg ce stă în spatele scandalurilor din ultimele zile.

Reporter: Cum evaluați activitatea primarului Ion Ceban și a echipei sale în ceea ce privește dezvoltarea urbanistică a Chișinăului? Care considerați că sunt principalele probleme sau decizii controversate din ultimii ani și ce efecte au acestea asupra modului în care se dezvoltă Capitala?

Anetta Dabija: Ca om foarte dedicat orașului, aș putea scrie un material întreg despre activitatea Primăriei, al primarului actual Ion Ceban și echipei sale. Noi, în calitate de consilieri, am votat pentru toate proiectele prezentate de Primărie care sunt dedicate dezvoltării orașului. În unele cazuri am fost noi cei care am insistat ca pe ordinea de zi să se regăsească proiecte importante pentru oraș (cum ar fi Planul de Mobilitate Urbană Durabilă care a fost votat în 2026).

Sunt lucruri bune care se implementează, dar viteza cu care se schimbă lucrurile în Chișinău este prea lentă pentru ceea ce trebuie să presupună o capitală a unei țări în plină ascensiune spre UE.

Din păcate cele mai mari probleme rămân a fi cele din construcții și urbanism. Sunt foarte multe decizii, proiecte care se iau aleatoriu, fără reguli clare. Echipa actuală a fost și implicată în multe scandaluri de corupție (în unele cazuri chiar și cu decizia instanței). Sunt multe proiecte care au fost implementate de Primărie fără a ține cont de proceduri sau pur și simplu s-au lăsat cu scandaluri cu tentă politică când era cazul de a discuta cu Guvernul.

Orașul n-are viziune de dezvoltare sau asta e ce văd eu prin deciziile care vin la Consiliu. Sunt multe decizii care nu au nici o treabă cu buna funcționare a unui oraș.

Proiecte multe, bune pentru oraș chiar pot fi făcute (în special acum). Cel mai bun lucru pe care îl poate face primarul acum e să se concentreze în totalitate pe Chișinău și pe problemele acestuia (lucru care desigur nu se va întâmpla).

Anetta Dabija este consilieră în Consiliul Municipal Chișinău din partea PAS și cofondatoare a Asociației „Salvați Chișinăul”. Activitatea sa vizează dezvoltarea locală, protejarea patrimoniului și dezvoltarea urbană a Capitalei.