Alexandru Tănase: Condamnarea Evgheniei Guțul e o sentință cu ecou către Moscova / Epoca banilor aduși în geamantane pentru cumpărarea voturilor se încheie sau, cel puțin, devine mai riscantă
Devenită bașcan al Găgăuziei cu sprijinul direct al Moscovei, Evghenia Guțul, nu a fost decât o piesă de recuzită într-un spectacol geopolitic pe care nu l-a înțeles niciodată pe deplin, transmite fostul președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase. Acum, Guțul, personaj politic proiectat de Rusia pe scena moldovenească, și-a jucat greșit rolul și sfârșește, inevitabil, sacrificată, consideră ex-ministrul Justiției.
Analizând și efectele politice ale sentinței, Alexandru Tănase evidențiază că „este o sentință cu ecou, un mesaj dublu, transmis în direcții diferite, dar complementare”, așa cum veți citi în cele ce urmează.
„Există personaje care ajung în vârtejul istoriei nu pentru că l-ar înțelege, ci pentru că, într-un moment prost inspirat, acceptă să joace un rol într-o piesă al cărei text nu l-au citit până la capăt. Așa pare să fie și cazul Eugeniei Guțul – o figură lipsită de relevanță politică, pe care Moscova a proiectat-o pe firmamentul politicii moldovenești.
Când i s-a propus să candideze la funcția de bașcan al Găgăuziei, probabil a crezut că e vorba doar de o formalitate – un rol de vitrină într-un spectacol regizat de alții, dar cu lumini bune și aplauze garantate. I se șoptise că voturile vin „la sigur”, că schema e betonată, că Moscova trage sforile și Chișinăul doar se uită. În acel moment, fosta manichiuristă din Comrat a început să creadă cu sinceritate că destinul i-a bătut la ușă”, punctează Tănase.
Fostul judecător la CC mai precizează că toată oastea de propagandă rusă a întâmpinat-o cu o iubire de fațadă, iar modul în care fost tratată i-a insuflat ideea că ar avea un rol important în toată mașinăria rusă.
„A acceptat să fie purtătoare de mesaj al unei ideologii ostile țării în care s-a născut. A mers în emisiunile propagandiștilor ruși, unde a fost tratată cu o mieroșenie prefăcută, exaltându-se, convinsă că joacă rolul principal într-un spectacol istoric. A zâmbit cu aerul cuiva care tocmai a fost aleasă regină la balul din provincie, atunci când Soloviov i-a spus că este frumoasă și curajoasă – crezând, poate, că acea frumusețe trece dincolo de ecran, în lumea reală a influenței și deciziilor.
Când se poza cu Vladimir Putin – în plin război, în plină invazie, în plină tragedie ucraineană – părea sincer convinsă că asistă la scrierea istoriei și că, dintr-un capriciu providențial, devenise chiar parte din ea. Și nu greșea cu totul: era, într-adevăr, prinsă într-un joc geopolitic de proporții – doar că nu ca jucătoare, ci ca o recuzită cu zâmbet fix. Un pion mutat din umbră, care s-a închipuit regină, uitând că tabla nu-i aparține. Problema e că pionii care se cred regine înainte de vreme sfârșesc, de regulă, sacrificați. Cinic, rece și fără regrete”, continuă Tănase.
În privința efectelor sentinței, Tănase menționează că aceasta transmite atât un mesaj extern, de autoritate către Moscova, cât și unul intern: „Epoca banilor aduși în geamantane pentru cumpărarea voturilor se încheie. Sau, cel puțin, devine mai riscantă”.
„Un lucru însă e cert: cei care au împins-o în această aventură nu o vor apăra. Pentru ei, Evghenia Guțul a fost – și rămâne – un simplu consumabil. Un ‘boț de carne’, util doar atât timp cât servește o cauză. Iar când nu mai servește, este abandonată cu aceeași indiferență cu care a fost împinsă în joc.
Dincolo de acest detaliu, efectul descurajant s-a produs. Pentru prima dată în mult timp, mesajul nu e ambiguu: cei care visează să acceadă la putere nu prin competiție politică, ci prin cumpărarea voturilor ca pe pătlăgele la Piața Centrală, au motive serioase să se gândească de două ori – să ia banii sau nu.
Condamnarea Eugeniei Guțul la șapte ani de închisoare semi-închisă, pentru finanțare ilegală a partidelor politice, este mai mult decât o simplă decizie judecătorească. Este o sentință cu ecou, un mesaj dublu, transmis în direcții diferite, dar complementare.
Mai întâi, către Moscova: Chișinăul dă de înțeles că, dincolo de fragilitățile sistemului politic, statul moldovean nu și-a pierdut complet reflexele de autoapărare. Este, dacă vreți, o demonstrație de autoritate într-o ecuație geopolitică tensionată, în care orice semn de slăbiciune e imediat exploatat.
Al doilea mesaj e pentru uz intern: epoca banilor aduși în geamantane pentru cumpărarea voturilor se încheie. Sau, cel puțin, devine mai riscantă. Cine va mai încerca, riscă să ajungă nu la putere, ci la pușcărie”, punctează fostul judecător la CC.
Nu în cele din urmă, Tănase afirmă că sentința de astăzi nu este definitivă, dar, dintr-o anumită perspectivă, nici nu mai contează ce va decide Curtea de Apel.
„Efectele s-au produs deja: s-a reamintit, fie și simbolic, că loialitatea față de propria țară nu e o marfă care se tranzacționează. Poate fi doar un gest cu valoare de semnal, dar, în Republica Moldova, simbolurile contează – tocmai pentru că, prea multă vreme, au lipsit cu desăvârșire. Și poate că asta este, în cele din urmă, vestea bună: într-o țară obișnuită prea mult cu simboluri goale, a apărut unul cu greutate”, conchide Alexandru Tănase.
