EXCLUSIV | Culisele pretinsei ”reforme a educației” din așa-zisa Transnistria. Cum își bat joc separatiștii Rusiei de tinerii absolvenți de facultăți, folosindu-i fără pic de scrupule în schimbul unor salarii rușinoase
Așa-zisa Transnistria a autorizat studenții să predea în școlile și grădinițele locale. Pretinșii oficiali de pe malul stâng al Nistrului intenționează să utilizeze măsura pentru a combate marele deficit de cadre didactice din regiune. Evident că separatiștii au preluat această abordare din Rusia care i-a făcut posibili, în condițiile în care, politrucii transnistreni au apucătura de a prelua cele mai toxice practici din Federația Rusă.
Ce îi așteaptă pe studenții din așa-zisa Transnistria și ce capcane au plasat separatiștii în cadrul acestei inițiative?
Pretinsul parlament de la Tiraspol a modificat legislația privind educația și Codul Muncii. Studenții de la facultățile cu profil pedagogic vor putea acum să lucreze în școli și grădinițe după finalizarea anului trei de studiu. Potrivit autorilor modificărilor, această inițiativă urmărește să atenueze deficitul de cadre didactice din regiune.
„Transnistria continuă să se confrunte cu o criză acută de cadre didactice, în special în zonele rurale, unde un singur profesor poate preda până la șapte discipline. Modificările propuse vor permite tinerilor să înceapă să lucreze înainte de absolvirea facultății”, se arată în nota explicativă care însoțește zisele modificări legislative adoptate.
Conform noilor reglementări, studenții susțin examene intermediare după anul al treilea, primesc o „diplomă parțială” și încep să lucreze pe poziții de cadre didactice în școli secundare sau grădinițe. Aceștia își continuă studiile universitare în paralel cu activitatea profesională. Totuși, în cazul în care un student nu poate îmbina munca și studiul, există posibilitatea transferului la un program cu frecvență redusă sau la învățământ prin corespondență.
De notat că aceste modificări legislative nu au fost adoptate fără un motiv întemeiat. Așa-zisa Transnistria se confruntă, într-adevăr, de peste cinci ani, cu o acută criză de cadre didactice în școli și grădinițe. Potrivit statisticilor pretinsului Minister al Educației de la Tiraspol, la începutul anului 2025, în cele 160 de școli din regiune activau 4.139 de cadre didactice, însă aproximativ 400 de posturi de predare rămăseseră vacante.
Inevitabil, problema este agravată de faptul că aproximativ 60% dintre cadrele didactice aflate în prezent în activitate au atins deja vârsta de pensionare, dar continuă să lucreze. În cea mai mare parte, este vorba despre femei cu vârsta de peste 55 de ani, care consideră pensia insuficientă sau care continuă să lucreze din „dedicare față de profesie”. Altfel, pur și simplu nu ar exista cine să predea copiilor.
O situație similară se întâlnește și în grădinițe. La începutul anului 2025, existau aproximativ 3.100 de educatori care activau în 149 de grădinițe. Aici se identifică un deficit de personal de circa 300 de posturi. La fel ca în cazul școlilor, majoritatea acestor educatori au vârsta de pensionare.
Conform statisticilor pretinsului Minister al Educației din regiune, vârsta medie a cadrelor didactice din așa-zisa Transnistria este de 55 de ani. Tinerii specialiști reprezintă doar 8% din totalul personalului didactic. În fiecare an, Facultatea de Pedagogie a PSU pregătește aproximativ 140 de absolvenți; întrucât aproape toți studiază gratuit – pe cheltuiala bugetului așa-zisei ”republici” separatiste – aceștia sunt obligați să profeseze în domeniul educațional, în școli și grădinițe, timp de trei ani după absolvire. Totuși, acest număr relativ mare de absolvenți nu rezolvă deficitul de personal din sectorul educației din regiune. Vă explicăm.
În practică, nu toată lumea se prezintă la locul de muncă repartizat; mulți absolvenți pleacă pur și simplu în Rusia, unde își pot echivala diploma obținută local și pot profesa în domeniu – dar pentru o remunerație semnificativ mai mare. Pretinsele autoritățile locale nu publică niciodată statistici exacte privind persoanele care „se sustrag” obligațiilor. Totuși, dintre cei 1.014 studenți cu finanțare de la buget care au absolvit în 2025, doar 223 au început efectiv să lucreze. Alți 228 de absolvenți au rambursat ”statului” costul studiilor. Locul unde se află ceilalți 563 de absolvenți este necunoscut; un raport al pretinsului Minister al Educației precizează că „s-a pierdut legătura cu aceștia”. Cel mai probabil, ei au părăsit așa-zisa Transnistrie, zonă separatizată de Rusia și nerecunoscută de nimeni pe plan internațional.
Mulți absolvenții recenți nu sunt dispuși să lucreze în sistemul de învățământ de la Est de Nistru din cauza salariilor rușinos de mici și a volumului mare de muncă. În primii trei ani de activitate, un tânăr profesor din învățământul secundar câștigă aproximativ 4.000 ruble transnistrene – echivalentul a circa 210 euro. Un tânăr educator de grădiniță câștigă între 2.500 și 3.000 ruble transnistrene – adică între 131 și 158 euro – în primii trei ani de muncă.
Aceste statistici reflectă remunerația pentru o singură normă de lucru; prin urmare, mulți profesori preiau 1,5 până la 2 norme, deși acest lucru duce la epuizare și la instalarea rapidă a sindromului de burnout, din cauza volumului mare de lecții și a numeroaselor sarcini administrative, existând o stufoasă birocrație de factură sovietică. După trei ani de activitate, profesorii dobândesc calificări suplimentare și vechime, ceea ce atrage după sine o creștere salarială – fie aceasta și modestă. Un tânăr specialist se poate aștepta la o remunerare „mai echitabilă” abia după ce acumulează experiență și își îmbunătățește calificarea prin cursuri oferite de pretinsele autorități locale din domeniul educației.
Confruntați cu o criză de personal și cu lipsa de interes a tinerilor față de o carieră în domeniul educației, așa-zișii oficiali de la Tiraspol au apelat la experiența Rusiei pentru a ”soluționa” problema. De remarcat este faptul că, începând cu anul 2006, așa-zisa Transnistria își tot „armonizează” sistematic legislația cu cea a Rusiei, adoptând practici rusești de management. Totuși, localnicii glumesc adesea, spunând că pretinsele autorități regionale preferă să preia doar aspectele negative ale practicilor rusești – sau să le distorsioneze în propriul avantaj. Inițiativa care presupune predarea studenților în școli nu face excepție; varianta transnistreană diferă de omoloaga sa rusă în mai multe privințe.
În 2020, în urma unor modificări aduse Legii educației, studenților din Rusia li s-a permis să profeseze din postura de cadre didactice după finalizarea celui de-al treilea an de studiu. Un student își poate continua studiile cu frecvență și finanțare de la bugetul de stat, predând simultan în școli. De regulă, studenții optează pentru un program de lucru cu normă parțială pentru a obține venituri suplimentare. Potrivit relatărilor din presa rusă, salariul unui student care predă – chiar și în cazul unui program cu normă întreagă – este cu 50% mai mic decât cel al unui cadru didactic care a absolvit facultatea și deține statutul de „tânăr specialist”. Studenților le lipsește această încadrare de „tânăr specialist”, precum și experiența profesională, calificările și diploma care, de obicei, atrag după sine sporuri salariale semnificative.
Așa-zisa Transnistria a adoptat integral modelul educațional rusesc. Prin urmare, studenții care se pregătesc pentru cariera didactică se vor confrunta cu aceleași provocări, amplificate însă de o nuanță specifică regiunii. Varianta transnistreană a ”reformei educației” pune un accent deosebit pe trecerea la învățământul cu frecvență redusă (prin corespondență), permițând astfel studenților să lucreze cu normă întreagă fără a-și întrerupe activitatea profesională. De menționat este, totuși, faptul că există foarte puține locuri finanțate de ”stat” pentru învățământul cu frecvență redusă în așa-zisa Transnistria. Dacă un student ar dori să accepte o ofertă oficială de angajare ca profesor după finalizarea anului trei de studiu, ar fi nevoit să se transfere la un program cu frecvență redusă și cu taxă. Costul anual al formării cadrelor didactice în regim cu frecvență redusă la universitatea locală (PSU) este de aproximativ 7.000 de ruble transnistrene – echivalentul a circa 370 euro.
În realitatea mai mult decât austeră din așa-zisa Transnistria, un astfel de student ar avea un salariu rușinos de mic, câștigând cu aproximativ 30% mai puțin decât un specialist calificat – și asta din cauza lipsei diplomei, a calificărilor oficiale, a experienței și a statutului de „tânăr specialist”. Teoretic, în școli, salariul pentru acești studenți ar fi de 2.700 ruble transnistrene, față de 4.000 pentru profesorii calificați (142 euro, comparativ cu 210 euro). În grădinițe, acesta ar fi de 2.100 ruble locale, față de maximum 3.000 pentru specialiștii calificați (110 euro, comparativ cu 158 euro). Totodată, ei ar fi împovărați cu obligația de a plăti 370 euro anual pentru programul de studii cu frecvență redusă (cu taxă) la care ar trece inevitabil după începerea carierei didactice.
Evident, pretinsele autorități de la Tiraspol păstrează tăcerea cu privire la aceste probleme. Separatiștii își promovează inițiativa drept o „reformă majoră”, menită să remedieze deficitul de personal. Studenții se vor lovi de toate aceste probleme expuse mai sus, abia după ce vor începe să lucreze în școlile și grădinițele din zonă – pentru că, având în vedere severa criză economică de la Est de Nistru, mulți dintre ei vor accepta acele locuri de muncă. La urma urmei, până și copiii cu vârste între 14 și 16 ani ajung să muncească pe nimic pentru a-și ajuta părinții – detalii AICI.
Doar pretinșii oficiali de la Tiraspol vor avea de câștigat de pe urma acestei inițiative. Mai puțini bani de la buget vor fi alocați salariilor profesorilor. Deficitul de personal din școli și grădinițe va fi remediat treptat, chiar dacă marile probleme vor rămâne. Bugetul va fi completat de cei care au optat pentru cursuri cu frecvență redusă contra cost.
